Pe 17 august 2009, era publicat primul articol pe Filme-cărți.ro și, astfel, apărea în blogosfera românească un nou blog, un nou portal cultural. Acum, când suntem în preajma aniversării de 10 ani, ne-am gândit să răsplătim fidelitatea și pe cei mai inspirați cititori ai noștri, prin intermediul unor concursuri atractive.
Cel care începe azi, alături de partenerii noștri de la Editura Paralela 45, aduce ca premiu un pachet de șapte cărți pentru copii, semnate de Anne Fine, respectiv: ”Jurnalul unei pisici asasine”, ”Întoarcerea pisicii asasine”, ”Răzbunarea pisicii asasine”, ”Crăciunul pisicii asasine”, ”Aniversarea pisicii asasine”, ”Pisica asasină se îndrăgostește” și ”Pisica asasină pleacă de acasă”.
Despre cărțile scrise de Anne Fine:
-”Jurnalul unei pisici asasine”. Ellie şi părinţii ei sunt şocaţi când Tuffy le aduce în casă o pasăre moartă. Apoi un şoarece. Apoi un iepure. Iar Tuffy pur şi simplu nu înţelege de ce fac din asta o tragedie!
–”Întoarcerea pisicii asasine”. Oare cine va fi următoarea victimă a motanului Tuffy, acum, că familia a plecat în vacanţă şi toată casa e a lui? Teoretic… Aventurile nostime ale motanului Tuffy, povestite chiar de el, continuă!
–”Răzbunarea pisicii asasine”. Tuffy știe ce-i place şi ce nu. De exemplu, nu-i place deloc „opera de artă“ pe care mama lui Ellie a adus-o în casă. Tabloul trebuie să dispară, aşa că intervenţia lui Tuffy e crucială!
–”Crăciunul pisicii asasine”. Tuffi se străduiește să respecte spiritul Crăciunului. Cât de greu poate fi? Nu te atingi de brad, de globuri, de aperitive și, în general, de nimic. Serios?!
–”Aniversarea pisicii asasine”. E Halloween! Dar e și ziua lui Tuffy… Prin urmare, e vremea petrecerii. Dar ce se întâmplă când apar oaspeți neinvitați? Sau când invitații și nepoftiții aterizează la o altă petrecere?
–”Pisica asasină se îndrăgostește”. Ca să câștige pariul cu Tigruț, Tuffy trebuie să reziste trei zile fără să se îndrăgostească. Însă pe strada lor s-a întors Coco – urechi ascuțite, blană neagră ca smoala, ochi aurii. Și, pe deasupra, prima dragoste a lui Tuffy. Ce e de făcut? Cum să câștige pariul?
–”Pisica asasină pleacă de acasă”. De data asta insultele sunt grave! Tuffy s-a supărat de-a binelea și pleacă în lume. Cu siguranță o să găsească pe cineva care să-l aprecieze și să-l iubească. Sau nu?
Pentru a câștiga pachetul de cărți, vă rugăm să răspundeţi la următoarea întrebare:
Care credeți că este cea mai bună metodă pentru a vă impulsiona copiii să citească?
Condiţii de participare:
- folosiţi o adresă de e-mail validă;
- lasati un SINGUR comentariu (de pe aceeași adresă de e-mail, de pe același IP, etc.);
- cel mai inspirat comentariu va fi desemnat drept câştigător, de către echipa Filme-cărți.ro.
Asteptam comentariile dvs. pana sâmbătă, 14 septembrie 2019, inclusiv, iar câștigătorul va fi anunțat pe această pagină și pe adresa de e-mail pentru comunicarea datelor personale, respectiv nume si adresa postala, unde va primi pachetul de cărți de la Editura Paralela 45.
Succes!
Concurs promovat pe Câștigă.net.
Later edit (19 septembrie): În urma votului echipei, câștigător a fost desemnat comentariul Mariei:
”În viață, cred în puterea exemplului mai profund decât în orice altceva. Dragostea pentru lectură nu se poate stârni prin recompense, pedepse sau insistențe. E un lucru notoriu faptul că toți copiii imită (unii mai mult, alții mai puțin) comportamentul părinților. Împrumută, astfel, de la acesta, caracteristici pe cale ereditară, dar și printr-un ludic transfer pe care l-am putea numi “comportament de oglindă”: reflectă în personalitatea lui ceea ce vede în modelele sale actuale, în părinți. De asemenea, să învățăm să nu pretindem de la alții ceea ce noi înșine nu putem (sau nu dorim). Astfel, dacă un copil crește într-un mediu familial înzestrat cu iubire pentru literatură, șansele sunt infime ca el să nu își însușească această afinitate. Citiți-le povești când sunt mici, înlocuiți uitatul la televizor seară de seară cu cititul împreună, recomandați-le cărțile care v-au marcat copilăria, discutați despre propria lor părere asupra acestora, dezbateți idei, explicați-le ceea ce le este greu să înțeleagă, luați parte activ la călătoria lor în lumea cărților.”
Felicitări!
23 comments
Eu cred ca puterea exemplului este cheia! In familia noastra se citeste mult, atat eu, cat si sotul meu fiind mari iubitori de carti. Asa ca fetita noastra, inevitabil, a prins si ea drag de lectura, Vazandu-ne pe noi, a dorit sa rasfoiasca si ea carti si sa ii citim povesti, de la o varsta frageda. Apoi, pe masura ce a crescut, a inceput sa faca asta singura si sa aiba propriile preferinte in materie de lectura.
Sunt de parere ca exemplul personal este de departe cea mai buna metoda de a-i motiva pe copii sa citeasca. Vazand in lectura o forma de relaxare, baiatul meu a inceput sa citeasca inca de la 5 ani fara ajutor,. De asemenea, este de mare ajutor cititul impreuna, urmat de discutii despre ceea ce s-a citit. In plus, de 13 ani am renuntat la serviciile de televiziune si am limitat accesul la internet. Acum el citeste enorm (inclusiv in limba engleza) si este olimpic national la OLAV. Aceste metode au dat cele mai bune roade in cazul nostru.
L-am înconjurat de cărți, iar pe mine m-a văzut mereu cititnd. Acum are perioade cand citeste mai mult decît mine. A, accesul la tv, calculator, etc, a fost limitat spre interzis. Doar jucării, cărți, joacă afară. O parte din seria pisicii asasine a citit-o, iar azi a terminat una din seria smart age și îmi spunea că și ar fi dorit să fie cartea mai lungă sau să aibă o continuare.
Am sa va dau exemplul meu. Am crescut intr-o casa in care mama citea orice prindea, ziare, reviste, cărți, făcea integrame și eu eram fascinata. Avea o mulțime de cărți și ziare care pe mine m-au făcut sa vreau sa le deschid, sa văd ce tot vedea mama la ele. Deci cea mai buna metoda este prin exemplul personal. Copiii fac ce văd la părinții lor.
Inca de cand a fost mic i-am citit povesti la ora somnului.Era atat de atent si de captivat incat mereu se ruga sa ii mai citesc o poveste,iar acum mereu imi aduce cate o carte sa citim impreuna.Zilnic avem program de citit povesti si ii place atat de mult.
De cand erau micuti, le-am citit povesti,sau am rasfoit carticele si le povesteam dupa imagini. Acum, baiatul fiind in clasa a 3 a, citeste singur, are permis la biblioteca si mereu isi face wish-list-uri pe Elefant.ro si Libris.ro.Mie imi place sa citesc si mereu ma vad cu cate o carte noua. Le-am tot explicat ca cititul ii ajuta sa-si imbogateasca vocabularul.
Cel mai bun sfat pe care îl pot oferi altor mămici este sa investească în carti ,cărți și cat mai mult timp petrecut alături de copil.
L-am înconjurat de cărți înaintea vârstei de 1 an(se poate si mai devreme,dar cu carticele alb-negru),intotdeauna sa achizionati cărți specifice vârstei, sa discutați imaginile,sa povestiti impreuna cu copilul înaintea, in timpul si dupa lectură.
Pe mine ma vede mereu ca citesc atunci când se joacă el cu tati, nu există zi fără 3-6 cărți sa fie citite împreună, iar acum la varsta de 3 ani si 9 luni are peste 50 (dacă nu si mai bine) de cărți pe care le citim si recitim de cel putin 3x pe luna.
Putem oferi exemplul personal, putem cumpara multe carti, inca de mici, putem citi cu ei si explica, discuta, putem merge in librarii sa rasfoim si sa alegem…toate functioneaza intr-o masura mai mica sau mai mare. La noi, desi ii placea saciteasca, pasiunea adevarata pentru citit a aparut in ziua in care o colega, (nu o prietena, nu prea se intelegeau) i-a oferit cu impumut o carte, fara ca ea sa i-o ceara. Gestul ei i s-a parut incredibil, faptul ca s-a trecut peste animozitati si s-a creat o legatura, o punte mica intre ele. Uneori, ceva nesteptat ne schimba viata!
Poate ca voi parea nebuna insa le-am citit in fiecare seara baietilor mei povesti inca de cand erau in burtica. Am continuat acest obicei si dupa ce s-au nascut iar acum vin singurei cu carticica sa le citesc inainte sa adoarma.
Salutare!Consider că cea mai buna metoda pentru a impulsiona un copil sa citeasca este sa-i oferi recompense (dulciuri,jucarii,etc) in schimbul unor pagini de lectură, să-i modelezi acea poftă de carte.
Astfel, prin acest procedeu, micuțul citeste mai întâi din dorința , din sinchisirea de a obține acea răsplată ,iar ulterior urmand ca acestuia sa i se întipărească in suflet acel gust pentru citit .Prin urmare,el va citi din proprie inițiativă,va citi cu drag,va citi știind ca asta il va face un om competent, plonjând spre un viitor strălucit.
Modelul părintelui este cel mai grozav impuls. Citim împreună, citim câte o pagina alternativ… Înainte de asta ii citeam și reciteam unele cărți, pana aproape le știam pe de rost, amandoi. Dacă reușești sa îl faci sa înțeleagă ca o carte reprezinta o lume noua, interesanta, ai câștigat un cititor.
La noi acasă biblioteca e un loc colorat și ușor accesibil copiilor, noi citim și să o facem în prezența copiilor, le citim în fiecare seară măcar o poveste sau un capitol dintr-o carte pentru copii și urmărim cu degetul sub cuvintele citite, îi ducem la târgurile de carte și le stabilim buget din care își achiziționează singuri ce le place, le facem cadouri și în cărți, vizitam librăriile noi și vechi că pe locuri de relaxare, avem un mic colt cu cărți și în baie :)))) (am observat că e foarte căutat), luam cărți mereu în mașină la drumurile mai lungi, și în vacanță, împrumutam de la biblioteca și prieteni și dăm cu împrumut din cărțile noastre.
În viață, cred în puterea exemplului mai profund decât în orice altceva. Dragostea pentru lectură nu se poate stârni prin recompense, pedepse sau insistențe. E un lucru notoriu faptul că toți copiii imită (unii mai mult, alții mai puțin) comportamentul părinților. Împrumută, astfel, de la acesta, caracteristici pe cale ereditară, dar și printr-un ludic transfer pe care l-am putea numi „comportament de oglindă”: reflectă în personalitatea lui ceea ce vede în modelele sale actuale, în părinți. De asemenea, să învățăm să nu pretindem de la alții ceea ce noi înșine nu putem (sau nu dorim). Astfel, dacă un copil crește într-un mediu familial înzestrat cu iubire pentru literatură, șansele sunt infime ca el să nu își însușească această afinitate. Citiți-le povești când sunt mici, înlocuiți uitatul la televizor seară de seară cu cititul împreună, recomandați-le cărțile care v-au marcat copilăria, discutați despre propria lor părere asupra acestora, dezbateți idei, explicați-le ceea ce le este greu să înțeleagă, luați parte activ la călătoria lor în lumea cărților.
Citindu-i copilului de la vârste foarte fragede si aratandu-i ca si tu ca adult citești.
Nu am copii însă lucrând cu ei zilnic, am observat că gustul pentru lectură poate fi cultivat prin ascultarea de povestioare, jocuri de rol, teatru, poezii și chiar cântecele, pentru preșcolari sunt o bucurie poveștile cu animăluțe pe baza cărora se introduce ideea de morală. Binele învinge mereu iar răul este apostrofat!
În primul rând, părinții trebuie să citească, să fie un exemplu pentru copii. Apoi, ar trebui să existe o mini-bibliotecă în casă care în timp să devină una mai mare, deci să se cumpere cărți. Copiii ar trebui să meargă la biblioteca județeană/orașenească de unde să împrumute cărți și să participe la diferite activități care au ca punct de plecare lectura. Plus multe altele…
Metoda care a funcționat în cazul fetițelor mele a fost sa stau alături de ele si sa ne uitam la imagini , închipuindu-ne ce ar putea fi în poveste. Asa le captam atentia cumva spre cuprinsul cărții. Apoi începeam să citesc cu intonație si cu pauze ca sa inteleaga povestea.
De cele mai multe ori, copilul nu citește pentru că nici părintele său nu citește.Eu i-am insuflat aceasta pasiune celui mic citind si citindu-i dintotdeauna, mergând impreuna in librarii si lasandu-l sa faca el alegerea, apoi alternând citirea cartilor necesare cu cele care il atrag personal începând cu cele ilustrate sau cu eroi.
Cea mai bun exemplu este parintele. Eu de exemplu mi-am facut un obicei de a merge cam din doua in doua saptamani la bibioteca cu fetia de 8 ani. Eu ma duc la sectia pentru adulti, ea merge la cea pentru copii. Pe unele le citeste in masina pana ajungem acasa. Sigur sunt carticele mai mici, mai subtiri pentru copii. Imprumutatul cartilor de la biblioteca este o solutie foarte buna si la indemana pentru multa lume. Cel putin in Cluj exista biblioteca aproape in fiecare cartier di organizeaza tot felul de activitati pentru copii. Cei care ar trebui sa ii impulsioneze pe elevi sa citeasca sun invatatorii si profesorii. In cazul fetitei mele am mare noroc si cu invatatoarea care ii provoaca sa citeasca. Chiar a amenajat o minibiblioteca a clasei. Cartile au fost aduse de copii de acasa. Acum la inceputul anului scolar in loc de flori, doamna a spus ca daca tot vrem sa aducem ceva, atunci sa afuca fiecare copil cate o carte. Asa ca acum biblioteca clasei este mai bogata.
Tot la scoala la fetia mea vine cate un reprezentant al unei edituri si le prezinta carti sau reviste. Din pacate nu pot sa le cumpar de fiecare data. In general cartile pentru copii sunt scumpe, din pacate.
Mama mea a fost omul pe care eu l-am vazut citind cel mai mult. Din copilarie, am avut o biblioteca impresionanta, unde ea mangaia cartile si reusea sa mi le gaseasca pe aproape toate, atunci cand venea lista cu lecturi suplimentare de la scoala. Cu toate acestea, in copilarie nu am citit neaparat din placere… acum, insa, o fac. Si aici cred ca este diferenta! Cred ca fiecare copil are un set de pasiuni. Daca cititul il ajuta sa si le dezvolte, cu siguranta va pune el mana pe o carte sau ti-o va cere inainte sa i-o sugerezi tu. Si acum citesc doar carti din domeniile preferate – calatorii, istorie, psihologie, insa important este ca o fac. Avand incredere in copiii nostri ca isi vor gasi propria cale spre carti cred ca este cea mai buna abordare (noi ajutandu-i sa si le procure oricand si le vor dori).
Ca sa il faci sa isi doreasca sa lectureze, o buna strategie este si sa ii citesti, cu voce tare, cate un pasaj amuzant dintr-o carte.De asemeea e bine sa lasi prin diverse locuri din casa carti cu ilustratii, care sa ii tenteze. Cei mici sunt curiosi din fire si nu vor rezista tentatiei. Incet, incet, vor descoperi cat este de frumos nu numai sa privesti ilustratiile, ci s si citesti..Un alt truc de succes la fetita mea a functionat perfect ,este sa ii arati cat de mult te bucuri dupa ce a terminat o carte, sa ii spui cat de mult te mandresti cu lucrul acesta. Discut cu ea pe marginea lecturii, o intreb care sunt personajele care i-au placut cel mai mult, care sunt lucrurile pe care le-a invatat.Ca parinte, este important sa ii incurajezi alegerile pe care le face, nu sa ii spui ca nu a ales bine cartea si sa alegi tu in locul lui.O las sa citeasca tot ceea ce ii place, pentru ca gusturile fiecaruia dintre noi sunt diferite nu numai in ceea ce priveste mancarea, ci si la citit.
In primul rand citesc cartea pe care vreau sa o propun elevilor mei spre lectura. Apoi, aduc cartea in clasa si facem supozitii pe baza numelui si al copertei principale. Le citesc apoi, elevilor mei partea cea mai incitanta si inchei exact in momentul intrigii, pentru a le stimula curiozitatea. Dupa o perioada de 2-3 saptamani, fiecare, individual sau in echipe, vor prezenta un capitol, personaj, intamplare din carte intr-o maniera inedita, hazlie. De asemenea, le pregatesc diverse activitati pe baza subiectului cartii. Un alt mod care le place elevilor, este sa organizam ore de lectura, unde le pregatesc momente frumoase, mici surprize, ore in care toti vin cu cartea si citesc; sau activitati de genul „Lectura in pijama”, organizate seara. Sunt multe modalitati si metode inedite de a-i determina pe copii sa citeasca, eu v-am prezentat doar cateva. Cert e ca invatatorul trebuie sa le transmita pasiunea sa pentru lectura, entuziasmul sau, care sigur va fi contagios.
Si inainte de intrarea in scoala, si dupa aceea, am avut sansa si fericirea de a fi inconjurata de carti. Inainte de a invata sa citesc in clasa intai, ma uitam cu nesat la imagini.
Parintii mei, doi intelectuali, iubesc cartile. Tata isi aminteste si acum cu drag cum, la inceputul vacantelor scolare, isi lua de la biblioteca un cos plin cu carti si, cand nu era ocupat cu de-ale gospodariei, zabovea asupra comorilor cu litere. Daca nu as fi avut carti la indemana, la inceput din biblioteca parintilor si apoi aduse de mama, de la bibliotecile scolilor unde preda, nu stiu daca as fi ajuns cititoarea care sunt de cateva decenii. M-au vrajit carti citite la inceputul acestei carierei de cititor (de Fanus Neagu, de Petre Ghelmez, de Mircea Santimbreanu, cu povesti nemuritoare si basme din toata lumea) si mi-am spus ca voi continua sa citesc toata viata.
Acum trei ani, cand eram insarcinata, m-am bucurat sa regasesc, pe Internet, o gramada de lectii din abecedarul pe care l-am avut la inceputul anilor ’90 si, sper, mi-am incantat baiatul din burta cu Dorina si penarul ei, cu vanatorul si cainele sau, cu anotimpurile ca fete ale batranului an si cu gospodina furnica. Imi formasem obiceiul ca, imediat dupa orele de munca, sa dorm cateva minute si, dupa trezire, inainte de masa, sa ii citesc zilnic, din abecedar si nu numai.
Dupa ce s-a nascut, o perioada i-am tot citit poezii, bucurandu-ne pe amandoi cu Lucian Blaga, Ion Minulescu, George Cosbuc, Otilia Cazimir, George Toparceanu, Elena Farago si altii. Acum, sotul ii citeste in fiecare seara, dupa cina, povestiri scrise in limba maghiara, avandu-l ca protagonist pe regele Matei Corvin.
De asemenea, ii povestesc baiatului despre cartile mele, de unde sau de la cine le am, stie ca schimb, donez si mai castig carti. Vrea sa stie despre ce citesc, placandu-i mai ales copertele care infatiseaza copii si sa afle despre personaje copii si numele lor. Il atrage in mod deosebit colectia Cotidianul, probabil datorita formatului mic, a copertilor intr-o singura culoare si a fotografiilor scriitorilor de pe coperta a patra. Mi-a cerut sa ii spun cum se numesc ,,domnii” si ,,doamnele” din fotografii si asa a invatat despre Oscar Wilde, Mary Shelley, Kader Abdolah, Bernard Malamud, Henry James, Curzio Malaparte etc.
Nu in ultimul rand, i-am spus la un moment dat si imi mai repeta uneori ca, asa cum corpul are nevoie de mancare, si mintea are nevoie de carti.
Comments are closed.