„Portretul unei spioane”, de Daniel Silva
Editura Litera, București, 2021
Traducere din limba engleză Dana-Ligia Ilin
Cel de-al 11 volum din seria Gabriel Allon (care însumează până în prezent 20 de romane prizate cu mult succes pe întreg mapamondul) este după cum se așteptă cititorul avizat o nouă aventură plină de tensiune în lupta ”îngerului” împotriva falangelor negre ale răului.
”Din punctul de vedere al Europei, momentul atacului nu putea fi mai prost ales. După decenii de cheltuieli sociale generoase, o mare parte din Vechiul Continent se clătina pe muchia dezastrului fiscal și monetar. Datoriile urcaseră până la cer, trezoreriile erau goale, iar cetățenii răsfățați îmbătrâneau și erau dezamăgiți. La ordinea zilei era austeritatea. În climatul actual, nicio vacă nu era considerată prea sacră; sănătatea, învățământul, artele, până și beneficiile pensionarilor suferiseră reduceri drastice ale bugetului. De-a lungul așa-zisei periferii a Europei, economiile mai mici se prăbușeau ca piesele de domino. Grecia se scufunda încetul cu încetul în Marea Egee, Spania era la terapie intensivă, iar Miracolul Irlandez se dovedise a nu fi altceva decât un miraj. În saloanele elegante din Bruxelles, mulți eurocrați îndrăzneau să spună în gura mare ceea ce cândva era de negândit – că visul integrării europene e pe moarte. Iar în clipele lor mai negre, câțiva chiar se întrebau dacă nu cumva urma să moară și Europa așa cum o știau ei (…) Suburbii musulmane turbulente înconjurau aproape fiecare oraș, iar în virtutea evoluției demografice, câteva țări păreau să fie sortite ca până la sfârșitul secolului să aibă o populație majoritar musulmană (…) Cârmuitorii din Marea Britanie și Germania au declarat că multiculturalismul, religia virtuală a Europei post-creștine, este literă moartă. Proclamând că majoritatea nu se va mai supune voinței minorității, au anunțat că nu se vor face că nu văd extremismul care înflorește în sânul ei…”
O analiză rece, pertinentă și profundă privind situația momentului în Europa, momentul în care pe ”Avenue des Champs-Elysee, la Paris” explodează prima bombă a atacului. ”A fost lumina morții (…) Ca o ultimă insultă, rămășițele sinucigașului erau împrăștiate peste victime – totul, în afară de cap, care poposise într-un camion de aprovizionare aflat la mai bine de de treizeci de metri, cu o expresie ciudat de senină”.
Gabriel Allon ”legendarul, însă nesupusul fiu al spionajului israelian”, care se pensionase după afacerea Rembrandt și se retrăsese ”în căsuța din Cornwall” alături de soția sa Chiara trebuie să renunțe la planurile sale de rentier și să se reactiveze… O nouă afacere veroasă din lumea artelor, conjugată cu recrudescența terorismului în Europa, nu-i dau răgaz. Chipul terorismului mondial este acum un nou Bin-Laden. Care pune la cale o nouă serie de atacuri.
Problemele sunt însă mai complicate, pentru că ”pătrunderea în rețelele terorismului jihadist nu este același lucru cu pătrunderea în Organizația pentru Eliberarea Palestinei. Sunt mult prea tribali ca să accepte între ei străini, iar membrii lor sunt în mare măsură imuni la ispitele pământești”.
Gabriel Allon știe cine poate fi aliatul său în această nouă bătălie – o conjuncție inteligentă între artă și război (Arta războiului). Într-o lume a trădărilor, a violenței, a urii, Gabriel Allon știe să își selecteze aliații și să construiască o strategie inteligentă de învingător, într-o lume în mișcare și transformare. ”Un trandafir e un trandafir e un trandafir (trimitere la un vers din poemul <Sacred Emily> de Gertrude Stein. Semnificația expresiei e că un lucru este ceea ce este). Iar o rețea e o rețea”. Dar toate acestea nu garantează că nu sunt posibili, ba achiar există trădători printre cei care au jurat că își vor servi țara.
Pe parcursul lecturii romanului și pătrunderea mai adâncă în ițele acțiunilor conjugate, cititorul află și se acomodează cu regulile activității de spionaj, cu rețelele naționale și internaționale în materie, cu pregătirea, cu logica și cu modul de gândire specific acestei lumi și activități.
”Există un truism despre rețelele teroriste: să pui bucățile la locurile lor nu-i așa de greu cât ne-am închipui. Însă după ce creierul apasă pe trăgaci și declanșează primul atac, elementul surprizei se pierde și rețeaua se expune (…) Cyberspațiul este ca o pădure iarna. Teroriștii se pot ascunde în ea o vreme, ticluindu-și planurile secrete și organizându-și forțele. Însă nu pot să vină și să plece fără să lase urme pe zăpadă.”
În această pădure de iarnă, Allon și echipa sa caută urme pe zăpadă. Și urmele duc la Rashid-al-Huseini, proaspăt aliat cu Malik.
Și mai află cititorul că ”în spionaj există două tipuri elementare de informații (…) Există cel bazat pe pe elementele umane, sau HUMINT în jargonul meseriei și cel bazat pe interceptări electronice, numit SIGINT. Însă capacitatea de a urmări fluxul banilor în timp real prin sistemul bancar global le-a oferit spionilor o a treia cale puternică de culegere de informații, numită uneori FININT, sau spionajul financiar (…) Banii nu mint; pur și simplu se duc acolo unde sunt trimiși”.
Rashid și Malik fac pași către America. Este momentul în care trebuie câștigat aliatul cel mai important al lui Alllon și al echipei sale, Nadia –al-Bakari, femeia asupra căreia metodele tradiționale nu pot fi folosite. ”Kesef, kavod, kussit – bani, respect, sex. Nadia-al-Bakari n-are nevoie de nimic din toate astea. Prin urmare, nu poate fi controlată”. Dar Nadia-al-Bakari poate fi determinată să participe la Tikkun Olam, Dregerea Lumii, pentru că, îi spune Allon ”și tu încerci să strângi cioburile de ură împrăștiate de predicatorii wahhabiți. Încerci să dregi stricăciunea făcută de sprijinul pe care tatăl tău l-a dat terorismului. Îți aplaudăm eforturile. Și vrem să ajutăm”.
Abordarea are succes. Și din acest moment, romanul Portretul unei Spioane capătă o densitate specială și o emoție deosebită, pentru că în paralel cu informațiile privind derularea acțiunii de spionaj, autorul pune la dispoziția cititorului multe informații privind condiția femeii în societatea musulmană, despre creierele și psihologia inițiatorilor și coordonatorilor operațiunilor teroriste, despre geografia globală a terorismului.
Nadia-al-Bakari, pe care Gabriel Allon ”a jurat s-o apere, dar în cele din urmă a dezamăgit-o”, a devenit postum eroină și în politică și în lumea artelor. MoMA, Muzeul de Artă Modernă din New York a anunțat că i-a fost încredințată întreaga ei colecție. Iar salvarea psihică a lui Gabriel a venit odată cu finalizarea portretului Nadiei. ”Nadia strălucea sub lumina puternică a lămpilor cu halogen. Era portretul unei femei fără văl. Portretul unei martire. Portretul unei spioane.”
”Un vechi proverb zice că nu există văl care să ne apere de trecut. E plin de fantome. Fantomele celor dragi. Fantomele dușmanilor. Sunt cu noi mereu.”
Un thriller al timpurilor pe care le trăim, bine documentat și excelent scris, un roman pe care trebuie să îl citim și să îl gândim! Poate că într-o zi se va găsi calea potrivită pentru ca să spulberăm sintagma ”Războiul Occidentului împotriva terorismului este probabil un război etern”.
Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: Litera.ro, Mystery Tribune, DanielSilvaBooks.com)
