”Efectul Sherlock Holmes. Trei intrigi cinematografice”, de Victor Ieronim Stoichita
Editura Humanitas, București, 2013
Traducere din franceza de Mona Antohi
Aceasta carte a fost publicata cu sprijinul Fondului National Elvetian pentru Cercetare Stiintifica.
Din oferta Editurii Humanitas am ales sa-l citesc pe Victor Ieronim Stoichita in conformitate cu interesul, respectul si placerea pe care le-am avut si le am pentru eruditia sa si pentru unghiul sau de vedere – descoperite in celelalte scrieri care mi-au incantat orele de lectura. Si nu in cele din urma, pentru amintirea pustiului „Ivi”, pe care l-am cunoscut in Liceul Ion Luca Caragiale din Calea Dorobantilor :).
Pentru aceia care nu il cunosc inca pe autor si nu i-au parcurs cartile aparute, acest link sper sa fie scanteia care sa ii indrume catre cartea de fata, „continuare a celei intitulate Vezi? Despre privire in pictura impresionista (Humanitas 2007)”.
Si in completare, spusele „omului care aduce cartea” sunt si mai incitante, bineinteles, pentru rafinatii iubitori de film, de pictura si de imbinarea complexa, subtila, inteligenta si eleganta a acestora in imagine, in transpunerea plina de mister a vazutelor si nevazutelor … in viziune.
Nici ca se putea o alegere mai buna a autorului, decat aceste “trei intrigi cinematografice” asupra carora se opreste pentru a-si exploata si a ne exploata intelegerea, posibilitatea si puterea de a privi si de a vedea.
“Fereastra din spate” (Rear Window – 1954) si “Femeia disparuta (The Lady Vanishes – 1937), ambele sub mana lui Alfred Hitchcock) si “Blow-Up” (1960) al lui Michelangelo Antoniono sunt cele trei capodopere ale cinematografiei – filme-cult, pe care isi construieste Victor Ieronim Stoichita eseurile-propunere a “privirii concentrate si exacerbate, a carei esenta este, inainte de orice, fotografica”, ducandu-ne catre ideea ca “radacinile sale sunt insa mult mai profunde – ele se afla in traditia occidentala a <tabloului> si vizeaza totodata noua figura emplematica a celui care capteaza imagini, in special aceea a realizatorului cinematografic”.
Pentru mine, citirea acestei carti a fost o incursiune dincolo de ceea ce am fost de nenumarate ori, un vazator obisnuit al fimelor in cauza, fara a-mi depasi conditia de acelasi obisnuit observator si ganditor, chiar daca am realizat conexiuni mentale, chiar daca mi-am pus intrebari, chiar daca am plonjat in exercitii simbolistice, nu mi-am depasit conditia. Nu am fost capabila sa realizez matricea complexa intelectuala (poate si din lipsa de instructie elevata in istoria artelor, in filozofia aplicata si poate chiar si in filologie), pentru o a putea vedea dincolo de ceea ce este la vedere. Dar – atentie – cititorule care ma vei urma – cat de important este ca cineva sa-ti deschida ochiul (si nu numai acela catre exterior – si si catre interior – si mai ales vederea dincolo de aparente). Cineva comenta la un moment dat, numindu-l pe autor “un vrajitor – sau un scamator”! Care te ademeneste, te impresoara cu dispozitive optice (ori – ochiul nostru nu este tot un astfel de dispozitiv?), te rasuceste in diferite unghiuri de vedere, iti fulguieste umbre, pete, imagini suprapuse si amestecate … si te sileste sa transcenzi dincolo de posibilitatile limitate de tipare si obisnuinte.
Si – asa cum spune autorul, “abia dupa acest abis-punct, abia dupa acest punct-abis, un nou inceput redevine posibil.”
Abia acum ma voi reintoarce la cele trei pelicule, in paralel cu bogatia ilustratiilor furnizate de Victor Ieronim Stoichita (reproduceri din colectiile proprii sau din marile muzee ale lumii) si avand ca sprijin punctele de vedere ale autorului privind filmul-pictura si pictura-film!
2 comments