Interviu

”Școala, prin dascăli dăruiți meseriei, formând copiii de azi, poate salva societatea de mâine” (interviu cu Marius Albert Neguț)

Cerberus” este volumul cu care Marius Albert Neguț debutează la Editura Polirom, în cadrul Colecției Ego.Proză, după mai multe romane publicate la Libris Editorial. După ce l-am citit la rândul meu și am scris câteva impresii despre ”Cerberus”, am stat îndelung de vorbă cu autorul acestuia (online, respectând distanțarea socială!) și l-am descusut în privința ideilor de bază ale noului său roman. Îi mulțumesc și vă invit să îl citiți!

-Cel mai recent roman al tău, ”Cerberus”, folosește ca titlu o creatură mitologică grecească. Te-ai gândit de la început la acest nume sau acesta a venit pe parcursul scrierii romanului?

Părerea mea este că la un roman titlul trebuie să reprezinte – pe cât posibil – chintesența acestuia. În cazul particular al Cerberus, animalul mitologic cu pricina, paznic fiind la porțile Hadesului, nu permite evadarea din acel loc. Ei bine, așa își percepe inițial tatăl Mara – eroina romanului: „Modul în care îi îngrădea libertatea, o făcea să-l compare cu șarpele Kaa, cel care-i promite lui Mowgli câte în lună și-n stele, în timp ce-l imobilizează.” Prea târziu, din păcate, fata conștientizează bunele intenții ale tatălui său: „Naivă, ca orice copil dornic de libertate, se crezuse închisă în iad. Viața-i demonstrase contrariul: tatăl – ca orice părinte responsabil -, din dragoste și înțelegere a traiului și naturii oamenilor, își asumase, într-adevăr, misiunea de cerber, dar nu pentru a o ține captivă în iad, ci pentru a o feri să pătrundă în el.” Ca să răspund și la restul întrebării, da, titlul romanului a fost fixat de la bun început.

-Cum a apărut ideea acestui roman și care au fost pașii care te-au condus spre Colecția Ego.Proză a Editurii Polirom?

Romanul s-a născut din experiență personală. Sunt tată a două fete; cea mare având vârsta Marei. Prin urmare, trebuie să recunosc că trăirile lui Albert – tatăl Marei – îmi aparțin, lăsându-vă pe dumneavoastră să estimați resursele emoționale consumate în decursul creației… În privința Polirom, profit de interviu pentru a răspunde celor care m-au întrebat cum am reușit să public la această editură prestigioasă: Ei bine, pur și simplu trimițând manuscrisul pe mail. Îndrăznesc să postez aici un link spre un interviu al domnului Lucian Dan Teodorovici, coordonatorul colecției Ego.Proză, interviu pe care îl consider lămuritor asupra procesului de selecție, urând, totodată, succes celor dornici de a fi publicați.

-Știu, în privința romanelor tale anterioare, că puneai prietenii și cititorii tăi să aleagă coperta din mai multe idei avute de tine sau de graficieni. Este cazul și acestui roman?

Într-adevăr, la romanele publicate anterior Cerberus am ales copertele împreună cu cititorii. La Cerberus, lucrurile au stat altfel. Din propunerile domnului Radu Răileanu – un adevărat artist – am ales una, iar aceasta a fost supusă aprobării colectivului de redacție.

-Care crezi că este cititorul ideal pentru ”Cerberus”?

Cerberus este un semnal de alarmă destinat atât părinților, cât și adolescenților. Este un îndemn de depășire a conflictului dintre generații prin dialog și înțelegere reciprocă. Prin Cerberus nu îmi doresc să sperii, ci să atenționez asupra pericolelor la care ne expunem copiii oferindu-le acestora tot, mai puțin experiență reală de viață.

-Ai avut un plan bine stabilit când ai scris acest volum și l-ai respectat sau, dimpotrivă, te-ai lăsat dus de val, precum personajele tale?

Am plecat, ca și la celelalte romane, de la o poveste înfiripată în minte. Când încep să scriu, nu îmi fac un plan pe care să-l urmez la sânge. Personajele, uneori, evoluează independent de voința mea. Pare ciudat, dar nu e… Valul de care vorbești și care ne poartă, cred eu că se numește inspirație…

-Ai vrut să atragi atenția, prin ”Cerberus”, asupra traficului de carne vie?

Cu certitudine, da! După apariția romanului am fost întrebat dacă unul dintre imboldurile care m-au îndemnat să-l scriu a fost cazul Caracal. Ei bine, în momentul în care nenorocirea cu pricina a explodat în mass-media, manuscrisul era trimis de mult la editură. Totuși, cazul Caracal dovedește că astfel de semnale de alarmă (precum Cerberus) sunt necesare și, sper eu din toată inima, utile.

-O parte importantă a acțiunii cărții tale are loc în cartierele gri bucureștene. Cum te-ai documentat, cum ai surprins așa de bine această lume din spatele blocurilor?

Din păcate, când vine vorba despre realitățile „lumii din spatele blocurilor” nu am nevoie de documentare. De când mă știu trăiesc în Ferentari, cartier pe care îl consider parte din mine și în care mă consider acasă. Tocmai de aceea, cititorul poate simți că, deși nu aprob acțiunile personajelor negative, pedepsindu-le cu asprime în poveste, înțeleg factorii declanșatori care stau la baza acestora: sărăcia, abandonul școlar și familial, excluziunea socială. Reiterez îndemnul la EDUCAȚIE! Școala, prin dascăli dăruiți meseriei, formând copiii de azi, poate salva societatea de mâine.

-Și Turcia, mai mult sau mai puțin turistică, se află în fundalul romanului. Ai călătorit în cartierele întortocheate ale Istanbulului sau în zona kurdă a Turciei?

Da, prin anii 90, ca atâția alți români, am colindat Turcia, Istanbulul și bazarurile sale. Iată cum, această experiență de viață care se alătură cunoașterii în profunzime a cartierului în care acțiunea se desfășoară, conferă romanului atuul autenticității.

-Ai avut vreun model pentru personaje precum Ador, interlopul cizelat, poreclit Studentul? (Sau nu ai voie să spui? 😊 )

Da. Am cunoscut personal omul care a stat la baza personajului. Din timpul trecut folosit, trebuie să înțelegi că el a murit.

-Nu crezi că există o nuanță puternică de misoginism în majoritatea personajelor masculine din roman, pe care e posibil ca cititoarele să nu o ierte?

Bineînțeles că există o doză de misoginism, în special în Ador, bărbatul ajuns escroc sentimental din cauza unei femei pe care a iubit-o curat și care l-a părăsit pentru „un alt bărbat, e drept, avut, dar bocciu cât cuprinde”. Cum altfel puteam crea un personaj credibil? Cum altfel decât misogin poate fi Ajar, kurdul care ”educă” și supraveghează femeile din bordelul istanbulez? Personal, eu, tată de fete fiind, nu îmi permit să fiu misogin. De altfel, cititorii romanelor mele știu asta, pentru că personajele feminine create de mine sunt puternice și demne de respect. Până nici Vera – personaj Cerberus – nu este doar o femeie ușoară, nu? Ea ajunge astfel din cauza tatălui său, pentru că, nu-i așa?, după cum Albert spune: „Viața e doar un șir de consecințe!”

-Cum vezi evoluția volumelor tale de la debut până la ”Cerberus”? Tratează teme comune, au subiecte care să atragă cititorii, sunt comerciale, le vezi ca o evoluție firească a scriitorului Marius Albert Neguț?

Bineînțeles că există o evoluție a subsemnatului, într-adevăr, firească, și aici mă refer la cizelarea continuă a stilului și la concizia acestuia, dobândite prin exercițiu… Romanele mele sunt comerciale, nu neg asta, ba chiar văd în afirmație un compliment, pentru că astfel îmi doresc să scriu… Vezi tu?, tranziția care a urmat revoluției din ’89 a îndepărtat oamenii obișnuiți de lectură, aceștia îndreptându-și toate eforturile spre asigurarea mijloacelor necesare traiului de zi cu zi. Dezamăgiți, intelectualii marcanți s-au autoexilat, transformându-se într-o elită care nu mai educă, ci judecă, desăvârșind astfel ruptura dintre ei și marea masă a cititorilor. Revenind la mine, cum altfel pot atrage oamenii spre carte, acum, când viața s-a mai îmblânzit, decât scriind alert și pe înțelesul lor? Acestor oameni simpli – din rândul cărora provin și alături de care trăiesc -, mă adresez eu, dar țin să asigur că scrisul meu lesnicios, este voit astfel și ascunde mesaje profunde. Închei, mulțumindu-le cititorilor pentru că îmi citesc cărțile, încurajându-mă astfel în a continua să scriu. De asemenea, mulțumesc editurii Polirom pentru încrederea acordată și ție pentru acest interviu!

-Mulțumesc.

(Sursă fotografii: Polirom.ro, pagina de Facebook a autorului. Sublinierile ne aparțin.)

Articole similare

Mult-asteptatul ‘roman pierdut’ al lui Jack Kerouac, ‘Oceanul e fratele meu’, si alte texte inedite – saptamina aceasta, la Polirom

Jovi Ene

Lawless (2012)

Jovi Ene

Prin blogosfera cinefilă (10 – 16 noiembrie 2014)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult