Spion für Deutschland (1956)
Regia: Werner Klingler
Distribuția: Martin Held, Nadja Tiller, Walter Giller
Bond. Johann Bond.
„Spion für Deutschland” (titlul englezesc este „Spy for Germany”) este un film foarte interesant din multe puncte de vedere. A fost realizat în 1956, la ceva mai mult de un deceniu după încheierea războiului și a fost unul dintre primele filme – dacă nu chiar primul – care a spus o poveste de spionaj din perspectiva germană. Regizorul său, Werner Klinger, a avut o carieră întortocheată și controversată. A emigrat în SUA și a început să facă filme acolo, s-a întors în Germania în anii ’30 și a lucrat sub regimul nazist, iar mai târziu și-a reluat cariera în Germania în anii ’50, după o încercare nereușită de a se întoarce la Hollywood. Filmul este interesant nu doar ca un episod semnificativ al evoluției abordărilor cinematografiei germane a ceea ce s-a întâmplat în timpul războiului, ci și pentru că este o realizare mai mult decât rezonabilă de divertisment thriller de acțiune.
Acțiunea începe în vara anului 1944, cu zece luni înainte de sfârșitul războiului. Super-spionul nazist Erich Gimpel este chemat la statul major german care știe că este pe cale să piardă războiul. Acestui ofițer loial i se dă o misiune a ultimei șanse: să meargă în Statele Unite pentru a spiona progresul cercetării americane asupra bombei atomice și să încerce să împiedice finalizarea acesteia. El va face echipă cu Billy Cole, un dezertor american dispus să colaboreze. Cei doi bărbați sunt debarcați de un submarin german pe coasta de est a Statelor Unite. În scurtă vreme contra-spionajul american se află pe urmele lor. Cole, un alcoolic, se dovedește rapid a fi incontrolabil, în timp ce Gimpel, în paralel cu executarea misiunii sale își găsește și un neașteptat interes romantic.
Filmul este bine construit și interpretat. Erich Gimpel este jucat cu aplomb de Martin Held, ca un fel de James Bond german, cu câțiva ani înainte de filmele cu James Bond. Nadja Tiller și Walter Giller interpretează rolurile iubitei lui Gimpel și a complicelui acestuia. Cei doi aveau să se căsătorească în același an, 1956, când a fost lansat filmul. Interesant este și modul în care sunt prezentate Berlinul și New York-ul anului final al războiului. Berlinul arată parcă mai bine și mai ordonat, nimic nu pare a prezice distrugerea și faptul că orașul va fi în ruine în mai puțin de un an. New York-ul în schimb este mai haotic, dar și mai autentic. Perspectiva este cea germană, foarte diferită de filmele americane, engleze sau franceze. Nimic nu amintește crimele de război sau ideologia care a stat la originea lor. Într-una dintre scene sunt inserate replicile unui savant participant la proiectul Manhattan care sună ca un avertisment al ultimei ore înainte de intrarea în epoca atomică. Ideea este interesantă, dar scenariștii și regizorul au insistat prea puțin asupra ei. Convertirea finală a eroului nu este ideologică, ci datorată poveștii de dragoste târzii și înțelegerii faptului că pentru germani războiul era oricum pierdut. Greu și poate greșit de judecat din perspectivă istorică, dar greu și să faci complet abstracție de aceasta. ‘Spion für Deutschland’ este un document al epocii în care a fost făcut mai degrabă decât al epocii în care se petrece acțiunea.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://de.wikipedia.org/wiki/Spion_f%C3%BCr_Deutschland)
