Prin blogosfera literara

Prin blogosfera literară (30 martie – 5 aprilie 2020)

Prietenul rim - Radu Ilarion Munteanu - l-a citit pe Yuval Harari intr-o versiune românească, datorată lui Călin Uioreanu a cursului online bazat pe prima sa carte, sub titlul O istorie prescurtată a omenirii: 'În genere, istoria nu se poate preda liniar. Strict cronologic. Căci istoria, desi în linii mari un fluviu, are nenumărate turbioane. Profesorul Harari foloseşte cu abilitate şi eficienţă educativă structura conceptuală a capitolelor. Calitatea lucrării întrece cu mult inerentele lipsuri, omisiuni şi erori. Obiectivitatea cu care reuşeşte să trateze noţiuni şi chiar prejudecăţi dă o notă bună lucrării. La nivel epidermic, însă. Formal. Cititorul atent spre foarte atent sesizează nuanţele subtextului. Pe care nu le voi comenta. Inclusiv cele determinate, aproape insesizabil, de conditia personală de gay şi vegan. Nu voi da exemplul altfel perfect argumentat în sine. Dar în lectura căruia se simte freamătul unei discrete tensiuni. Una peste alta, o lucrare admirailă. Chiar dacă raportul de lectură se referă doar la versiunea românească a cursului online pe baza volumului tipărit. Recomand, deşi încă n-am citit-o, versiunea românească a întregii trilogii, editată de Polirom în 2018.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (23 – 29 martie 2020)

Constantin Pistea de la 'citeste-ma' a strans o colectie de recomandari de lectura de la 9 colegi bloggeri (printre care si Jovi). Cate o carte scrisa de scriitori romani si o carte tradusa fiecare. Iata de pilda ce recomanda Emil Calinescu: 'În această perioadă tulbure, pentru a-mi arăta empatia pentru mult încercatul popor italian, voi începe prin a recomanda o carte italiană: Naşul de Mario Puzo. Toată lumea ştie ecranizarea ei, a rezultat una dintre cele mai bune serii despre mafie din istoria cinematografiei, însă puţini au citit originalul. Cartea (spartă acum, de Editura Orizonturi, în 2 volume) omonimă este echivalentul PRIMULUI film al seriei. O recomand cu căldură pentru fanii genului. De la noi, deşi autorul nu trăieşte chiar la noi, recomand O amintire de la Paris, de Eugen Ovidiu Chirovici. Sincer să fiu, nu ştiu când vom mai putea circula din nou, când ne vom putea bucura din nou de vacanţe, de city-break-uri, drept urmare o incursiune literară, virtuală, prin Paris, este mai mult decat bine-venită.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (16 – 22 martie 2020)

Asher Shafrir scrie la 'Baabel' despre Coronavirus si literatura distopica: 'Literatura bazată pe idei distopice apare încă înaintea stabilirii termenului. Deja în 1848 apare cartea The Island of Liberty (Insula libertății), ca o replică la opera lui Thomas Paine din 1792 Rights of Man (Drepturile omului). Romanul povestește despre o insulă în care dorința de a ajunge la o egalitate totală îi aduce pe locuitori să trăiască în peșteri. Acțiunea romanului The Last Man (Ultimul om) de Mary Shelley, apărut în 1826, se desfășoară în anul 2100, când ultimul om din lume moare într-o epidemie teribilă. Astăzi acest gen este definit ca roman apocaliptic, nu distopic.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (9 – 15 martie 2020)

Marele regizor de teatru Andrei Serban impartaseste la liternet.ro o veste trista: 'Reveria a fost întreruptă de soneria telefonului. Rodica Mandache mă sună la NY şi mă anunţă că a murit Carmen Galin. Nu e uşor niciodată când cineva moare, dar e şi mai greu când dispare brusc o colegă de generaţie cu un talent vulcanic, uriaş. Când eram tineri şi ea debuta la Piatra Neamţ, am distribuit-o în rolul principal din Omul cel bun din Seciuan. Performanţa ei remarcabilă a rămas înscrisă în istoria teatrului românesc, iar Biţă Banu îmi spunea azi la telefon că, deşi a trecut peste o jumătate de secol de atunci, el încă o vede pe Carmen în Shen-Te la fel de vibrantă ca şi cum ar juca acum. Când am revenit în '90, Carmen devenise, după cum era de aşteptat, o mare vedetă a teatrului. Cu atât mai mult am fost surprins şi bucuros când mi-a spus că doreşte să facă parte din noua mea echipă la Naţional. Au fost trei ani fructuoşi, în care a strălucit în roluri extrem de dificile şi diferite, precum Elektra, Maria din Noaptea regilor sau Charlotta din Livada cu vişini. Se spune de prea mulţi actori că au fost mari atunci când mor, dar Carmen chiar a fost o mare actriţă, cu un instinct care pătrundea direct la sursa rolului, cu o intuiţie dublată de inteligenţă şi un curaj dement de a-şi expune emoţia. Romantică, sexy, cu o surprinzătoare autoritate, juca orice - comedie, dramă, tragedie, farsă - cu un amestec de forţă şi sensibilitate, violenţă şi lirism, căldură şi răceală. Publicul o adora, colegii la fel. Şi totuşi, curând după demisia mea de la Naţional, Carmen a decis nu doar să plece şi ea din teatru, dar chiar să se retragă definitiv de pe scenă. Decizia ei a surprins pe toată lumea.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (2 – 8 martie 2020)

Blogul Carturesti recomanda de 8 Martie o lista cu '20 de cărți scrise de femei, pentru femei, care îți arată o altfel de lume'. O carte care mi-a retinut atentia: 'Culoarea purpurie de Alice Walker - Pentru cititoarele care rămân în picioare, indiferent de câte ori au fost doborâte. Carte distinsă cu Premiului Pulitzer. O carte despre zbucium și suferință, prietenie și descoperire, rezistență și curaj, Culoarea purpurie,  înlătură tăcerea care învăluia abuzul domestic și sexual, dar și greutățile zilnice ale femeilor afro-americane din statul Georgia la începutul secolului douăzeci. Culoarea purpurie este lectura potrivită pentru femeile care cred cu neclintire că din dragoste izvorăște curajul și șansa de a deveni un om mai puternic. O carte despre luptă, supraviețuire și dragoste.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (24 februarie – 1 martie 2020)

Mihai Brezeanu scrie la 'liternet' despre 'Ubu in concert', noul spectacol-concert al Adei Milea de la Teatrul National din Cluj-Napoca: 'La premieră, măcar 30 dintre spectatori aveau sub 7 ani. Ca şi în cazul Scripcarului pe acoperiş, vorbim de un spectacol pentru toate vârstele. Mai mult de jumătate dintre cântece (sau songuri, cum preferaţi) s-au sfârşit în ropote de aplauze. Greu de crezut că substratul de critică socială al spectacolului şi-a făcut loc prin atmosfera efervescentă din sală. Greu, dar nu imposibil. Poate că vreunul dintre puştii din sală va fi întrebat după: "Mami, da' de ce voiau oamenii ăia să intre şi ei la puşcărie?". Şi de aici pot începe discuţiile.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (17 – 23 februarie 2020)

Despre asasinarea presedintelui John F. Kennedy in 1963 imi aduc si eu aminte. Aveam 10 ani. Stelian Tanase avea 11 ani, si era elev intr-un internat. Episodul pedepsirii unui grup de colegi care au avut indrazneala sa trimita o scrisoare nevinovata de condoleante ambasadei americane este povestit pe blogul sau. Lectura recomandata pentru cei care au nostalgii sau iluzii despre perioada comunista: 'Elevii supuși judecătii stateau vizavi de prezidiu pe scena, cu capetele plecate, aliniați ca și cum ar fi fost scosi la tabla sa fie ascutati. Un tovaras la costum și cravata – de la Partid, a zis cineva – a pus șapca lînga el și a inceput să citeasca din niște foi. Era un raport care incrimina faptele celor 5. S-a auzit musca, vocea a răsunat zgrumțuroasă peste capetele noastre tunse reglementar, nr 3, care ne dădea un aspect de pușcariași. In uniformele noastre negre/cenușii boțite, eram scosi din Oliver Twist, film pe care-l văzusem de curind la cinema Aurora. ... Motivul pentru care erau puși în discuție era altul. Cei 5 rebeli scriseseră o scrisoare de condoleanțe și semnasera pe rind. Apoi o trimiseseră la ambasada SUA. Fusese interceptata, de aici ancheta și scandalul. Cei din prezidiu au dorit să afle cine i-a învățat să comita fapta. Cine le dictase textul? Sa dea numele! Elevii-rebeli s-au încăpățînat să spună că ei nimeni, ei inșiși. Nu aveau complici, scriseseră din capul lor. Ideea le venise de la difuzor unde s-a spus la știri că la ambasada SUA s-au prezentat condoleanțe. Întrebarea – cine i-a invățat? a trecut pe la fiecare,dar răspunsul a fost acelasi – nu ne-a invățat nimeni! Au luat o atitudine sfidătoare, plină de curaj, pentru că astfel erau zugrăviți eroii uteciști. Așa s-au comportat ca niște bravi în fața odioasei Siguranțe burghezo- mosierești. Fără frică, negînd toate acuzațiile.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (10 – 16 februarie 2020)

Marius Dobrin scrie la 'liternet' despre un spectacol al Teatrului Tudor Vianu din Giurgiu, reprezentatia cu piesa 'Haul sfintilor' de John Synge in regia Antonellei Cornici, o premiera pe tara: 'Este prima dată când un spectacol îmi deschide atât de multe chei de interpretare, fiecare amorsând un subiect de reflecţie şi dialog. Admirabilă alegere a regizoarei Antonella Cornici, piesa The Well of the Saints a lui John Synge, adusă în premieră pe ţară pe scena Teatrului Tudor Vianu din Giurgiu, face parte din portofoliul operelor universale, purtătoare de substanţă ce nutreşte exerciţiul raţiunii şi al creaţiei. Într-o criză a repertoriului, pe care o simt ici şi colo, textul acesta este exemplar în ceea ce priveşte puterea de penetrare a unei poveşti cu miez consistent.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (3 – 9 februarie 2020)

Mihai Brezeanu scrie la 'liternet' despre spectacolul colaj 'Afară, departe, pe câmp' al lui Catalin Stefanescu pe texte de Urmuz, Fundoianu, Sasa Pana, Sesto Pals  si altii, in regia lui Alexandru Dabija de la sala Atelier a Teatrului de Comedie: 'Mozaic, aşadar, ca în Vanilla Skype, dar pornind de la operele altora, ca în precedentele colaborări cu Dabija. Ce a ieşit? Un fel de mix de irizaţii ideale. Un înainte-înapoi prin istoria ţărişoarei, aia politică, da' şi aia de moravuri, aia visat-dorită, da' şi aia visat-imaginată. O colecţie de tablouri, care de atunci, care de acum, care pe baza celor 6, care pe acidul Stefănescului.' (mai mult…)

Prin blogosfera literară (27 ianuarie – 2 februarie 2020)

Raul Popescu de la 'Litero-mania' ia un interviu Anastasiei Staicu, directorul editorial al Editurii Seneca: 'RP: Care sunt colecțiile și, implicit, domeniile de interes ale Editurii Seneca? AS: Atunci când te apuci să promovezi stoicismul, ajungi, inevitabil, să-ți pui întrebări. Muuulte întrebări. La un moment dat, te auzi cum îți spui: sunt singurul responsabil pentru propria-mi fericire, pentru ceea ce iau de la viață și pentru ceea ce dau înapoi. Deci, o spui. Cu făcutul e mai greu Înaintăm cu pași mici pe două direcții: Colecția „În doi” – cărți de filozofie ilustrate de tineri artiști; Colecția „Noi” – cărți de ecologie, mai exact, așa cum reiese din etimologia cuvântului (οἶκος – casă și λόγος – știință), cărți despre casa noastră a tuturor. Despre Pământ și despre noi, locuitorii lui. (mai mult…)