Prin blogosfera literara

Prin blogosfera literară (8 – 14 iunie 2020)

Stelian Tanase reda pe blogul sau un 'Dialog cu un editor': 'Nu pare prea fericit să mă asculte. De obicei scriitorii îl lingușesc ca să se pună bine cu el. Scriitori au ajuns in România niște pomanagii. Stau cu mîna întinsă la ușile capitonate ale patronilor de edituri. Of, cît de mult îi place amicului să facă pe omul de cultură, vezi Doamne se ocupa de carte, „luminează poporul”. O face pe intelectualul rafinat, pe Mecena, mai ales, dar nu este decit un negustor f. lacom. Urmărește strict profitul. Poate să vîndă arme, cîrnați, pantofi, televizoare. Dacă l-ai întreba ce meserie are la bază, ai avea o mare surpriză. Se face că nu aude și revine la chestiune. Chiar a ridicat puțin tonul pentru că discuția se prelungea. Zi, îmi dai o carte pentru la anul? Întreb si eu – La ce tiraj te gîndești? Cîte zici că vinzi? El, de colo – Depinde de carte. Dacă e bună se vinde…Nu ține figura, îi spun, pe cine prostești? Dacă se vinde e meritul editurii, dacă nu se vinde cartea este proastă. Asta e un banc vechi. Care e bugetul pentru promovarea carții pe care vrei să ți-o dau? Zice – Nu am bani pentru așa ceva! Este politica editurii. (măcar e sincer). OK, zic, si atunci cum vrei să vinzi? O marfă are nevoie întîi și întii de reclamă. Cît investești atît scoți, scrie în ABC-ul afacerilor. E la fel cu calculatoarele, cu mașinile, cu hainele, cu detergenții. Nu există nicăieri in lume comerț fără publicitate. Numai comerțul de carte din Romania, așa cred editorii, merge și fără reclamă. Trebuie să-ți anunti cumpărătorii că ai scos ceva nou. O carte, în acest caz.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (1 – 7 iunie 2020)

Eva Galambos scrie la 'Baabel' despre 'Capitolul lipsa' al lui Miriam Yahil-Wax despre care am scris si eu aici cu cateva saptamani in urma: 'Pentru noi însă această scriere reprezintă mai mult. Explică și nu numai teoretic ci şi concret, motivul pentru care atât de mulți evrei de la noi și din alte părți au ales idealul comunist și de ce, mai devreme (cum a fost cazul lui Moni Weinstein) sau mai târziu (cum a fost cazul a sute de tineri ca el), s-au confruntat cu cele mai profunde decepții. Pentru unii soluția a fost Israelul, iar alții, ca tatăl autoarei, s-au refugiat în moarte. Cartea lui Miriam Yahil-Wax este un memento pentru aceștia din urmă.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (25 – 31 mai 2020)

La 75 de ani de la Moartea lui Mihail Sebastian, Stelian Tanase marcheaza pe blogul sau evenimentul cu un articol despre imprejurarile misterioase ale disparitiei scriitorului si dramaturgului. Eva Galambos scrie la 'Baabel' despre cartea lui Miriam Yahil-Wax 'Capitolul lipsa' despre care am scris si eu aici saptamana trecuta. (mai mult…)

Prin blogosfera literară (18 – 24 mai 2020)

Stelian Tanase povesteste pe blogul sau despre o poveste de dragoste aparent imposibila din istoria literaturii romane, cea dintre poeta Maria Banus si romancierul Zaharia Stancu: 'Ma intriga mai ales „Dionisie” de care Maria Banus era indragostita. A urmat o lunga tacere. Apoi mi-a spus aproape soapta – e Zaharia Stancu. M-am intrebat ce legatura sa fie intre un ins de origine joasa, taraneasca, ajuns jurnalist bucurestean, (n. in 1902 la Salcia, Teleorman ca al 7 –lea copil), avind reputatie dubioasa – pe de o parte. Si o poeta firava, (n 1915 Bucuresti), orasanca, educata, fina, provenita din burghezia evreiasca instărită? Faunul si nimfa. Stancu era schiop in urma unei poliomelite din copilarie. Nu se potriveau deloc si totusi ea l-a iubit obsesiv, cu pasiune, fara intrerupere, toata viata. La moartea lui – in decembrie 1974, noteaza in jurnal ” ..Ma intreb cum o sa fie la inmormintare, daca o sa ma stapinesc sau o sa–mi dau drumul la plins “”… Si cum era ziua aia de inceput de vară in Antim( … ) el venea pe ascuns cind nu erau parintii acasa si cind imi transpira rochia, si impreuna formam un centaur fericit care necheza, urla, ragea catre cerul acela de vara, care n-o sa mai fie niciodata. Si cum m-a batut si cum m-a mintit si cum s-a logodit oarecum cu mine, venind in familie, la ceai, mirosea a escrocherie sentimentala.“' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (11 – 17 mai 2020)

Radu Ilarion Munteanu (rim) scrie pe blogul sau mutat de cateva saptamani la o noua adresa despre volumul 'Secretele Otiliei' al Anei Ddobre-Pelin aparut la Editura Hoffman : 'Secretele Otiliei e piesa de rezistenţă a culegerii. Ridicarea titlului ei la rang de ambasador al volumului e justificată. Eroina, dincolo de accidentele biografice, reprezintă, totuşi, un caz banal. Nu tipic, dar banal în excepţionalitatea lui lovită de soartă. Nu tragică. Soartă a cărei finalitate se ghiceşte de la început. Finalitate precizată abil, exprimată cu un ton la limita procesului verbal. Conexiunea cu personajul marelui critic e făcută cu îndrăzneală cu parfum insolent. O prietenă a eroinei o compară pe aceasta cu personajul eponim. Prilej aleroinei de a contrazice decis asemănarea. Autodefinindu-se limpede. Ori, ccca procedeu stilistic, autodefinirea prin negarea asemănării cu un personaj literar identic numit sugerează, cu fineţe, acceptarea propriului destin ingrat. Destin ca o pedeapsă nedreaptă. Entru o vină care nu-i a ei. Specificul narativ al piesei e schimbul quasipermanent de ştafetă între personaje. Care preiau persoana întâia unul de la altul. Dincolo de acestea, scriitura elaborată avertizează cititorul care a început lectura cu piesa ce dă titlul volumului. Atenţie! Proză mare!' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (27 aprilie – 3 mai 2020)

Marturisesc ca in primul moment credeam ca Mihai Brezeanu se refera la Bulandra anilor '70 in articolul sau din 'liternet' care ne aminteste despre o alta epoca de aur a teatrului din Gradina Icoanei, a doua sau cine stie a cata din istorie: 'Bulandra anilor '90, sala din Grădina Icoanei, Cătălina Buzoianu, Ducu Darie, Mihai Măniuţiu, Oana Pellea, Marian Râlea, Maia Morgenstern, Mihai Constantin, Luminiţa Gheorghiu, Cornel Scripcaru, Anca Sigartău, Dan Aştilean, Zoltan Octavian Butuc, Daniela Nane, Marcel Iureş, Emilia Popescu, George Ivaşcu, Andreea Bibiri, Şerban Cellea, Diana Dumbravă, Virgil Ogăşanu, Gheorghe Ifrim, Marius Iosif Capotă, Vlad Zamfirescu, Mihai Bisericanu, Şerban Pavlu, Manuela Ciucur, Ion Besoiu (şi enumerarea poate continua) formează, în amintirea aproape unanimă a celor care, atunci şi acum, nu ocolesc teatrul, unul dintre reperele luminoase cvasi-unanim acceptate. Un teatru, o sală, un deceniu, câţiva regizori, scenografi, muzicieni, coregrafi, o trupă, câţiva actori colaboratori şi un număr de spectacole. Bucuria de a avea şansa de a revedea parte dintre marile spectacole de atunci la peste 20 de ani distanţă, graţie transmisiunilor de pe pagina de Facebook a teatrului programate în plină criză a, printre multe altele, teatrului, e cu totul specială. Mai ales că e puternic influenţată de factorul surpriză: cum e posibil ca aceste înregistrări să existe şi ele să nu fi apărut până acum? Sunt cazuri în care nici actorii care au jucat în acele spectacole nu ştiau de existenţa lor! Dincolo de răspunsul la această întrebare, cred că se impune recuperarea acestor înregistrări şi punerea lor la dispoziţia oamenilor din domeniu şi publicului larg. Fie că vorbim de DVD-uri, de postare pe canalul de YouTube al teatrului sau de alte soluţii, e musai ca aceste spectacole să poată fi privite, oricând, de oricine e interesat.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (20 – 26 aprilie 2020)

Daca pentru bloggerii literari situatia de izolare nu este neaparat inedita, pentru cei care scriu despre teatru este o ocazie buna de a vedea si scrie reprezentatiile facute acum accesibile pe net de multe teatre din tara si din lume. Marius Dobrin scrie la 'liternet.ro' despre reprezentatia Teatrului din Timisoara cu 'Sunt o baba comunista', adaptarea romanului lui Dan Lungu, accesibila pe youTube pana pe 1 mai: 'Antonella Cornici propune un spectacol cu multiple paliere de acces, cu deschidere spre publicul tânăr. Fixat limpede în spaţiu şi timp, Timişoara şi 2019, proiectul relansează, într-un fel, subiectul inventat de Dan Lungu printr-un roman care a cunoscut mai multe ediţii, o ecranizare despre care s-a vorbit şi multe adaptări pentru scenă. Fiind vorba de un personaj principal consistent, au apărut firesc reprezentări în genul monodramei.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (13 – 19 aprilie 2020)

Beatrice Lepadat de la 'liternet.ro' ne aminteste de regizorul de teatru sloven Tomaz Pandur de la a carui disparitie prematura au trecut patru ani si de spectacolul sau 'Inferno': 'Când spui Pandur, spui extravaganţă, excese baroce şi universuri obscure în care violenţa fizică şi agonia fac din actul teatral un adevărat festin catharctic. În acest context, omagierea memoriei artistului prin difuzarea de către Teatrul Thalia din Hamburg a uneia dintre multiplele versiuni de Inferno semnate de acesta este un cadou nesperat în timp de pandemie. Un cadou care însă limitează posibilităţile de receptare pentru cei ce se lovesc de bariera lingvistică, întrucât transmisia spectacolului jucat în germană nu a beneficiat de subtitrări. Dacă o astfel de experienţă teatrală incompletă nu permite o analiză critică validă şi legitimă la toate nivelurile, există, totuşi, un privilegiu deloc neglijabil în acest proces, anume posibilitatea reajustării privirii într-un fel care amplifică simţurile şi care obligă la ieşirea din setarea naturală - specifică spectatorului occidental - pe îngurgitarea de parole.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (6 – 12 aprilie 2020)

Stelian Tanase scrie pe blogul sau despre Baudelaire si iubirile sale: 'Baudelaire e o aparitie fantomatica prin Parisul descris de Balzac si Eugen Sue. Parizian prin naștere (n 1821 rue de Hautefeuille, nr 17), a trăit la Paris, cu exceptia unor scurte episoade. A schimbat de-a lungul unei vieții nenumărate locuinte in căutarea locului perfect unde să scrie. Dar și unde ăa se alcoolizeze, să consume droguri, să facă dragoste. A fost izgonit de proprietarii care nu-si încasau chiria sau de prea mult zgomot. Obisnuia – cu partenera lui, Jeanne Duval, să faca scandaluri. De spus – Baudelaire era de familie foarte bună. Ar fi putut urma orice carieră burgheză. Lipsit de noroc, rămîne orfan. Își adora mama care îi acorda multa atentie și de care se simțea protejat. A doua drama sufletească atunci cind Caroline Baudelaire se recăsătorește – cu un militar de carierade succes, colonelul d’Aupick. Fiul suportă greu sa stie că mama adorată își imparte sentimentele cu altcineva. E gelos și posesiv. Peisaj emoțional freudian. Tensiunea aceasta nu se va relaxa vreodată. E sursa devieriilor comportamentale ale poetului, mai tîrziu. Baudelaire s-a poziționat constant în opozitie cu tatăl vitreg. Face lucrurile invers decit ar fi dorit acesta. Abandoneaza studiile, nu urmeaza cariera pe care ar fi dorit-o familia ( militară sau diplomație ) si se pierde cu voluptate în boema pariziana, detestata de tatăl vitreg. Afiseaza un teribilism autoimpus pentru a contraria și sfida burghezii din jur. Face mereu pe ultragiatul. Dar Baudelaire avea talent, ca să nu zic geniu. Despre talentul lui, dl Aupick, colonel, general și ambasador, era cît se poate de sceptic. Dacă tatăl lui vitreg era imaginea reușitei în viață, Baudelaire, din contra, era imaginea declasatului. Emotional Baudelaire s-a împărtit cit a trait între două femei 1/ mama sa Caroline d’Aupick – extrem de iubitoare fata de fiul rebel, si 2/ amanta acaparatoare, Jeanne Duval.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (30 martie – 5 aprilie 2020)

Prietenul rim - Radu Ilarion Munteanu - l-a citit pe Yuval Harari intr-o versiune românească, datorată lui Călin Uioreanu a cursului online bazat pe prima sa carte, sub titlul O istorie prescurtată a omenirii: 'În genere, istoria nu se poate preda liniar. Strict cronologic. Căci istoria, desi în linii mari un fluviu, are nenumărate turbioane. Profesorul Harari foloseşte cu abilitate şi eficienţă educativă structura conceptuală a capitolelor. Calitatea lucrării întrece cu mult inerentele lipsuri, omisiuni şi erori. Obiectivitatea cu care reuşeşte să trateze noţiuni şi chiar prejudecăţi dă o notă bună lucrării. La nivel epidermic, însă. Formal. Cititorul atent spre foarte atent sesizează nuanţele subtextului. Pe care nu le voi comenta. Inclusiv cele determinate, aproape insesizabil, de conditia personală de gay şi vegan. Nu voi da exemplul altfel perfect argumentat în sine. Dar în lectura căruia se simte freamătul unei discrete tensiuni. Una peste alta, o lucrare admirailă. Chiar dacă raportul de lectură se referă doar la versiunea românească a cursului online pe baza volumului tipărit. Recomand, deşi încă n-am citit-o, versiunea românească a întregii trilogii, editată de Polirom în 2018.' (mai mult…)