Tot imi spun ca ma apuc si eu de romanul lui Adrian Buz, ”1989”. Pana atunci, citesc recenziile colegilor din blogosfera. Iata ce crede si spune Ion-Valentin Ceausescu pe SemneBune.ro: ”Romanul lui Buz nu este decât tangențial despre comunism, despre neajunsuri, despre revoluție, despre fuga și executarea soților Ceaușescu, despre primele alegeri libere (foarte bine redă autorul atmosfera acestora, – manipularea pe care a aplicat-o Ion Iliescu pentru a prelua puterea – mineriada din 1990 sau discuțiile oamenilor, care nu știau ce să facă, erau debusolați și în loc să aleagă schimbarea, au ales tot comuniștii) sau despre alte evenimentee, istorice. În primul rând este un roman despre viața unui tânăr care se nimerește a fi soldat în anul 1989, apoi despre viața altor oameni cu care el intră sau nu în legătură directă și prin asta se deosebește de alte romane în care comunsimul apare mai mult sau mai puțin ca subiect principal. Titlul romanului indică atât un an important în istoria României, cât și un an important și de neuitat din istoria personală a autorului, iar faptul că acesta l-a ales arată cât de marcantă poate fi o dată și câtă încărcătură poate avea o însșiruire de cifre care formează un an ce ar fi putut fi unul banal.”
Un interviu interesant pe LaPunkt.ro initiat de Daniela Rațiu cu Cătălin Dorian Florescu. S-a discutat frumos, mai ales despre viitorul roman al scriitorului român stabilit în Elveția. Ce spune el despre posibilitatea de a trăi din literatura: ”A trăi din scris nu este practic doar din ceea ce publici, ci și ceea ce se întâmplă colateral romanului publicat, și anume burse, rezidenţe, lecturi publice. Așa ar trebui să fie și în România. Nu scriitorul face acestea, societatea face posibil să fie așa, să organizeze așa ceva, ceea ce de altfel este/ar trebui să fie natural, firesc. Anul acesta, de exemplu, am mai puţine lecturi ca acum trei ani. Doar ceea ce vine din lecturile publice nu este îndeajuns. Bursa Orașului Zurich nu ajunge pentru un an întreg în care trebuie să trăiești. Trebuie avut grijă cu simplificările. Și eu acolo am aceleași probleme ca aici. Viaţa mea e viaţa pe care am ales-o, fără familie, fără copii. Cred că e și mai greu când se complică și ai responsabilitatea unei familii. Sunt și lucruri la care renunţ.”
Terorista scrie despre unul dintre romanele din finala Premiului Augustin Fratila, Kinderland, de Liliana Corobca: ”Nu e vreo mare realizare cartea, apelează la prea multe chestii care nu-s genul meu (copiii cvasi-orfani înduioşează cu precizie, imposibil de ratat ţinta, lirisme despre satul natal ca acum o sută de ani – cu Blaga inclus explicit, citat de un băiat puber, fraze moralizatoare simpliste etc.), e naiv şi didactic până la jenă în unele chestii, dar altfel, Doamne!, cât, dar cââât de uşor se citeşte! Ajută mult că autoarea chiar ştie să scrie, de la nivel de frază până la structurarea unei povestiri.” Despre această carte, am scris și eu pe Filme-cărți.ro.
Săptămâna aceasta, sper să termin și eu de citit ”Sfârșit de sezon”, de Marius Chivu. Până atunci, despre carte a scris Dragos de la Chestii livresti: ”per ansamblu, avem un volum foarte bun de povestiri, gen cam rar pe la noi, în ultima vreme. marius chivu face atmosferă, din gesturi și imagini, dinamizează prin dialog și – ceea ce mi se pare cel mai important – a remarcat-o și cărtărescu la lansare – își pune probleme pe teme mari și serioase: singurătate, moarte, iubire. și-i iese cușer.”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Pe când eram doar niște puști”, de Patti Smith
–”Între prieteni”, de Amos Oz
-”Urâții”, de Dorin Cazan
–”Maldororiana”, de Ana Ionesei
-”Un american la Chișinău”, de Dumitru Crudu