Editorial

Teatrul de la scenă la ecran – Top 5 filme bazate pe piese de teatru

Magia teatrului este unică. Nimic nu se compară cu acel schimb de energii dintre scenă și sală, dintre sală și scenă. Aplauzele dintre acte, de la final, uralele care urmează oricărui succes fulminant, toate acestea nu pot fi descrise în cuvinte. În plus, ideea de teatru ca metodă de educație morală, sentimentală, cu numeroase aplecări filosofice și poetice a stat la baza formării culturale în diverse societăți europene și nu numai. În ciuda faptului că au existat voci care au contestat aspectul popular și populist al teatrului (acel „panem et circenses” moștenit de la bunii noștri latini), arta scenică nu este, de fapt, elitistă. Ea trebuie să fie accesibilă cât mai multor oameni, din toate clasele sociale, de toate vârstele și din toate minoritățile. Așadar, în timp, marile piese de teatru au fost adaptate în forme care pot ajunge la mult mai mulți spectatori decât o poate face un spectacol de teatru. Una din aceste forme este cea a cinematografiei; filmele, ele singure au reușit să transmită mesaje ale unora din cei mai mari dramaturgi ai lumii unui public extrem de larg, aflat în toate colțurile lumii. Astăzi, când arta și cultura sunt amenințate cu o extincție aparent inevitabilă, este mai important decât oricând să ne întoarcem privirea spre marile capodopere și realizări ale artiștilor și să le readucem în discuție, în centrul atenției celor care iubesc arta, dar și a celor care nu au făcut cunoștință cu ea...încă. 1. The Private Lives of Elizabeth and Essex (1939) Cu: Bette Davis, Olivia de Havilland, Errol Flynn; regie: Michael Curtiz; bazat pe piesa Elizabeth the Queen (Elisabeta Regina), de Maxwell Anderson Unul din cele mai reprezentative exemple ale artei cinematografice din perioada interbelică este The Private Lives of Elizabeth and Essex. Fiind unul dintre primele filme color și regizat cu măiestria tipică acelei perioade de Michael Curtiz, pelicula se bazează pe piesa istorică a lui Maxwell Anderson (prolific dramaturg american, căzut într-un oarecare con de umbră), parte din ciclul dedicat familiei Tudorilor, care a avut premiera în 1930 la Guild Theatre din New York. Fiind o dramă istorică în trei acte, scrisă în vers alb (deci asemănătoare ca formă și stil cu marile creații shakespeariene, dar nici pe departe la fel de valoroasă), Elizabeth the Queen s-a dovedit a fi un bun vehicul pentru staruri precum Bette Davis (care a reușit unul din cele mai profunde roluri ale sale și una din cele mai interesante portretizări ale reginei Elisabeta I a Marii Britanii din istoria cinematografică), Olivia de Havilland (pe care o putem descoperi într-un rol diferit de ce a făcut în Melanie din Pe aripile vântului și pe care m-am bucurat să o revăd chiar în preajma aniversării a 104 ani de viață) și Errol Flynn (care deși nu este un preferat personal, rămâne unul din cei mai frumoși și importanți actori hollywoodieni din perioada anilor `30-`40 și care nu trece neobservat în picarescul rol al lui Robert Devereux, conte de Essex). La o privire de ansamblu, The Private Lives…

Top 10 cărți de proză scurtă pentru vara 2020

Proză scurtă pentru zilele lungi de vară, de luat în vacanță sau de citit în tihna casei. Am făcut o selecție de volume cu tematici diverse, scriitori contemporani, dar și clasici ai prozei scurte. De asemenea, am ales scriitori din spații culturale diferite, care oferă perspective surprinzătoare asupra temelor pe care le abordează și care surprind și la nivel stilistic. Sunt și câteva noutăți ale anului 2020, care m-au cucerit de la primele proze și pe care am simțit nevoia să le includ în topul lecturilor din această vară. (mai mult…)

Top 5 cele mai bune filme văzute pe Netflix în iunie 2020

În sfârșit, iunie a fost luna în care am dat o șansă serialului House of Cards, care mi-a acaparat aproape tot timpul liber. 73 de episoade, din care cele din primele 3-4 sezoane ating, în multe momente, un anumit grad de perfecțiune. Fără Kevin Spacey, nimic nu a fost la fel, dar per ansamblu acest serial reprezintă cele mai bune ore pe care le-am petrecut luna asta în fața televizorului. Adăugăm la acesta simpaticii ultra-ortodocși din familia Shtisel, dar și câteva filme devenite clasice și rezultă topul meu din iunie 2020: 1. House of Cards (2013–2018, 6 sezoane, 73 episoade) (mai mult…)

Teatrul britanic în era online. Top 3 spectacole de teatru străine

Perioada pandemiei ne-a facilitat tuturor diverse activități și oportunități pe care, în vremuri normale, nu le-am fi putut avea. Pentru mine și pentru alți iubitori de artă, a însemnat întâlnirea cu spectacole de teatru, operă, dans, balet pe care, poate, nu le-am fi văzut niciodată. Astfel, la final de izolare, am decis să împărtășesc cu voi experiența a 3 spectacole realizate dincolo de hotarele țării noastre, unele din ele putând fi încă urmărite online. În speranța că acest ghid va reprezenta deschidere unor noi orizonturi artistice, ”here goes”... 1. Richard al II-lea, de William Shakespeare; The Royal Shakespeare Company, Londra; regie: Gregory Doran Fiind una din cele mai poetice piese shakespeariene, Richard al II-lea nu este, din păcate, foarte reprezentată (mai ales în România), poate tocmai din cauza modalității în care prezintă una din cele mai catastrofale perioade ale istoriei britanice. Poate părea că, pe alocuri, Shakespeare a debordat de uzanța unui limbaj voit codat prin metafore, prin subtilități de limbaj. Ei bine, acest fapt este cauzat de perioada scrierii și reprezentării acestui text, perioadă în care Regina Elisabeta I era deseori sabotată de proprii curteni și nobili. Așadar, bardul de la Stratford a fost nevoit să ascundă orice trimitere la evenimentele curente în spatele unei perdele de poezie excesivă. Însă câtă frumusețe este cuibărită în această dramă istorică ce vorbește despre despotism, despre lupta dintre feudalism și monarhia modernă, despre un rege care nu prea avea de-a face altceva decât cu artele și arhitectura. Și cât de frumos a fost reprezentată această piesă de legendara trupă The Royal Shakespeare Company, cea care redă cu cea mai mare acuratețe și cu adevăr intențiile dramatice, regizorale și actoricești ale lui William Shakespeare. David Tennant (pe care mulți îl știu fie din serialul Doctor Who sau din al patrulea film al seriei Harry Potter) realizează unul din cele mai complexe roluri pe care le-am urmărit până acum. Având evidente tente gay (căci, așa cum se știe, regii din perioada medievală erau foarte diverși în gusturile lor carnale), îmbinând delicatețea și sensibilitatea monarhului interesat de arte cu despotismul conducătorului aflat în declinul „carierei” sale, Tennant construiește unul din cele mai tulburătoare, dramatice (cu numeroase accente comice) și convingătoare portrete din teatrul shakespearian. Într-un decor simplu, dar extrem de eficient și în costumații ce redau fidel perioada anilor 1400 târzii, întreaga distribuție de la The Royal Shakespeare Company oferă privitorilor un festin al simțurilor artistice și estetice. Spectacolul poate fi vizionat pe www.marquee.tv. 2. The Importance of Being Earnest, de Oscar Wilde; The Vaudeville Theatre din Londra; regie: Michael Fentiman Oscar Wilde s-a dovedit un demn continuator al tradiției dramaturgice instituite de bardul de la Stratford-upon-Avon, în special în materie de comedii. Așa cum mi-a spus bunica mea odată (absolventă a Facultății de Limba și Literatura Engleză), Oscar Wilde era – asemenea lui G.B.Shaw – un irlandez care își bătea joc cu brio de englezi și o făcea atât de subtil, încât nici măcar ei nu se prindeau că râdeau de propriile defecte; și,…

Ierusalimul și Domul Stâncii. O sugestie

Fără îndoială că imaginea cea mai semnificativă pentru Ierusalim este cea a Domului Stâncii. Practic, simbolul orașului. E și ușor de înțeles de ce: în aglomerarea halucinantă de clădiri monocrome din zona veche, din toate timpurile și în toate stilurile, Domul este singura degajată, remarcându-se de la mare distanță cu acea cupolă de aur care strălucește în soarele generos al locului. Aurind totul în jur. Puține în lume sunt obiectele făurite de mâna omului care să domine peisajul cu atâta prestanță; dintre ele îmi vine în minte Opera din Sydney. Însă care, deși semnificativă ca impact vizual, nu are nici pe departe încărcătura simbolică a Domului Stâncii. De fapt simbolică e Stânca. Și, împreună cu Stânca, e Locul. Tradiția biblică îl asimilează cu muntele Moriah, unde Dumnezeu a pus la încercare credința lui Avraam. Tot evreii consideră că Stânca este punctul de unde a început Facerea, motiv pentru care Solomon a construit în jurul ei Templul și a înglobat-o în Sfânta Sfintelor. Dărâmat de babilonieni și refăcut, Templul a fost până la urmă distrus de romani. Însă locul a rămas, cu tot ce reprezintă el pentru evrei. Apoi împărații bizantini, deși s-au preocupat mai mult de Sfântul Mormânt, au construit și pe platoul devenit liber o biserică creștină. Distrusă și ea, dar de perși. După aceea a apărut Mahomed. Hadith-urile profetului spun că el ar fi fost transportat într-o noapte (isra) a anului 621 de arhanghelul Jibril (Gabriel) de la Mecca până la Stâncă. De acolo, călare pe calul Buraq, a fost dus în Rai unde, îndrumat de Allah, i-a întâlnit pe marii profeți evrei și pe Isa (Iisus). Epifanie care stă la baza conceptelor islamului. Cum Mahomed, zic eu, ar fi putut fi ridicat în expediția sa celestă (mi'raj) de oriunde, inclusiv din Mecca în care tocmai se afla, faptul că a fost adus anume aici, în afara teritoriului controlat pe atunci de arabi, arată că Locul urma să aibă și pentru musulmani virtuți speciale. Ceea ce ei s-au și grăbit să marcheze de cum s-a putut (în 687 se putea deja) ridicând Domul, semnal care să pună în valoare Stânca (în ansamblu cu moscheea Al Aqsa, care nu încearcă să-i concureze impactul și probabil că de aceea nu are minarete proprii). Construit în stil bizantin și decorat la interior cu mozaicuri, tot bizantine, Domul reprezenta o sinteză a civilizațiilor vremii. Ca și islamul însuși, pe-atunci. Este cea mai veche zidire a sa care a supraviețuit timpului căci, deși istoria locului n-a devenit de atunci mai blândă, Domul nu a fost niciodată distrus precum antecesoarele sale (și chiar precum Al Aqsa, ruinată în două rânduri de cutremure), ceea ce spune ceva despre faptul că era privit de cuceritorii mai mult sau mai puțin vremelnici ai Ierusalimului măcar cu prudență. Și poate că Dumnezeu chiar îi rezervase un rol mai aparte... Zbuciumata istorie a devenirii Locului l-a adus cu încetul la starea în care se află acum. Însă care, atunci când l-am vizitat, mi-a creat senzația că acest punct nodal…

Femei de Oscar, de Melanie Benjamin (fragment)

Filme-cărți.ro vă prezintă un fragment din volumul ”Femei de Oscar”, de Melanie Benjamin, ce a apărut de curând la Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, în traducerea  Irinei Bojin. Astăzi, 24 iunie, de la ora 19.30, va avea loc lansarea online a acestei cărți, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Participă: Irina Margareta Nistor, Simona Preda. Moderator: Denisa Comănescu. Puteți urmări întâlnirea pe pagina de Facebook Humanitas Fiction sau pe canalul Youtube Humanitas. (mai mult…)

La ce poți să te uiți după ce ai văzut serialul The Woods / Pădurea

Serialul original polonez The Woods, bazat pe romanul de succes al lui Harlan Coben, este deja disponibil pe Netflix: În vara anului 1994, patru tineri aflați într-o tabără de vară intră în pădure și nu se mai întorc. Poliția găsește cadavrele a doi dintre ei. Nici după ani de zile, procurorul Paweł Kopiński (Grzegorz Damięcki) nu și-a revenit niciodată după pierderea surorii lui, însă un detaliu neașteptat ce pare să fie legat de dispariția fetei duce investigația pe o nouă pistă. Ce s-a întâmplat acum 25 de ani în tabăra aceea? (mai mult…)

Top 10 filme despre, cu și în vară

Vară. Căldură. Vacanțe. Soare. Plajă și mare. Mă rog, așa arătau de obicei verile. Vara aceasta s-ar putea să fie puțin altfel, precum anul acesta care este puțin altfel. Acesta nu este însă motiv să renunțăm la a trece în revistă câteva dintre filmele cele mai inspirate legate de anotimpul vacanțelor și al aventurilor. 1. Little Miss Sunshine - Jonathan Dayton, Valerie Faris, 2006 Filmul soților Jonathan Dayton și Valerie Faris a parcurs drumul de la premiera la festivalul Sundance al cinematografiei independente până la nominalizarea pentru patru premii Oscar (din care a primit două), trecând printr-un succes de public american (peste 100 de milioane de dolari încasări din bilete) și internațional neașteptat. Soarta filmului este paralelă cu acțiunea, care în parte se referă la contrastul dintre gustul 'popular' și cel care oferă ceva diferit, dintre frumusețea 'sexy' și expresivitatea artistică. Înainte de orice este un fermecător film despre o familie aparent ne-funcțională, despre copilărie și adolescență, și despre un 'road-trip' sub soarele Californiei pe care cei care l-au văzut nu-l vor uita curând. În plus, se spune că vânzările de microbuze galbene Wolkswagen au crescut în acel an. 2. I Know What You Did Last Summer - Jim Gillespie, 1997 Amatorii de filme 'horror' și în special ai subgenului 'slasher' asociază automat vara cu filmul regizorului Jim Gillespie, care continuă seria de succese din anii 80 și 90 având că eroi adolescenți sau studenți de college americani care se confruntă cu ucigași seriali. Este cazul personajelor întruchipate în film de Jennifer Love Hewitt, Sarah Michelle Geller (care încerca să pătrundă în cinematografia marilor ecrane în timp ce interpreta cu succes rolul lui Buffy, vânătoarea de vampiri pentru televiziune), Ryan Phillippe și Freddy Prinze Jr., care vor petrece o vara tensionată aduși împreună de amintirea unui accident petrecut cu un an în urmă pe care încercaseră să-l uite. Criticii au strâmbat din nas, dar publicul a plătit peste 125 de milioane de dolari în SUA doar pentru bilete. 3. Utomlennye solntsem (Burnt by Sun) - Nikita Mihalkov, 1994 Un cu totul alt fel de teroare trăiesc personajele filmului lui Nikita Mihalkov. Acțiunea se petrece în anul 1996, în vila de vacanță a unui înalt funcționar al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Viața aparent fără griji și în lux relativ se desfășoară de fapt sub amenințarea arestării eroului principal, un veteran al revoluției bolșevice, căzut în dizgrație în perioada proceselor politice prin care Stalin își înlătura foștii tovarăși de drum în care vedea rivali potențiali deghizați în dușmani de clasă și pretinși spioni occidentali. 4. Mamma Mia! - Phyllida Lloyd, 2008 Pentru amatorii de musicals și de filme inspirate de musicals, 'Mamma Mia!' este filmul ultimativ. Acțiunea se petrece pe o insulă grecească, probabil vara, dar mai importante sunt cele ce se petrecuseră cu 20 de ani înainte, în timpul unei vacanțe vesele pe aceeași insula, sub soarele însorit al Mediteranei și cu prezența continuă a muzicii grupului suedez ABBA. Meryl Streep, Amanda Seyfried, Colin Firth, Piece Brosnan, Stellan Skarsgard apar…

5 seriale Netflix cu personaje feminine puternice

Lucrez „de acasă” de când mă știu. Că traduc, că subtitrez, că structurez planuri de comunicare, că organizez concursuri de cultură generală, înregistrez episoade de podcast sau susțin ateliere de jurnalism comunitar, iau laptopul în brațe (mă rog, pe suportul dedicat), aleg un fundal sonor și-i dau bice. Fundalul sonor despre care pomenesc poate fi tare divers și depinde mult de dispoziție și de ce am de făcut. Odată cu starea de urgență și cu auto-izolarea, am fost bombardată de posibilități. Multe instituții de cultură din întreaga lume au oferit, și încă oferă, spectacole online. La început, deci, am încercat să concep un calendar de care să mă țin, ca măcar să ascult sau să văd spectacole pe care nu aș fi avut șansa altfel, cât lucram. N-a durat mult; poate două-trei săptămâni. Apoi mi-am dat seama că nu fac față, că erau multe opțiuni și termenele mele deveneau tot mai strânse, și că, în cazul teatrului, mă simțeam frustrată de absența contactului direct cu scena. Încet, am renunțat. (mai mult…)

Cinci (3+2) documentare de artă de pe Happy Cinema

Am văzut în ultima perioadă câteva documentare de artă de excepție, toate pe platforma online Happy Cinema, pe care puteți vedea, de asemenea, și piese de teatru pentru copii, drame, comedii, animații pentru întreaga familie etc. Foarte bine realizate, cu imagini clare și precise, realizate de oameni de cinema profesioniști, cu ajutorul specialiștilor din artă și cu sprijinul unor muzee reprezentative ale lumii. Am ordonat aceste documentare în două calupuri: primele trei sunt documentare văzute de mine, despre care am scris câteva cuvinte, iar următoarele două sunt văzute de colegii mei, care au scris recenzii pe larg despre acestea. Iată recomandările mele: 1. Exhibition on Screen: Canaletto & the Art of Venice (2017) O mare parte din excelentele picturi ale lui Canaletto sunt la Buckingham și pe acestea se concentrează acest documentar, care descrie o mare parte din viața destul de puțin cunoscută a artistului și pe atmosfera din epocă (el a trăit între 1697-1768), dar personajul central, alături de Veneția iubită și pictată, pare a fi Joseph Smith, antreprenor, dealer de artă al epocii venețiene, care a văzut valoarea lui Canaletto și a achiziționat sau tranzacționat o mare parte a operei sale. Și, da, chiar dacă nu-s un pasionat sau specialist al picturii, tablourile sale sunt impresionante în detalii și în construcția Veneției și a personajelor secundare. Nota: 9/10 Despre film, pe larg, a scris colega noastră Carmen Florea aici. 2. Vincent Van Gogh - A New Way Of Seeing (2015) Muzeul Van Gogh din Amsterdam se reorganizează, prilej pentru o reașezare în context a operelor marelui pictor olandez și o explicație atentă a epocii, vieții și carierei acestuia într-un documentar din seria Exhibition on Screen. Fiecare aspect al vieții sale este analizat în detaliu, împreună cu operele reprezentative, spectatorul fiind pus în situația observării (și înțelegerii) felului în care tablourile sale au evoluat de-a lungul timpului și a modalităților prin care fericirile și suferințele sale sunt oglindite în ceea ce a creat. Un documentar de văzut atât de pasionații de artă, cât și de neinițiați (cei care nu îl cunosc pe Van Gogh decât ”după ureche”). Nota: 8/10 3. Florence and the Uffizi Gallery (2015) Nu am ajuns încă la Florența, deși este una din destinațiile aflate pe lista scurtă, dar am recuperat puțin cu acest documentar care prezintă renașterea orașului odată cu inovațiile aduse de către Lorenzo de Medici, atât din punct de vedere al arhitecturii, cât și al viziunii culturale. Chiar dacă nu am apreciat prea mult ideea unui personaj-actor în rolul acestuia, am descoperit mai multe laturi și locuri atractive ale Florenței, pe care le-am trecut pe listă pentru o vizită ulterioară; dar marele merit al documentarului este o privire atentă asupra Galeriei Uffizi și a operelor artistice din aceasta, reușind să ofere imagini unice, pline de explicații, asupra celor mai importante dintre acestea, lucruri pe care nu le-am fi descoperit la o vizită rapidă, turistică. Indiferent dacă ați fost sau nu în Florența, acest film vă va ajuta să descoperiți noi și noi perspective…