Prin blogosfera literara Recomandat

Prin blogosfera literara (3 – 9 februarie 2014)

blogosfera literara144 de comentari (si numaratoarea continua) a inregistrat postarea de pe Antonesei Blog legata de ne-semnarea apelului pentru stoparea degradarii limbajului presei: ‘Nu este important numai ceea ce semnezi, ci și alături de cine semnezi. Cînd mai multe zeci de semnatari din cei vreo 500 protestează alături de oameni motivați să o facă, un protest destinat practicilor de care ei înșiși uzează cu aplomb, ceva nu este în regulă. Cînd alte cîteva zeci s-au distins mai ales prin ducerea discursului encomiastic „pe noi culmi de progres și civilizație”, depășindu-i pînă și pe campionii absoluți de pe vremea Ceaushimei, Păunescu & Vadim, iarăși lucrurile nu sînt ok. În al doilea rînd, protestul vizează un efect, un epifenomen, nu însăși cauza. Pentru că vorba „peștele de la cap se împute” este valabilă și în privința degradării limbajului public. Înainte de face jurnaliștii acest pas, l-au făcut mai întîipolitrucienii noștri. ‘

Blogul scriitorului si omului politic Varujan Vosganian preia un interviu pentru libris.ro unde Vosganian este scriitorul lunii februarie: ‘l.r:Cât timp alocaţi zilnic lecturii? Ce vă place să citiţi? Ce cărţi v-aţi propus să citiţi în perioada următoare? VV: Citesc tot felul de lucruri, de la informaţii sintetizate în reviste de presă până la cărţi cu coperţi grele, încât nu le pot ţine în mână. Mi se pare că a citi e un gest de smerenie. Nu ştii totul şi nu te sfieşti să întrebi. Când citeşti devii contemporan cu cel pe care îl citeşti. E un lucru miraculos. Citesc cărţile pe care le primesc în dar. Tocmai am citit Maestro de Stelian Tănase. Citesc cărţi pe care le cumpăr. Adică, de curând, Andrei Makine – O femeie iubită. Citesc, de asemenea, cărţi în limbi străine, ca să exersez. Aşa s-a întâmplat, săptămâna trecută, cu  Baila,baila de Haruki Murakami şi El laberinto de la soledad de Octavio Paz. Acum doresc să citesc cărţile unor scriitori români care sunt nominalizate printre cele mai bune ale anului trecut : Negustorul de începuturi de roman (Cartea Românească), de Matei Vișniec; Negru și Roșu (Polirom), de Ioan T. Morar; Urma (Cartea Românească), de Adrian Alui Gheorghe.’

Pata violetaVirginia Costeschi ii ia la BookMag un interviu lui Dan Miron, autorul romanului ‘Pata violeta’: ‘VC: Pata violetă este un roman multistratificat, din care cred că fiecare cititor își poate lua ce dorește. Cum ați început să îl scrieți? DM: E deocamdata idealul meu de roman, ca un mall în care varietatea să fie atrăgătoare, iar calitatea să nu aibă de suferit. Am mai spus-o, și cu alte ocazii, Pata violetă are auctorial vorbind două începuturi. Povestea biblica e cea mai veche, si a fost un roman independent rămas la sertar ani de zile. Apoi, am avut viziunea scenei de la începutul romanului când un copil e sedus de posterul cu portretul Adelei Bloch-Bauer. Mai târziu, m-am gândit că ar fi teribil de tentant să reînviu ficțional o bloggeriță tare simpatică, Lucia T. Vendeta dintre familiile lui M. și a Luciei urma să dea adâncime și dramatism unei povești contemporane de seducție, iar romanul biblic pe care M. i-l va trimite să fie declarația lui copleșitoare de dragoste.’

Eli Badica scrie la bookaholic.ro despre cartea lui Alaa AlAswani ‘As fi vrut sa fiu egiptean’ aparuta in traducere la Biblioteca Polirom: ‘Mi-au plăcut la nebunie cu precădere șapte proze scurte pe care vă recomand să le citiți cu atenție dacă ajungeți la acest volum: Ajutor de bucătar – unde este disecată lumea medicilor și sacrificiile pe care trebuie să le facă un novice, fie el geniu, pentru a profesa -, Clipa înfrângerii  – când vă veți da seama despre ce este vorba, vă va lovi în moalele capului și vă va forța să o recitiți -, Latina și greaca – tânăra profesoară, pasionată de literatură, învinsă de un arivist și de puterea pe care o răspândește statutul său -, O rochie veche și o bonetă în culori aprinse – fanatism religios, sărăcie și avort, dragoste și negocierea zestrei -, Izzat Amin Iskandar – despre invaliditate și vise -, Necazurile lui Hagg Ahmad – unde pioșenia, respectul pentru morți și îndeplinirea postului din luna Ramadan sunt învinse de foamea și pofta unui gurmand -, Ora de sport – vă va șoca și pune pe gânduri o proză de numai cinci pagini, care are echivalentul romanului Împăratul muștelor al lui Golding: copii și cruzime.’

Alice Teodorescu scrie la bookblog.ro despre traducerea cartii lui Natsuo Kiruno ‘Cronicile zeitei’ aparuta tot la Polirom: ‘O poveste despre regret, răzbunare, moarte, familie și destine încrucișate, Cronica zeiței este scrisă într-un amestec echilibrat de dialoguri, monolog și descrieri, care conturează fiecare nuanță a durerii umano-divine. Pentru că narațiunea este fragmentată, dezvăluind porțiuni din viața fiecărui personaj legat de poveste, forța tragediei se disipează, iar rezoluția este una surprinzătoare. Așa cum am menționat în rândurile de mai sus, în spiritul lui Hokusai, un estetism al durerii se insinuează printre rânduri, determinându-mă să fac un pas înapoi și să privesc desfășurarea destinului crud cu detașare.’

(Dan)

Un singur cer deasupra lorDespre Ruxandra Cesereanu – Un singur cer deasupra lor, am scris si eu acum un an pe Filme-carti.ro. O recenzie frumoasa gasim si pe SemneBune.ro, semnata de catre Valentin Ceausescu: ”Un singur cer deasupra lor este un volum care mi-a rămas în minte. Au trecut aproape trei săptămâni de când l-am citit și încă mă mai gândesc la el din vreme în vreme. Cu o copertă frumoasă, care atrage, un subiect folosit mult, dar reinventat – este varianta livrescă și mult mai bună a filmului Amintiri din Epoca de Aur, cu amendamentul că cele mai multe lucruri scrise de ea chiar s-au întâmplat, nu sunt legende urbane, care și ele, cu siguranță, au un fond adevărat – și scris în cea mai dulce rostire românească, volumul Ruxandrei Cesereanu este cu siguranță cea mai plăcută surpriză a anului ce a început și una din cărțile cele mai bune ale anului ce tocmai a trecut. Într-o țară normală ar fi un bestseller, autoarea ar fi oprită pe stradă pentru autografe și s-ar isca multe discuții în jurul lui. Dar asta ar trebui să se întâmple cu multe cărți, fiindcă literatura română nu este seacă și săracă, așa cum cred unii, ci este literatură de bună calitate și uneori apar cărți cu adevărat minunate.”

Lucian Mustata scrie pe Cititoruldecarti.ro despre ”O mie nouă sute optzeci și patru (1984)”, de George Orwell, o carte ce m-a impresionat si pe mine acum multi ani, cand am citit-o: ” Nu, O mie nouă sute optzeci și patru (1984) nu este o carte bună doar pentru context (cel din carte și cel în care a fost scrisă cartea – 1948, George Orwell vrând să anticipeze o globalizare având la bază elementele stalinismului), e o carte bună pentru poveste. Și când spun “poveste” mă refer la toate lucrurile pe care le trăiește Winston Smith de-a lungul romanului: toate acele frici individuale pe care le are dar, mai ales, acea IUBIRE împărtășită doar cu porția.”

(Jovi)

Contributori: Dan, Jovi.

Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”La volanul lui Einaudi”, de Mimmo Fiorino

Biblidioteca”, de Mihail Vakulovski

Gulag Voices”, de Anne Applebaum (II)

Pata violetă”, de Dan Miron

Lovitura de cap”, de Alex Văsieș

Liviu Drugă – interviu

Articole similare

Prin blogosfera literară (23 – 29 iulie 2018)

Dan Romascanu

Prin blogosfera literara (28 ianuarie – 3 februarie 2013)

Dan Romascanu

Fascinația camerei: The Fabelmans (2022)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult