Prin blogosfera literara Recomandat

Prin blogosfera literara (24 – 30 octombrie 2011)

Daniel Cristea-Enache dedica un articol in editia exclusiva pentru Web a ‘Dilemei Vechi’ genului scrisorilor deschise caruia ii gaseste radacini in literatura si publicistica romaneasca din perioadele cele mai agitate ale secolului 20: ‘În plină conflagraţie mondială, la finele lui mai 1943, oamenii făceau, cu scrisorile lor deschise, altceva. Se apropiau unul de altul şi comunicau cum n-o făcuseră timp de patruzeci de ani. E drept că oamenii aceştia se numeau Arghezi şi Lovinescu – dar, de multe ori, tocmai sonoritatea numelor în discuţie obturează comunicarea dintre ele. La cîte orgolii există în lumea noastră culturală, nu e de mirare că Arghezi nu putea uita acuzele de “colaboraţionism” pe care tînărul Lovinescu i le adusese în celălalt război; după cum nici criticul literar, răsfăţat alteori cu insultele plastice ale poetului, nu se putea obiectiva în aşa măsură încît să nu-i pese de ele.’

Acelasi critic semneaza in Observatorul Cultural cronica romanului Magdei Carneci ‘FEM’: ‘Curajos prin temă şi prin abordarea ei frontală, FEM riscă destul de mult şi în planul expresiei: întrucît limba română nu are nuanţele francezei, de pildă, şi (cum observa altădată Ovid S. Crohmălniceanu) cuvinte care sună erotic în limba lui Apollinaire par vulgar-mediocre în a noastră. Există cîteva situaţii în care autoarea nu nimereşte nuanţa verbală potrivită pentru cea senzorială. … Acestea sînt însă doar scăpări, şi doar cîteva, remediabile la o altă ediţie. Ele fac, cumva, şi mai vizibilă performanţa de originalitate şi expresivitate din FEM: un roman remarcabil, a cărui lectură nu trebuie ratată.’

Tot aici Iulia Popovici incearca sa defineasca locul lui Liviu Ciulei in dezvoltarea istorica a teatrului si a culturii romanesti: ‘”Cearta sfinţilor” – aşa a numit Liviu Ciulei “procesul” prin care, în 1972, a fost interzis la Bulandra spectacolul Revizorul, în regia lui Lucian Pintilie, şi urmările acestei interziceri, printre care şi plecarea lui Ciulei din funcţia de director al Teatrului Bulandra, pe care-l condusese un deceniu. Acesta a fost sfîrşitul unei epoci a scenei româneşti – un sfîrşit care i-a aruncat, pe Pintilie ca şi pe Ciulei, în vîltoarea unei cariere internaţionale. Ciulei s-a întors în teatrul românesc după 1990, iar Pintilie, niciodată. Acum Liviu Ciulei ne-a părăsit pentru totdeauna. ‘

(Dan)

Pe blogul “Sertarul scriitorului roman” ni se semnaleaza aceasta emisiune pe TVR Cultural, in care doi eseişti  din generaţii diferite (Ion Vianu si Paul Cernat)abordează din perspective inedite subiecte aparent clasate, în această ediţie a emisiunii Literatura de azi.” O emisiunea pe care sper ca veti avea timpul necesar sa o urmariti!

Pe blogul Revista Cultura, o recenzie a lui Cozmin Borza, la “Matei Brunul” scrisa de Lucian Dan Teodorovici, roman aparut la Editura Polirom  in 2011: “Cele aproape 400 de pagini (25 de capitole) ale romanului configurează alternativ ambele platforme de „(re)educare” a oamenilor în spiritul leninism-stalinismului…mecanismele brutale de implementare în forță a așa-numitei ideologii a „omului nou”. …(si) strategiile fine și contextele inedite favorabile impunerii „religiei” deceniului șase.”

Radu Oltean ne aduce pe blogul sau “Art-historia” o serie de fotografii mai mult decat graitoare despre cei 90 de ani ai ilustrei personalitati, dar subliniaza si perplexitatea sa in legatura cu mentalitatea societii romanesti:Nu mi-a venit sa cred ca un tip asa tanar poate fi inca tributar unor idei atat de obosite . Ca propaganda bolsevica va avea efect chiar si in anul 2011, la cineva nascut la finele anilor 70…” Totodata, Radu Oltean ne recomanda “Daca doriti sa cititi un articol de istorie cu care sunt intru totul de acord va recomand pe acela al amicului Raiden, de la Rezistenta Urbana. Discursul regelui, pe romaneste!”

Consecventa dragostei mele pentru Bucuresti, va atrag atentia si asupra blogului Silviei Colfescu, unde va veti putea informa si delecta ochii si mintea cu o bijuterie arhitecturala a capitalei. In zilele frumoase ale acestei toamne tarzii, nu ezitati o plimbare prin oras.

Va aduc in aceasta saptamana si o informatie din lumea fashion romaneasca: Inovatie. Traditie. Spontaneitate. Flexibilitate. Sunt cuvintele cheie care transpun in scris intr-o modalitate extrem de fidela conceptul colectiei cu iz frantuzesc “ FORMULA”  a Alexandrei Abraham, ne spune Roxana Manolache.

Luni 24 octombrie la Teatrul Masca a avut loc spectacolul “O noapte furtunoasa”, in limba rromani: “O noapte furtunoasă se petrece în mahala. Pentru că această furtună este din sufletele romilor”, a declarat actorul Sorin Sandu. Spectacolul face parte din proiectul “Parol, monşer, Caragiale in limba rromani”, iniţiat de Asociaţia Culturală “AMPHITHEATRROM”.

De pe HYPESTREET,  iata informatii interesante despre “Carla Szabo (care) continua sa fie unul din cei mai activi designeri de bijuterie rromani.  Cu ocazia celei de a sasea editii AUTOR, Carla este primul designer care va expune in cadrul unei noi sectiuni intitulata “Focus designer” a targului, care are loc pe 5 si 6 noiembrie la Sala Dalles”.

(Delia)

Mai citesc provincialii cultură? Mai cumpara romanul reviste de calitate? Mai stie cineva pe la vreun chiosc ce inseamna “Observatorul cultural” sau “Romania literara”? Din pacate, mai multe raspunsuri negative gasim si in articolul lui Lucian Dan Teodorovici, intitulat “Cultura si insamantarile”: “m-a enervat la culme trecerea de azi pe la chioşcurile de metal. La primul, după ce am îndrăznit să mă mir cu voce tare că femeia de-acolo nu înţelegea defel cu ce se ocupă Observatorul cultural, căci o uimea cuvîntul „cultură”, căruia nu-i găsea sens, un deştept ce asista la discuţie a zis: „Da’ are doamna reviste de însămînţări dacă vrei, hăhăhă!”. Şi-apoi mi-a arătat spre nişte tipe goale pe nişte coperţi, iar eu am înţeles la ce însămînţări se referă. Am plecat.”

Rontziki alege pentru saptamana ce a trecut citirea si apoi recenzarea unor povestiri, cele cuprinse in volumul “Iubitul nefericit”, de Alberto Moravia: “Iubitul nefericit este o colecţie de şapte povestiri, în care Alberto Moravia doveşte că, pe lângă un foarte fin analist al sufletului, este şi un adevărat povestitor, cu imaginaţie bogată, pe care nu am regăsit-o foarte mult în lecturile anterioare, unde analiza detaliată şi complexă la care-şi supunea personajele nu lăsa loc de dezvoltări foarte ample ale subiectelor.”

In Biblioteca Babel, aflam la ce este buna arta conversatiei, cu referire la romanul “Soimul ratacitor – O poveste de dragoste”, de Glenway Wescott: “Constatăm însă, pe parcursul după-amiezei petrecute la conacul francez, că, de fapt, în ciuda acceselor sale de violență, bărbatul a fost complet îmblânzit, că adevărata sălbăticiune, tânjind după înaltul cerului și după plăcerile vânătorii este de fapt femeia, și că această sălbăticie este atât de adânc gravată în sufletul ei, sub spoiala de civilizație, încât soțul nu va reuși niciodată s-o îngrădească decât pentru a o face să izbucnească în alte forme.”

(Jovi)

Contributori: Dan, Delia, Jovi

Articole similare

The Man Who Was Thursday (2016) l@ Dracula Film Festival

Jovi Ene

Prin blogosfera cinefilă (1 – 7 mai 2017)

Jovi Ene

La Vie d’Adèle – Chapitres 1 et 2 (2013)

Delia Marc

1 comment

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult