Editorial

Top 10 cele mai bune cărți citite în 2022

Conform statisticilor de pe Goodreads.com: în 2022, am citit 72 de cărțicu 28 mai puține decât în 2021, respectiv 16.516 pagini, unul dintre cei mai slabi ani din ultimii 10, iar motivele principale pentru acest lucru au fost: munca care m-a obosit foarte mult, m-a făcut să fiu mai selectiv și evenimentele organizate sau la care am participat, care m-au determinat să citesc țintit autorii invitați sau cărora le luam interviuri.

Din cele 72 de cărți, 50 au aparținut unor autori români, ceea ce reprezintă aproape 70% procent autori români contemporani, o preocupare care va continua și în 2023.

Pentru început, editurile de la care am citit cărți în 2022:

  1. Editurile Humanitas (Humanitas, Humanitas Fiction, Humanitas Junior) – 27 cărți;
  2. Editura Casa de Pariuri Literare – 8 cărți;
  3. Editura Polirom –  7 cărți;
  4. Editura Paralela 45 și Grupul Editorial Art – 6 cărți de fiecare;
  5. Editura Litera – 3 cărți;
  6. Editura Tracus Arte, Casa de Editură Max Blecher și Pilot Books – 2 cărți de fiecare;
  7. Editura Pandora M, Editura Muzeelor Literare Iași, Editura Nemira, Editura Hyperliteratura, Editura Vremea, Editura Cartex, Editura Publica, Editura Trei și Editura Eikon – 1 carte de fiecare.

Top 10 cele mai bune cărți citite în 2022:

1. „Călătorie pe urmele conflictelor de lângă noi. Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia”, de Sabina Fati, Editura Humanitas, 2022

Incredibil ce face Sabina Fati! Curajul și determinarea ei ne-au adus acum o nouă carte extraordinară, pentru că este incredibil de greu să călătorești ca femeie singură, caucaziană, blondă, într-o zonă unde conflictul pare că nu se mai termină și în niște state care nu respectă aproape deloc drepturile omului, d-apăi cele ale femeii. Și totuși ea a mai clădit o cărămidă la teancul de cărți excelente pe care le-a scris, prin această călătorie prin Turcia (Anatolia, Kurdistan), Irak și Armenia. Plecată pe urmele celor zece mii de mercenari greci din anul 401 î.Hr., descrise de Xenofon în Anabasis, Sabina Fati a încercat să găsească câteva răspunsuri la întrebarea „De ce această zonă este atrasă și mereu în vârtejul conflictelor armate?”, împletind informația istorică, documentarea cu impresii amestecate de la fața locului (mâncare, locuri în care te poți simți în siguranță, felul cum te privesc localnicii, ceva politică locală, dar și manipularea autorităților). O nouă carte care mă îndepărtează de această lume, mai ales când văd câtă discriminare, cât misoginism, câtă prigoană, câte prejudecăți sunt în lumea turcică și musulmană la adresa femeilor și a celor care nu-s de acord cu politica oficială. Excelentă carte!

2. „Labiş. Jurnalul pierdut”, de Cosmin Perța, Editura Polirom, 2022

Pe 15 septembrie 1952, pe când începea cursurile Școlii de literatură Mihai Eminescu, Nicolae Labiș nu împlinise încă 17 ani. Urmau cei mai intenși ani pentru cel care a murit la puține zile după ce a împlinit 21 de ani. Decupând fragmente din scrisorile și din jurnalul său, Cosmin Perța construiește „biografia romanțată” a lui Labiș din acești ultimi ani de viață sub forma unui „jurnal pierdut”, în care poetul își dezvăluie gândurile, sentimentele, suferințele unui om încă neacceptat de societate, într-o perioadă istorică (și culturală) foarte complicată pentru România. Începutul facultății, confruntarea cu Bucureștiul, primele cărți apărute, primele recenzii favorabile sau nu, întâlnirile cu scriitori importanți ai epocii, alcoolul, primele aventuri amoroase, toate acestea într-o carte care ni-l dezvăluie pe adevăratul Labiș (pe care îl cunoșteam prea puțin), într-unul dintre cele mai bune volume din seria ”Biografii romanțate”

3. „Ultimul interviu”, de Eshkol Nevo, Editura Humanitas Fiction, 2022

În viața unui scriitor cunoscut, interviurile abundă și de multe ori întrebările, ba chiar și răspunsurile, sunt pline de stereotipuri. Nu și în cazul scriitorului „imaginat” (sau nu?) de Eshkol Nevo, care primește întrebări destul de obișnuite pentru a răspunde construind și dezvăluind un imperiu de emoții și de sentimente, ca în fața unui terapeut. Scriitorul nu este acum în fața unui reportofon, ci răspunde în scris, similar cum ar fi răspuns dacă ar fi fost pe canapeaua psihoterapeutului, punând accentul mai puțin pe condiția scriitorului sau pe greutățile creației, ci pe felul în care scriitorul se simte în viața de zi cu zi, mai ales că prietenii apropiați se află în pragul morții, iar relația familială se află în pragul destrămării. Da, romanul este atipic (oare câți scriitori își construiesc un roman sub forma unui pseudo-interviu?), dar este emoționant și foarte-foarte real, fie că vorbim despre familie sau despre prietenie, fie că discutăm despre complicatele momente în care copiii se îndepărtează de părinți.

4. „Bilili”, de Andrei Crăciun, Editura Paralela 45

„Dragostea, dragostea adevărată vreau să spun, are forța asta, care te subjugă, e o tiranie, n-ai cum să scapi, nu există scăpare, nu ai unde să te ascunzi, deși unii naivi încearcă.”

Ce carte frumoasă a scris Andrei Crăciun! Bilili este una dintre pasiunile lui Panait Istrati, care a fost pentru ea prima sa dragoste și cea pentru care a suferit cel mai mult. Dar nu doar Bilili și nu doar Panait sunt personaje principale aici, pentru că autorul își construiește cartea pe mai multe straturi și subtraturi, pe mai multe voci, care preiau treptat ritmul povestirii, fie că e vorba despre Anna, fosta lui soție, despre mama sa, despre Panait însuși, despre Nikos Kazantzakis, ba chiar despre autor care își aduce aminte despre prima amintire cu Panait, despre prima dragoste și despre orașul provincial de la marginea pădurii. Un roman profund, abil construit, prin care-l recuperăm din nou, un pic, pe Panait Istrati, un autor atât de discutat și apreciat și atât de puțin citit. Am citit până acum câteva cărți semnate de Andrei Crăciun și cred că asta se apropie cel mai mult de perfecțiune.

5. „Gust”, de Stanley Tucci, Editura Publica

„Mă decid să fac un Negroni. Se spune că Negronii sunt ca sânii: Unul nu este suficient, doi sunt perfecți, iar trei sunt prea mulți. Astăzi sunt tentat să văd ce se întâmplă dacă beau patru.”

O „autobiografie culinară”, volumul cunoscutului actor Stanley Tucci se învârte în jurul mâncării, băuturii, bucătăriei și meselor de zi cu zi, amintind doar arareori despre cariera cinematografică și punând accentul pe prietenie, familie și pe… gust. Un om care a trecut prin experiențe complicate în familie – un deces, două cancere – și care și-a dat seama că nu cariera contează, ci cei care stau aproape, cei pe care îi ai mereu în inimă. Dincolo de asta, rețete italiene și nu numai, umor și o carte scrisă bine. 

6. „Granița”, de Erika Fatland, Editura Paralela 45

Vă povesteam acum ceva timp despre cărțile Erikăi Fatland și felul iscusit și inteligent în care își construiește cărțile de călătorie: s-a specializat în zona fostei Uniuni Sovietice și, în ciuda vârstei fragede (sau poate mulțumită aceste vârste, care te ajută să treci fără frică peste anumite riscuri), a călătorit în zone complicate, în zone de conflict, unde riscurile sunt enorme și oamenii nu-s atât de amabili încât să furnizeze informații esențiale. Prima carte a ei se ocupa de Sovietstan, cele cinci ”stanuri” foarte diferite desprinse după 1990 din URSS, pentru ca cea de-a doua sa carte pe care o citesc, cea de față, să ofere o panoramă foarte interesantă a granițelor Rusiei. Erika Fatland a călătorit în jurul Rusiei, de cele mai multe ori de partea cealalată a granițelor, pentru a surprinde oamenii, locurile și mai ales felul în care Rusia și URSS a influențat viața comunităților rămase dincolo de graniță și în apropierea acesteia. Și ajunge astfel, printre altele, în Coreea de Nord, în Alaska, în Donețk, în Laponia sau în Belarus. O călătorie incredibilă, bine documentată, plină de istorie și de antropologie, de geografie și de înțelegere a mentalităților, într-una dintre cele mai bune cărți de călătorie citite în ultimii ani.

7. „Cerul ca oțelul”, de Cosmin Leucuța, Editura Humanitas

„În ultima vreme părea că foarte multe lucruri se sfârșeau. Tăițeii, apa, lumea.”

Într-o astfel de lume suntem în romanul lui Cosmin Leucuța, una post-apocaliptică, post-incident, în care mai nimic din lucrurile pe care le cunoaștem nu se mai găsește, în care puținii supraviețuitori trebuie să găsească resurse, să vâneze puținele animale, să caute provizii, ba chiar să ucidă și să devină canibali. Printre aceștia, Femeia care și-a pierdut soțul și copilul, care a fost urmărită și chiar violată, care este pe cale să fie măcelărită și care consideră că singura cale de a supraviețui este să ajungă la mare. ”Cerul ca oțelul” este un roman bine dozat, plin de suspans, foarte cinematografic, cu multe influențe în romanele bune ale genului și care și-ar găsi locul în cadrul cărților post-apocaliptice de valoare în orice literatură importantă a lumii.

8. „Isus din întuneric”, de Radu Găvan, Editura Litera

Complicat este să scrii despre o carte atât de puternică și cu atât de multe ramificații! Cert este că Radu Găvan reușește să scrie un volum foarte complex, care iese din tiparele literaturii românești recente pentru a merge spre cea universală, de vreme ce România nu este deloc menționată aici și centrul romanului se află undeva în Germania, cu ramificații importante spre Roma, Olanda sau America. ”Isus din întuneric” are și o componentă filosofică, mai ales când vorbim despre începutul și despre sfârșitul romanului, dar și o parte centrală de sute de pagini, care poate satisface pretențiile oricărui cititor, de vreme ce urmărește viața unui tânăr ce încearcă să scape de fantasmele trecutului și ale eredității, pentru a se refugia în încercarea de a deveni un star rock și în sentimentele familiale. Muzică, suflet, violență, artă, literatură, istorie, condiția scriitorului, teme importante ale cărților emblematice ale literaturii lumii și care sunt aici primordială, într-unul dintre cele mai puternice și complexe romane românești contemporane pe care le-am citit în ultimii ani. Nu se citește în tren, nu se frunzărește. ”Isus din întuneric” este un roman asupra căruia trebuie să revii dacă vrei să îi descoperi toate ascunzișurile, toate legăturile dintre fapte și personaje, toate mesajele.

9. „Acul de aur și ochii Glorianei”, de Radu Paraschivescu, Editura Humanitas

Doi frați din Umbria, Durante și Cesare Scacchi, se transformă peste noapte din măcelari în doctori de ochi (și nu numai), undeva spre finalul secolului al XVI-lea. Faima lor se răspândește, așa că în curând sunt chemați la Roma și mai apoi în Anglia, pentru a avea grijă de Papă și de Regina Elizabeta I. Dincolo de istoria propriu-zisă, descoperim în acest roman atât viața crudă a oamenilor simpli din acele vremuri, dar și felul în care era construită puterea în Evul Mediu sau felul în care conspirațiile, mașinațiunile, răzbunarea și setea de sânge, violența erau prezente în viața conducătorilor sau a aristocrației. Un roman de aventuri, un roman istoric (deși autorul nu acceptă această categorisire) cu iz de policier medieval, care mi-a plăcut mult și pe care îl recomand tuturor celor pasionați de istorie și de cărțile care te țin cu sufletul la gură.

10. „Vine vacanța cu trenul din Franța”, de Adina Popescu, Editura YoungArt

După ce am citit această carte, pot spune cu siguranță: Și eu am avut o copilărie normală! Și eu am avut o copilărie ca a Adinei Popescu! Volumul său, destinat și nouă (celor născuți la finalul anilor 70), și copiilor (cărora este greu să le explici altfel cât de greu a fost în anii 80, când sărăcia devenise cvasi-generală și toată lumea îndura lipsuri din cauza unui comunism sălbatic), are trei mari părți, în care autoarea povestește ultimii ani ai comunismului din prisma unui copil obișnuit, dintr-o familie obișnuită: 1. La munte – cu miniconcediile petrecute prin Bucegi, unde personaj principal este simpaticul tată Anton; 2. La mare – în concediile de 12 zile cumpărate prin ONT, neapărat departe de Mamaia; 3. În orice împrejurare – unde acțiunea se concentrează în jurul vacanțelor de vară, multe dintre ele petrecute tot la bloc (nu pe Calea Moșilor, ci la Cluj), alături de tata mare și mama mare. O lume întreagă de fericire și inocență a copilăriei, cu toate lipsurile ei și cu toată dorința de libertate care era transmisă repetat, cu deznădejde aproape, de părinți. Excelent volum!

Să aveți un an plin de cărți minunate!

Articole similare

Activități britanice clandestine în România în timpul celui de-al doilea război mondial, de Dennis Deletant

Jovi Ene

Ice Age 4: Continental Drift (2012)

Jovi Ene

Vozvrashcheniye (2003)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult