Prin blogosfera cinefila Recomandat

Prin blogosfera cinefila (5 – 11 august 2013)

prin-blogosfera-cinefila-Despre Procesul, filmul regizat de Orson Welles, ecranizare dupa celebrul roman al lui Franz Kafka, scrie Miss Valery pe blogul Serial Readers: ”Orson Welles, care este nu doar regizor, ci si actor in aceasta pelicula (avocatul Hastler), surprinde foarte bine atmosfera apasatoare, absurda – am avut impresia, nu de putine ori, ca am de-a face cu un film horror. Scena din “atelierul” pictorului Titorelli, cu ochii iscoditori ai fetitelor este una greu de uitat. La fel si scena finala, si mai ales hohotele resemnate ale protagonistului.” Filmul a fost vizionat in cadrul seriei ”Carti pe marele ecran” de la ceainaria La Un Ceai, unde se desfasoara evenimente interesante pe care va invitam sa le urmariti!

-Pe FilmMenu.ro, un articol foarte interesant si bine documentat semnat de Andra Petrescu despre istoria filmelor cu zombie, tot asteptati de fanii blockbusterelor de azi fara a cunoaste aproape nimic despre istoria acestui gen de filme: ”E destul de clar, dacă se face o listă de calităţi şi abilităţi ale vampirilor şi zombilor, că cei din urmă ies în pierdere. Vampirul, o creaţie romantică, e un monstru frumos, veşnic tânăr (în cele mai fericite cazuri, bineînţeles), carismatic, sofisticat şi ambivalent. Înţelepciunea vampirului îi motivează violenţa, şi o erotizează. Ca mitologie, vampirul provine din zona europeană, în literatură l-a adus John Polidori în 1819 cu „The Vampyre: A Tale”2, iar evoluţia lui a fost fabuloasă, de la un monstru scârbos la unul sexi. De cealaltă parte a morţilor vii, avem zombiul, cu o evoluţie opusă faţă de cea a vampirului – adică de la un monstru inofensiv la cel care aduce apocalipsa.”

Ramin Bahrani
Ramin Bahrani

-Ionut Mares ne vorbeste pe blogul Marele Ecran despre Ramin Bahrani, ”noua descoperire a filmului american independent”: ”Are 35 de ani, s-a născut într-un orăşel din Carolina de Nord din părinţi iranieni, a regizat trei filme de lungmetraj şi este considerat de unii critici noua stea a cinematografiei americane independente. Ramin Bahrani a crescut între două culturi, două limbi şi două stiluri de viaţă. Deşi diverse, reperele sale culturale sunt solide şi universale, iar acest lucru se observă atât prin inteligenţa şi seninătatea discursului, cât şi prin stilul de a scrie scenarii şi de a realiza filme. „M-am format ca artist – desenând şi pictând. În adolescenţă m-a interesat literatura. Tatăl meu avea în casă autori ca Dostoievski, Camus, Kafka şi poeţi iranieni ca Rumi, Khayyam şi Hafez, pe care am început să-i citesc şi care mi-au plăcut. Asta m-a făcut să-mi doresc să scriu povestiri şi ştiţi clişeul – filmul este combinaţia tuturor acestor lucruri. A început astfel să mă intereseze filmul, am început să fac scurtmetraje şi acum pare prea târziu să mă schimb…”, mărturiseşte Bahrani într-un interviu.”

(Jovi)

Dans la maisonAm vazut si eu si mi-a placut ‘Dans la maison’ al lui Francois Ozon. Cronica Adinei Chitu de ‘La buticul cu filme si carti’ este in acord cu impresiile mele: ‘Dans la maison este un film cât se poate de proaspăt, poate nu-i întâmplător faptul că numele regizorului e un indice pentru această prospețime: Ozon, Francois Ozon. Filmul curge într-un ritm seducător de alert, prezentându-ne didactic, dar cu metode ușor neortodoxe, arta de a scrie un roman, poate nu neapărat un roman, ci mai degrabă o istorioară bună, veridică și bine clădită.’

-Ioana Raluca Popescu scrie la Koolhunt despre ‘Funeralii fericite’ al lui Horatiu Malaele, dupa romanul lui Adrian Lustig: ‘Funeralii Fericite pare a sa fie o succesiune de monologuri executate cu brio de Horatiu Malaele, dar si o incercare (pe undeva reusita) de a resuscita comedia romaneasca pe marele ecran. Probleme rasar la nivel de logica in constructia povestii. Cu toate acestea putem sa sacrificam acest element in favoarea umorului. Atitudinea pur romaneasca in fata mortii este ofertanta pentru orice constructie cinematografica atata timp cat regia, scenariul si actorii formeaza un liant de felul sau benefic pentru productie dar acolo unde scenariul este dezlanat si ritmul nu este sustinut avem in fata ochilor un hibrid ce se chinuie sa mearga spre deznodamant.’

(Dan)

Contributori: Jovi, Dan.

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:

Crossfire Hurricane(2012)

Spellbound(1945)

Va, vis et deviens(2005)

Articole similare

Blue Hawaii (1961)

Jovi Ene

Top 5 ospețe în filme

Dan Romascanu

La vingt-cinquième heure (1967) – The 25th Hour

Dan Romascanu

1 comment

Ioana Raluca Popescu 14 august 2013 at 13:58

Multumesc pentru mentiune 🙂

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult