Știrile săptămânii: Un roman gotic al zilelor noastre, fascinant şi tulburător: Rugul de György Dragomán, la Editura Polirom; Compozitorul coloanei sonore a filmului Birdman vine la Jazz Night Out; Sesiunea de toamnă: 40 de ani de însemnări ale criticului Eugen Negrici; Seară japoneză dedicată romanului „Profesorul şi menajera” de Yoko Ogawa la Libraria Humanitas de la Cișmigiu.
Un roman gotic al zilelor noastre, fascinant şi tulburător: Rugul de György Dragomán
În urmă cu aproape un deceniu, prin Regele alb, cititorul lua contact cu o carte de mare succes, tradusă în toată lumea. Acum György Dragomán revine cu un roman plasat în acelaşi spaţiu transilvănean cvasificţional, o saga de familie ce reprezintă şi un tablou istoric contemporan: Rugul, un roman gotic al zilelor noastre, fascinant şi tulburător.
Romanul a apărut în colecția „Biblioteca Polirom”, și în ediție digitală, traducere din limba maghiară de Ildikó Gábos-Foarţă.
O adolescentă pe nume Emma, rămasă orfană în urma unui accident, este crescută de bunica ei, o bătrînă cu un trecut învăluit în taine. Bunica o învaţă să descopere magia cotidiană, precum şi propriile-i puteri latente.
Emma îşi trăieşte şi povesteşte ultimele momente ale copilăriei şi primele iubiri adolescentine într-un burg transilvănean din 1990, o lume ce îşi caută echilibrul după căderea regimului comunist şi moartea „comandantului suprem”.
Faptul că întreaga poveste este văzută de o fetiţă în prag de maturizare îi conferă un farmec aparte: prin prezenţa supranaturalului, a unor ritualuri bizare, cu tentă fantastică, Rugul glisează imperceptibil spre realismul magic, iar ecourile trecutului, evocate în poveşti paralele, leagă destinele personajelor de o istorie adesea atroce.
„Ceea ce vezi cînd eşti copil şi adolescent îţi influenţează puternic personalitatea. Pentru mine a fost un exerciţiu neobişnuit să încerc să-mi amintesc şi să pun pe hîrtie tot ce am văzut în oraşul acela… În Rugul analizez ce se întîmplă cu noi atunci cînd ne cucerim libertatea. Mai mult, un adolescent percepe mult mai acut o astfel de problemă, pentru că ea e strîns legată de căutarea propriei identităţi. Emma vrea să afle cine e ea, care e trecutul ei şi unde se ascunde acea libertate.” (György Dragomán)
„Rugul e un roman cu trucuri şi capcane, un rug al cărui jar e greu de stins. Te tulbură, te pune pe gînduri, te rumegă între măsele, apoi te scuipă pe podea.” (Könyvesblog)
„Pesemne că György Dragomán face apel la un soi de magie, căci reuşeşte să ne determine nu numai s-o «citim» pe Emma, ci şi să-i percepem universul prin toate simţurile noastre. Ne familiarizăm cu mirosurile, gusturile, obiectele care o înconjoară, cu amintirile pe care i le evocă acestea. Cu alte cuvinte, ne afundăm atît de mult în realitatea ei senzorială şi în reflecţiile legate de aceasta, încît în cele din urmă am putea ajunge să credem că «Emma sunt eu!».” (Jelenkor)
György Dragomán este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori maghiari contemporani. Născut în 1973 la Tîrgu Mureş, viitorul prozator s-a stabilit în 1988 în Ungaria, împreună cu familia. A studiat filosofia şi literatura engleză la ELTE, în Budapesta, şi a lucrat la o teză de doctorat despre proza lui Samuel Beckett, traducînd în acelaşi timp din operele lui Beckett, James Joyce, Ian McEwan, Irvine Welsh.
Dragomán a debutat în 2002 cu volumul A pusztítás könyve (Cartea desfacerii), care a primit premiul Sándor Bródy, urmat în 2003 de piesa de teatru Nihil şi în 2005 de romanul A fehér király (Regele alb, Polirom, 2008).
Regele alb a fost distins în Ungaria cu premiile Tibor Déry şi Sándor Márai şi a fost tradus în peste treizeci de limbi, în prezent existînd şi un proiect de ecranizare a cărţii în Marea Britanie.
În 2007, ICR Budapesta i-a decernat autorului Premiul de excelență culturală. În 2011 lui György Dragomán i se acordă premiul literar Jan Michalski pentru acelaşi roman.
În 2014 prozatorul publică romanul Máglya (Rugul), care se bucură de un succes instantaneu în Ungaria şi este în curs de traducere în Statele Unite, Olanda, Germania, confirmînd valoarea unui autor cu o viziune şi un stil ce au cucerit deja un public larg.
Compozitorul coloanei sonore a filmului Birdman vine la Jazz Night Out
Antonio Sanchez, unul dintre cei mai mari baterişti ai lumii, câştigător a 4 premii Grammy, concertează la Bucureşti pe 6 decembrie 2015.
Născut în 1971 în Mexic, Sanchez a început să cânte la tobe la vârsta de 5 ani. A studiat la Berklee College of Music şi New England Conservatory de unde a absolvit cu Magna Cum Laude în Jazz Studies. Are un master în Jazz Improvization, iar primul său album solo (2007) a fost înregistrat alături de celebrităţi ca Pat Metheny (în al cărui grup cânta de 15 ani), Chick Corea, Chris Potter, David Sanchez şi Scott Colley.
Versatilitatea şi influenţele muzicale dintre cele mai diverse au creat o amprentă inconfundabilă a instrumentistului şi compozitorului ce se regăseşte pe nu mai puţin de 100 de albume înregistrate cu Paquito D’Rivera, Danilo Pérez, Avishai Cohen, Gary Burton, Dianne Reeves, Joshua Redman, John Patitucci, Dee Dee Bridgewater etc.
În 2014 Antonio Sanchez a compus coloana sonoră pentru filmul american Birdman (câştigător a 4 premii Oscar)- al reputatului regizor Alejandro González Iñárritu (Biutiful, Babel), creaţie care i-a adus o nominalizare la Golden Globe pentru Best Original Score, dar şi premii, Soundtrack Stars la Venice Film Festival fiind doar unul dintre acestea.
Improvizaţiile sale organice susţin ritmul filmului, un element inedit fiind sunetul ,,patinat’’, crud, obţinut prin reînregistrarea tobelor. De altfel, după cum mărturiseşte şi Iñárritu, muzica compusă de Sanchez este un personaj în sine; tobele, cu sunetul lor visceral şi jazzy sunt bătăile de inimă ale personajelor.
Sanchez a continuat experienţa din Birdman în ceea ce el numeşte cel mai ambiţios proiect al său – albumul Meridian Suite – reunind muzicieni despre care artistul crede că sunt capabili să cânte orice partitură muzicală.
Grupul va prezenta în premieră la Bucureşti această ,,aventură’’ electro acustică ce integrează elemente de rock şi improvizaţie, o declaraţie muzicală îndrăzneaţă despre ceea ce ar putea însemna jazz-ul modern.
Artistul mexican explorează pe acest disc conceptul meridianelor ca spaţiu de întâlnire dintre sunete, emoţii şi idei. Meridian Suite este gândit ca un roman sonor şi conturează perfect identitatea şi evoluţia muzicală a instrumentistului. Albumul punctează un moment important în cariera celui pe care Pat Metheny îl considera unul dintre cei mai dăruiţi baterişti contemporani.
După ce a demonstrat tot ce era de demonstrat ca virtuoz, Antonio Sanchez trece cu propriul său grup la o altă etapă, aducând pe scenă energia irezistibilă a unui quartet care sfidează convenţiile şi redefineşte experienţa de concert.
Antonio Sanchez & Migration va concerta pe 6 Decembrie, ora 20:00 la Sala Radio din Bucureşti în cadrul Jazz Night Out, în formula: Antonio Sanchez-tobe, Seamus Blake-saxofon, John Escreet-pian, Matt Brewer-contrabas.
Creată de Twin Arts, Jazz Night Out este una dintre cele mai fresh platforme muzicale din România. Mereu conectată la nou, Jazz Night Out aduce pe scenele din Bucuresti cei mai cool si iubiți artişti de jazz ai lumii.
Program
Accesul în sală se face începând cu ora 19:30. Nu este permis accesul cu camere foto profesionale. Filmatul este interzis pe toată durata concertului.
Bilete
Biletele pentru acest eveniment costă 95, 135, 155 de lei în funcţie de categorie şi pot fi achiziţionate prin reţeaua Eventim (magazinele Germanos, Orange Shop, Vodafone, Domo, librăriile Cărturesti şi Humanitas) şi online pe www.eventim.ro.
Detalii pe www.twinarts.ro şi paginile de Facebook Twin Arts şi Jazz Night Out.
Următoarele concerte Twin Arts:
10 și 11 octombrie-Avishai Cohen Trio-Sala Radio
15 octombrie-Hindi Zahra-Sala Radio
19 noiembrie-Ibrahim Maalouf-Kalthoum-Sala Radio
26 noiembrie-Brad Mehldau Trio-Sala Radio
Sesiunea de toamnă: 40 de ani de însemnări ale criticului Eugen Negrici
Profesorul Eugen Negrici a decis să-şi publice jurnalul din perioada 1975-2015. Cei 40 de ani de însemnări ale criticului, devenit celebru odată cu publicarea istoriei îndelung dezbătute Iluziile literaturii române, se constituie într-o cronologie îmbogăţită cu glosările din prezent pe marginea anilor în care jurnalul, chiar închis într-un sertar, era secret şi faţă de el însuşi. Sesiunea de toamnă va restabili adevărul.
Volumul a apărut în colecţia „Jurnale şi memorii” a Editurii Cartea Românească, şi în ediţie digitală, și va fi lansat la Gaudeamus 2015 (18-23 noiembrie 2015).
„Rog cititorul să nu se lase amăgit. Nu este vorba despre un jurnal în adevăratul sens al cuvîntului, chiar dacă m-am silit să reconstitui date şi să sugerez continuitatea. Aceste însemnări sînt… nişte însemnări. Meritul lor, dacă au vreunul, este că înregistrează schimbările de perspectivă şi de ton pe care mi le-a înlesnit scurgerea timpului. Invit pe cel ce le parcurge să se concentreze asupra a ceea ce înseamnă, în fond, o sesiune de toamnă. Adică oportunitatea unor reexaminări.” (Eugen Negrici)
„Eugen Negrici are ochi, vasăzică, pentru a descoperi plinul din gol… Eugen Negrici păşeşte oricum cu îndrăzneală, în larga împărăţie a penumbrei operelor – maidanul din spatele Panteonului –, cum ar veni, şi se desfată descoperind capodoperele aruncate, conserve de poezii şi proză care îi dau delicii, fie prin forma cutiei, fie prin rezistenţa păstăilor la ploaie. (Cel mai mult îi plac desenele ruginii.)
El schiţează, de fapt, prin această reformă a unghiului de vedere, un fel de tratat de estetică – nu numai involuntară – care se poate detecta lesne din judecăţi de valoare şi opţiuni. Fire generoasă, dar nu îngăduitoare cu literatura, apt să valorifice acele sclipiri ale tezaurului de tipărituri, scoase din sporul de civilizaţie ori din denivelările ei, ca oasele de mamut ivite în urma deplasărilor de teren, gestul lui e salutar, nu numai pentru umiliţii şi obidiţii literaturii, dar chiar şi pentru cei mari…” (Marin Sorescu)
Eugen Negrici s-a născut la 28 noiembrie 1941, în Rîmnicu Vîlcea. Este critic, istoric literar, stilistician şi profesor de literatură română contemporană la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti.
A publicat următoarele volume: Antim. Logos şi personalitate (1971), Naraţiunea în cronicile lui Grigore Ureche şi Miron Costin (1972), Expresivitatea involuntară (1977), Figura spiritului creator (ed. I, 1978; ed. a II-a, 2013; Premiul Uniunii Scriitorilor din România), Imanenţa literaturii (ed. I, 1981; ed. a II-a, 2009), Introducere în poezia contemporană (1985; Premiul Uniunii Scriitorilor din România; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti), Sistematica poeziei (1988), Poezia medievală în limba română (ed. I, 1996; ed. a II-a, 2004; Premiul Uniunii Scriitorilor din România; Premiul Soros), Literature and propaganda in communist Romania (1999), Literatura română sub comunism. Proza (2002), Literatura română sub comunism. Poezia (2003), Iluziile literaturii române (2008; Cartea Anului 2008, desemnată de România literară şi Fundaţia Anonimul; Premiul Manuscriptum; Premiul pentru critică/istorie literară al revistei Observator cultural; Premiul de excelenţă al revistei Convorbiri literare), Literatura română sub comunism. 1948-1964 (2010), Simulacrele normalităţii (2011) şi Emanciparea privirii. Despre binefacerile infidelităţii (2014; Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din România).
Seară japoneză dedicată romanului „Profesorul şi menajera” de Yoko Ogawa la Libraria Humanitas de la Cișmigiu
Marţi 13 octombrie ora 19.00 vă aşteptăm la Librăria Humanitas de la Cişmigiu pentru o seară dedicată romanului „Profesorul şi menajera” de Yōko Ogawa, recent apărut la editura Humanitas Fiction în colecţia „Raftul Denisei”. Invitaţii acestei seri sunt dl.Nobumitsu Takamatsu, ataşat cultural al Ambasadei Japoniei, conf.dr.Serenela Ghiţeanu, prof.dr. Anca Focşeneanu, traducătoarea romanului şi Dana Jenaru, critic literar. Moderatorul întâlnirii este Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction. Seara se va încheia cu o demonstraţie de furoshiki, arta împachetării în pânză.
Romancieră, autoare a numeroase volume de proză scurtă şi eseistă, recompensată cu cele mai importante premii literare din Japonia, tradusă în peste 20 de limbi, Yōko Ogawa este mai cu seamă cunoscută datorită romanului Profesorul şi menajera, ecranizat în 2006 de regizorul Takashi Koizumi.
„Un roman minunat. Spectaculoasele răsturnări de situaţie, naraţiunea perfect condusă, prezenţa numerelor şi a combinaţiilor acestora, care dau sens şi consistenţă vieţii, sunt la fel de elegante ca principiile matematice citate de Profesor. Romanul lui Ogawa este el însuşi o ecuaţie despre felurile complicate şi intime în care interacţionăm unii cu alţii – şi despre dantela memoriei, care uneori ne trădează.“ Minneapolis Star Tribune
„Profesorul şi menajera” este al doilea roman al scriitoarei contemporane japoneze Yōko Ogawa publicat de Editura Humanitas Fiction în colecţia „Raftul Denisei”, după apariţia în 2014 a romanului „Hotel Iris”,una dintre cele mai traduse cărţi autoarei despre care s-a spus că toate fi interpretat ca o replică strălucită la „Lolita” lui Nabokov.
Autoare a peste 20 de opere de ficţiune (romane și volume de nuvele și povestiri) şi eseistă, scriitoarea japoneză Yōko Ogawa s-a născut la 30 martie 1962 în Okayama. A absolvit cursurile Universităţii Waseda, studiind literatura anglo-americană şi scrierea creativă, iar în prezent trăiește în Ashiya, Hyōgo. Debutează în 1988 cu romanul Agehachō ga kowareru toki (Fluturele strivit), pentru care primește Premiul Kaien. Nuvela Ninshin karendā (Calendarul sarcinii, 1990) este recompensată cu Premiul Akutagawa. Nuvela sa din 1994 Kusuriyubi no hyōhon (Inelarul) este ecranizată în 2005 de regizoarea Diane Bertrand sub titlul L’Annulaire, cu Olga Kurylenko în rolul principal. În 1996 publică romanul Hotel Iris (Hoteru Airisu; Humanitas Fiction, 2014). În 2010 versiunea în engleză este nominalizată pe lista scurtă la Man Asian Literary Prize. Profesorul și menajera (Hakase no aishita sūshiki, 2003), vândut în Japonia în peste două milioane de exemplare şi ecranizat în 2006 de regizorul Takashi Koizumi, este distins cu Premiul Yomiuri şi Premiul Librarilor Japonezi. În 2004 Yōko Ogawa primeşte Premiul Izumi Kyōka pentru Burafuman no maisō (Înmormântarea brahmanului), iar în 2006, Premiul Tanizaki pentru romanul Mīna no kōshin (Marşul lui Mīna). În 2009 publică romanul Neko wo daite zō to oyogu (Ţinând în braţe pisica înot cu elefantul) şi în 2012, Kotori (Păsări mici).
