Prin blogosfera literara

Prin blogosfera literară (8 – 14 iunie 2020)

Stelian Tanase reda pe blogul sau un ‘Dialog cu un editor’: ‘Nu pare prea fericit să mă asculte. De obicei scriitorii îl lingușesc ca să se pună bine cu el. Scriitori au ajuns in România niște pomanagii. Stau cu mîna întinsă la ușile capitonate ale patronilor de edituri. Of, cît de mult îi place amicului să facă pe omul de cultură, vezi Doamne se ocupa de carte, „luminează poporul”. O face pe intelectualul rafinat, pe Mecena, mai ales, dar nu este decit un negustor f. lacom. Urmărește strict profitul. Poate să vîndă arme, cîrnați, pantofi, televizoare. Dacă l-ai întreba ce meserie are la bază, ai avea o mare surpriză. Se face că nu aude și revine la chestiune. Chiar a ridicat puțin tonul pentru că discuția se prelungea. Zi, îmi dai o carte pentru la anul? Întreb si eu – La ce tiraj te gîndești? Cîte zici că vinzi? El, de colo – Depinde de carte. Dacă e bună se vinde…Nu ține figura, îi spun, pe cine prostești? Dacă se vinde e meritul editurii, dacă nu se vinde cartea este proastă. Asta e un banc vechi. Care e bugetul pentru promovarea carții pe care vrei să ți-o dau? Zice – Nu am bani pentru așa ceva! Este politica editurii. (măcar e sincer). OK, zic, si atunci cum vrei să vinzi? O marfă are nevoie întîi și întii de reclamă. Cît investești atît scoți, scrie în ABC-ul afacerilor. E la fel cu calculatoarele, cu mașinile, cu hainele, cu detergenții. Nu există nicăieri in lume comerț fără publicitate. Numai comerțul de carte din Romania, așa cred editorii, merge și fără reclamă. Trebuie să-ți anunti cumpărătorii că ai scos ceva nou. O carte, în acest caz.’

Marius Chivu scrie la blogul Carturesti despre ‘Tabachera din Bagombo’ de Kurt Vonnegut aparuta in traducere la Editura Humanitas Fiction: ‘Deşi subiectele nu sînt tocmai fericite şi întotdeauna există, dacă nu de-a dreptul o parte întunecată a poveştii, atunci măcar o nuanţă amară şi absurdă în descrierea destinului sau existenţei unor personaje, Kurt Vonnegut reuşeşte întotdeauna să strecoare şi umor în povestirile sale. În cea mai bună povestire, cea care dă şi titlul volumului, un tip ajunge în oraşul fostei sale soţii, acum căsătorită şi cu copii, căreia îi face o vizită pozînd într-un aventurier, călător prin locuri exotice din toată lumea, punînd la cale afaceri de succes. Tabachera, obiectul pe care îl oferă drept cadou, dar mai ales dovadă a existenţei sale opulente şi fascinante, aproape îl deconspiră şi tipul se retrage precipitat din propria fantezie în trista lui existenţă de familist ocupat cu vînzarea cartofilor prăjiţi.’

Radu Tudorancea scrie la ‘La Punkt’ despre romanul scriitorului polonez Bronislaw Wildstein ‘Valea Nimicnicieu’ aparut in traducere la Editura Humanitas: ‘De fapt, probabil că tocmai controversa care înconjoară diseminarea acestei liste și dezbaterea stârnită în societatea poloneză de aceasta se află la originea romanului lui Bronislaw Wildstein intitulat în mod sugestiv Valea Nimicniciei (în original, Dolina nicości), apărut în 2008, în paginile căruia autorul introduce cititorul în lumea foștilor agenți secreți sau foștilor activiști comuniști ale căror afaceri au prosperat, în domeniul media și nu numai, alimentate și de relațiile oculte ale acestora cu politicieni și diferite cercuri de putere și sfere de interese din societatea poloneză a deceniilor postcomuniste. Deși lucrarea în sine este un roman de ficțiune politică, unele din personaje par să aibă un corespondent în viața reală, iar cel mai bun exemplu în acest sens este Bogatyrowicz, redactorul șef din roman, ale cărui puncte de vedere și acțiuni sunt cvasi-identice cu cele asumate, în lumea reală, de nimeni altul decât Adam Michnik, din poziția sa de redactor șef la Gazeta Wyborcza. Aversiunea lui Wildstein față de Adam Michnik (sau față de poziționările acestuia) este reflectată abundent în paginile romanului, Michnik fiind ilustrat mai mereu în nunațe peiorative, începând cu numele personajului propriu-zis (bogaty, de la Bogatyrowicz = bogat, bogătan, care ar putea sugera prosperitatea postcomunistă a lui Michnik) și continuând cu ipostazierea acestuia în diferite momente care au, la rândul lor, corespondent în viața reală. Bunăoară, inclusiv episodul real privind diseminarea în societate a listei de agenți/colaboratori obținută de Wildstein, ca și opoziția manifestă a lui Michnik (Bogatyrowicz) față de publicarea acesteia este ilustrată cât se poate de transparent, într-un dialog dintre Bogatyrowicz (Michnik) și Wilczycki, alt jurnalist, care ar putea fi chiar corespondentul lui Wildstein, autorul romanului.’

Adriana Gionea scrie la PostModern despre ‘Minciuna’ de Care Santos aparuta in traducere in colectia Epic Books a editurii Humanitas Junior: ‘În Minciuna, Care Santos reia un subiect ce va fi mereu ofertant pentru scrierea unui roman dinamic și acaparant. Este vorba despre atracţia ce-i aduce împreună pe adolescenţii din medii opuse. Vei redescoperi clasica atracţie dintre adolescenta cuminte, devenită colecţionară de note mari, și tipul rebel, nevoit să înceapă școala vieţii mult prea devreme. Subiectul devine și mai interesant dacă legătura dintre ei se înfiripă în mediul online.’

Mihaela Nicolae scrie la BookHub despre ‘Cei ramasi si cei plecati’ de Parinoush Saniee aparuta in traducere la editura Polirom: ‘Cei rămași și cei plecați nu este o carte comică, dimpotrivă. Se spun, în acest roman al unei autoare care a absolvit  Sociologia și Psihologia la Teheran, multe istorii triste, chiar dramatice, multe adevăruri dureroase,  transmise de la o generație la alta, pentru a nu lăsa să se piardă cea mai prețioasă valoare a unei familii: mitologia ei. Și totuși, citind anumite pagini, în plină descriere a unei scene tensionate, cu dialoguri scăpărătoare pe teme tabu, îți vine să zâmbești, recunoscând lucruri care se petrec în orice familie, după același tipic – ritualurile, schemele mentale, clișeele culturale, uzul ipocriziei, perpetuarea tradiției. Spre deosebire de alte medii sociale, familia este destul de permisivă și îți îngăduie să spui răspicat ceea ce crezi despre rudele tale, când ai prilejul, de față cu toată lumea, fără ca ruptura pe care crezi că ai provocat-o să devină definitivă. Într-un fel sau altul, familia te recuperează, nu ești un străin, nu vei fi niciodată, căci, nu-i așa, sângele apă nu se face.’

Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în ultima săptămână:

-”Mythos. Miturile Greciei repovestite, de Stephen Fry

Momente magice ale avangardei române, de Adrian Grauenfels

Vacanță americană. 20 000 de km în vestul sălbatic, de Raluca Barbu

Prevestirea, de Ioana Pârvulescu

Interviu cu scriitorul Marius Albert Neguț

(Sursă fotografii: Carturesti.ro, LaPunkt.ro, PostModern.ro, BookHub.ro)

Articole similare

Prin blogosfera literara (27 iunie – 3 iulie 2011)

Dan Romascanu

Prin blogosfera literara (24 februarie – 2 martie 2014)

Jovi Ene

Pentagonul iubirii: Carne trémula (1997)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult