Editorial

7 lecturi de final de an 2017 de la Editura Litera

Dacă este să număr paginile cărților publicate de Editura Litera în această toamnă, este clar că nu le voi termina în mod sigur până la finalul anului. Dar asta nu mă împiedică să nu mi le doresc și apoi să le citesc. Cine știe, poate am noroc și le voi termina anul acesta. De răsfoit, le-am răsfoit cu atenție, am citit pasaje sau capitole din fiecare din ele și pot să vi le prezint în cunoștință de cauză. Sunt cărți care merită citite, unele cu creionul sau pixul în mână, altele pentru doza de nebunie și de dramatism sau pentru tragediile pe care o conțin.

De ce în ordinea asta? Pentru că le-am așezat în ordinea importanței pe care o dau eu, deci este o chestiune personală, și probabil în ordinea în care le voi citi spre sfârșit de an:

1. ”Stalin. O nouă biografie a unui dictator”, de Oleg V. Hlevniuk

După cum aflăm de pe coperta a patra, Hlevniuk este considerat de Simon Sebag Montefiore ca fiind, probabil cel mai mare expert în Stalin. În acest volum de peste 500 de pagini, autorul rus analizează cu atenție și minuțiozitate toate etapele prin care a trecut Stalin, de la nașterea din 1878, de la Gori, din Georgia, sub numele de Ioseb Djugașvili până la momentul în care, la 1 martie 1953, a avut loc ultima cină a ”Celor Cinci” – Stalin, Gheorghi Malenkov, Lavrenti Beria, Nikita Hrușciov și Nikolai Bulganin. Fiecare etapă este tratată în articole lungi, cu toate implicațiile politice și istorie – Înainte de Revoluție, În umbra lui Lenin, Revoluția lui, Teroarea și războiul iminent, Stalin în război, Generalissimul. Nu sunt uitate, în încheiere, nici informațiile istorice privind funeraliile sale.

Iată informațiile de pe site-ul editurii:

”Iosif Stalin a exercitat puterea supremă în Uniunea Sovietică din 1929 până la moartea sa, în 1953. Pe parcursul acestui sfert de secol, după estimările lui Oleg Hlevniuk, Stalin a ordonat încarcerarea și executarea a nu mai puțin de un milion de cetățeni sovietici pe an. Alte milioane au fost victime ale foametei care a rezultat direct din aplicarea politicilor sale. Ce l-a condus către o asemenea cruzime? Această biografie esențială, scrisă de autorul cel mai familiarizat cu arhivele din era sovietică, oferă un portret fără precedent, în cel mai fin detaliu, al lui Stalin – omul și dictatorul. Fără a-l mitologiza, fie ca pe un geniu binevoitor, fie ca pe un geniu al răului, Hlevniuk răspunde numeroaselor controverse despre anumite evenimente din viața dictatorului, adunând sute de scrisori anterior necunoscute, memorii, rapoarte și jurnale, într-o poveste exhaustivă a vieţii lui Iosif Vissarionovici Djugaşvili, omul care a lăsat cicatrici greu de vindecat asupra popoarelor peste care a domnit și care a schimbat cursul istoriei.”


2. ”Moartea unui călăuze pe râu”, de Richard Flanagan

Mulți dintre cititorii Litera și ai blogurilor literare au citit până acum, din Richard Flanagan, una dintre aparițiile anterioare, ”Să bați din palme cu o singură mână” sau ”O cale îngustă spre nordul îndepărtat”. Ultima apariție, de care vă povestesc acum, pare un roman foarte palpitant, mai ales dacă citim prezentarea de mai jos. Pe alocuri, aventurile eroului aduc cu cele ale personajului din filmul ”127 Hours”, apărut acum câțiva ani, dar știm că și autorul cărții este un pasionat de expediții cu canoe pe râurile repezi din insula natală, Tasmania. În același timp, romanul este și o carte despre viață și despre trecut, pentru că acea luptă pentru supraviețuire, în adâncul unui râu, îl determină să se întoarcă în trecut, pentru a-și analiza propria viață, familia și deciziile luate (majoritatea capitolelor au nume simple, alcătuite dintr-un nume al unui personaj și o dată din trecut).

”Aljaz Cosini, călăuză pe râurile tumultuoase din Tasmania australiană, conduce un grup de turişti într-o expediţie pe râul Franklin. Un om obişnuit, cu eşecurile, spaimele şi regretele sale, Aljaz dă dovadă de un eroism surprinzător atunci când un turist cade din barcă, punându-şi în pericol propria viaţă pentru a-l salva. Captiv el însuşi sub apă, într-un prag al râului, este asaltat de viziuni deopotrivă teribile şi fantastice, care se succed aparent haotic, într-o ordine aleatorie: istorii de viaţă ale unei suite de personaje pe care Aljaz le-a cunoscut mai mult sau mai puţin, zugrăvite cu mult realism şi expresivitate a limbajului. Scenele din viaţa de familie se împletesc iscusit cu povestea celor patru zile şi jumătate ale expediţiei pe râu, prilejuindu-i personajului principal reflecţii pasionate despre destinul tragic şi fragil al omului.”


3. ”Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar”, de Virginia Vallejo

Pablo Escobar este considerat încă un fel de sfânt de mulți locuitori ai orașului Medellin din Columbia. Unul dintre cei mai mari traficanți de droguri din toate timpurile, el a fost îndrăgostit de o frumoasă prezentatoare de televiziune din țara natală, cu care a avut o relație care a durat mai mulți ani. În 2006, la 13 ani de la moartea lui Escobar, aceasta reușește să fugă și să ceară azil politic în SUA, pentru ca apoi ea să-și dezvăluie, într-o carte-document (apărută inițial în 2007), relația de dragoste-ură pe care a avut-o cu Pablo Escobar, implicațiile politice și asasinatele sau confruntările armate condamnate. Cartea, însoțită și de fotografii ilustrative, este împărțită în trei mari părți: Zilele nevinovăției și ale iluziei; Zilele splendorii și ale spaimei; Zilele absenței și ale tăcerii.

”În iulie 2006, un avion al Agenţiei de Combatere a Drogurilor din SUA o scotea pe Virginia Vallejo din Columbia. Viaţa sa era în pericol pentru că acceptase să fie martorul-cheie în cele mai importante două procese penale din a doua jumătate a secolului XX din ţara sa: asasinarea unui candidat la preşedinţie şi asaltul asupra Palatului de Justiţie, ocazie cu care muriseră circa o sută de persoane, printre acestea magistraţi, forţe de ordine şi civili. Cu 28 de ani mai devreme, Virginia Vallejo era prezentatoare de televiziune în Columbia şi model care apărea pe copertele principalelor reviste. În 1982, îl cunoştea pe Pablo Escobar, un misterios om politic de 33 de ani care, în realitate, manevra iţele unei lumi de o bogăţie inegalabilă, în care mare parte din fluxul continuu de bani provenind din traficul de cocaină se canaliza către proiecte caritabile şi campanii electorale ale unor candidaţi la preşedinţie aleşi pe placul lui. Această carte este o pasionantă poveste de dragoste transformată într-o cronică a ororilor şi a ruşinii. În paginile sale este descrisă evoluţia uneia dintre minţile criminale cele mai sinistre ale timpului nostru: capacitatea sa de a semăna teroare şi de a genera corupţie, legăturile dintre afacerile sale ilicite şi diverşi şefi ai statului, asasinatele cărora le-au căzut victime candidaţi la prezidenţiale şi războiul în care a împins o ţară întreagă. Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar este şi unica mărturisire intimă despre legendarul baron al drogurilor, plină de strălucire şi de spirit de supravieţuire, fără a fi lipsită de umor. Virginia Vallejo ne spune această poveste aşa cum nimeni altcineva nu ar fi putut-o face.”


4. ”Crima din Orient Express”, de Agatha Christie

Ce poftă de recitit Agatha Christie mi-a făcut acest volum, reeditat acum la Editura Litera, cu o copertă și o prezentare nouă, cu ocazia lansării, în luna noiembrie, a noii ecranizări, una care promite a fi de excepție, fie dacă ne uităm la actorii și actrițele din rolurile importante: Kenneth Branagh (care este și regizorul filmului), Penélope Cruz, Willem Dafoe, Judi Dench, Johnny Depp, Michelle Pfeiffer. Filmul va fi lansate pe 10 noiembrie 2017 în Statele Unite, iar în România pe 24 noiembrie. În centrul poveștii romanului îl avem pe același Hercule Poirot, iar acțiunea este tipică Agathei Christie, supranumită ”Regina Crimei”. Sunt sigur că mulți dintre voi știți povestea, ați citit deja cartea sau ați văzut unul dintre filmele clasice, dar și această ediție este de colecție:

”Un afacerist american găsit mort într-un compartiment închis pe dinăuntru din luxosul Orient Express, douăsprezece lovituri de cuțit și doisprezece călători, toți suspecți. De data aceasta însă, victima a cărei moarte o investighează Hercule Poirot nu mai este deloc nevinovată. Pe parcursul anchetei sale, detectivul belgian va descoperi ce consecințe tragice a avut un celebru caz de răpire și ucidere a unui copil asupra familiei acestuia și a altor apropiați. Iar în cele din urmă, va trebui să răspundă la o întrebare cu care nu s-a mai confruntat: Poate fi crima justificabilă? Cel mai fascinant și mai celebru caz al lui Hercule Poirot.”


5. ”Acasă”, de Marilynne Robinson

Nu știam nimic despre autoarea cărții de față, așa că am aflat, din prezentarea din interiorul volumului, că toate cele patru romane ale sale au fost succese de public și de critică. Este o romancieră americană, născută în 1943, iar romanul ”Acasă” a primit Premiul Orange și a fost finalist la National Book Award. Subiectul pare interesant, mai ales pentru cei care nu au o relație excepțională cu părinții, cu prietenii sau rudele apropiate și reușesc să întrevadă aici câteva motive și modalități prin care relațiile să se recimenteze (fetele care merg la Clubul de carte Litera pot confirma sau infirma, ”Acasă” a fost cartea discutată în 31 octombrie).

”În romanul Acasă, Marilynne Robinson relatează într-o manieră strălucită parabola fiului risipitor, plasată în oraşul Galaad din Iowa. Jack, fiul depravat al reverendului Boughton, s-a întors acasă după douăzeci de ani. Şiret şi prefăcut în tinereţe, acum un alcoolic pe umerii căruia atârnă secrete vechi de douăzeci de ani, el este în permanent conflict cu tatăl său cu spirit conservator, deşi rămâne cel mai iubit copil. În timp ce Jack încearcă o reconciliere cu tatăl, începe să lege o relaţie puternică cu sora sa, Glory, ea însăşi revenită acasă cu inima zdrobită după un trecut plin de frământări. Acasă este o carte luminoasă şi binefăcătoare despre familie, secrete de familie şi credinţă, scrisă de una dintre cele mai iubite şi mai apreciate autoare ale Americii.”


6. ”Mergi unde te poartă inima”, de Susanna Tamaro

Ajungem la cărțile care pot plăcea mai degrabă unor doamne și domnișoare, deși toată lumea ar trebui să fie atrasă măcar de prezentarea de pe coperta unu, respectiv ”cea mai bine vândută carte italiană a secolului XX”, completată de informația că acest roman a fost vândut în 16 milioane de exemplare (din 1994, anul apariției primei ediții în limba italiană). Povestea pare a fi destul de tristă și tragică și îmbracă forma unei confesiuni pe patul morții, fiind lipsită de prea multe dialoguri, ci de crâmpeie de viață retrăite.

”Olga a ajuns la vârsta bilanțului. Bolnavă, simte nevoia să-și povestească viața, să-și treacă în revistă tinerețea, căsnicia nefericită și împrejurările care au condus la moartea precoce a fiicei sale Ilaria. Astfel începe lunga confesiune adresată nepoatei sale. Iar în actul de a scrie, în mărturisirea ei calmă, dar în același timp intensă și emoționantă, Olga regăsește sensul propriei existențe și al propriei identități. „Cartea mea spune povestea unor femei: pentru că nefericirea coboară, de obicei, pe linie feminină, ca o anomalie genetică, ea se transmite de la mamă la fiică și devine mai intensă.“ Susanna Tamaro „Un text de ales suflu poetic, în care semnele vieții sunt bine deslușite, în echilibru cu vocația frumosului și a purității. Fiecare pagină are o rațiune spirituală lăuntrică, muzicalitate și o discreție unică.“ Carlo Bo


7. ”În căutarea unui destin”, de Jojo Moyes

Nu am citit cărțile lui Jojo Moyes (”Înainte să te cunosc” și ”După ce te-am pierdut”), nu am văzut nici filmul (dar toate astea se pot îndrepta), așa că pentru mine, felul în care scrie și subiectele tratate sunt o noutate. În schimb, m-a atras mult prezentarea acestei cărți sau măcar locul și acțiunea de fundal – imediat după cel de-al doilea război mondial, respectiv miresele care pleacă să-și cunoască bărbații cu care s-au căsătorit în timpul războiului. Este o poveste adevărată, care i s-a întâmplat chiar bunicii autoarei, când 655 de mirese australiene au plecat din țara natală spre Anglia, la bordul unui portavion, alături de peste 1.100 de bărbați și 19 avioane, într-o călătorie de șase săptămâni. Aproape 500 de pagini de istorie romanțată.

”Australia, 1946. Șase sute cincizeci de mirese pleacă în Anglia pentru a-i întâlni pe bărbații cu care s-au căsătorit în timpul războiului. Dar în locul vasului de croazieră luxos la care se așteptau, se trezesc la bordul unui portavion, alături de o mie de bărbați. Pe punțile arse de soare, vechile iubiri și promisiunile trecute devin amintiri îndepărtate, iar tensiunea ajunge la limită, pe măsură ce miresele și soții lor revin asupra hotărârilor luate. Iar pentru una dintre mirese, Frances Mackenzie, devine curând clar că uneori călătoria este mai importantă decât destinația.”

Spor la citit!

Articole similare

Ocolul Pământului în șapte luni și o zi. Jurnalul de călătorie al Principelui Carol (vol. 1), de General C. Găvănescul

Jovi Ene

Despre drama scriitorilor români. Despre noi: Infrapaginal, de Ciprian Măceșaru

Jovi Ene

10 cărți non-fiction de la Editura Humanitas de citit la final de an 2018

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult