Prin blogosfera cinefila Recomandat

Prin blogosfera cinefila (3 – 9 februarie 2014)

prin-blogosfera-cinefila-A murit Philip Seymour Hoffman. Pe langa articolele de doliu, au aparut si cateva articole realiste, sincere, precum cel de pe blogul lui Florin Casota: ”Am fost destul de socat cand am aflat ca a murit, nu-mi venea sa cred, si nici nu stiam ca avea o problema cu drogurile, o alta surpriza, un secret. Poate parea un pic macabru, dar parca moartea asta e a lui, a ramas consistent cu personajele pe care le-a adus la viata pe marele ecran. De multe ori a jucat oameni singuratici, ciudati, insa, tot timpul, a facut-o intr-un mod cat mai uman, cu empatie. A fost un om talentat si ii vom simti lipsa.”

”O lupta a iubirii”, aceasta sintagma apare la un moment dat daca va uitati la trailerul filmului prezentat de Emmerdeur pe blogul sau in aceasta saptamana. Iata ce spune el despre ”Mes seances de lutte”, de Jacques Doillon: ”Undeva, cândva, doi indivizi au filtrat şi poate au căzut în păcatul intimităţii pasagere. O Elle şi un Lui se reîntâlnesc după episodul care, pare-se, nu a rămas fără ecou, la ţară, în verde, unde ea îşi încheie conturile după moartea tatălui, şi de pe urma căruia speră să moştenească un amărât de pian dezacordat. Însă şederea e cu mult mai ofertantă iniţiatic. Vasăzică, o scânteie s-a produs mai demult, iar acum începe să pornească un întreg incendiu.”

ernest-et-celestine-il-poster-italiano-del-film-260197Una dintre animatiile nominalizate la Oscaruri în 2014 este Ernest et Celestine (2012), care este prezentata pe blogul Life is M0n0: ”Nu e tocmai cel mai frumos desenat insa are o magie pe care rar o mai vezi in animatii. Se simte caldura si se simte muzica in fiecare cadru. A luat si cateva elemente din Ratatouille si nu e de mirare, parca. Filmul lui Brad Bird e si el oarecum frantuzesc si la fel ca acesta foloseste mici soricei si sobolani ca personaje principale.” Nota de acolo: 8,5/10.

(Jovi)

-Irina-Margareta Nistor relateaza pentru liternet.ro despre filmul ‘Snowpiercer’ al coreanului Bong Joon-ho pe care l-a vazut la Festivalul de la Berlin: ‘Finalul, pe care n-am să-l povestesc – dar în care apare şi un urs polar, despre care deducem din precizarea din datele tehnice că a fost luat dintr-o scenă deja existentă -, a părut prea inteligent pentru americani, care ar fi avut nevoie şi de o voce din off, ca să le explice! (O remarcă incorectă politic care l-a costat pe marele distribuitor Weinstein). Surprinzător e că cenzura lor acerbă n-a reacţionat la reclama, mai în glumă mai în serios, dar subliminal extrem de eficace, la ţigările Marlboro light…’

Her-Despre ‘Her’ nu am scris numai noi in aceasta saptamana ci si Richie de la Marele Ecran: ‘Modul in care e construit scenariul e fascinant, cu o prima treime excelenta in oferit context si definit personajul lui J. Phoenix. Theo, captiv intr-un balon de tristete dar permanent conectat la prezent via tehnologie wireless activata vocal. Theo, sensibil si romantic de la 9 la 17, compunand emotionante scrisoridemana fara a misca un deget, la fel cum face cand vine vorba de acceptat propriul trecut sau de exprimat noi sentimente. Theo incapabil sa mearga mai departe, inclusiv in jocul virtual in care are de urcat un munte sau de evadat dintr-o pestera. Atat personajul cat si mediul in care se afla sunt excelent redate si nu creeaza probleme de perceptie. La fel de interesante sunt si femeile reale din viata lui Theo: fosta sotie, Catherine (Rooney Mara) si amica/vecina Amy (Amy Adams), amandoua foarte expresive in stari si uneori mult mai mature in simtiri decat Theo.’

-Vlad Adascalitei scrie la PostModern despre un alt film cu sanse bune la cateva premii Oscar ’12 ani de sclavie’: ‘Imaginea este atotimportantă pentru Steve Mcqueen, fiecare scenă are calitatea unui tablou atent retușat, pentru că stilul te absoarbe, te trage în poveste prin frumusețe. Esteticul este pus în slujba adevărului cu îndrăzneală și fără o reverențiozitate exagerată față de subiect. Nu există izbucniri de patetic și camera rămâne doar la suprafața personajelor. Este o cinematografie impresionistă ce permite spectatorului să-și formeze singur opinia. Iar opinia majorității criticii de film este că 12 ani de sclavie este deja un clasic pe subiectul abordat.’

(Dan)

Contributori: Jovi, Dan.

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:

Camille Claudel 1915(2013)

Nosferatu, eine Symphonie des Grauens(1922)

Top 20 cele mai bune filme rusești din 2013

Articole similare

Focus Enescu 2019: Yuja Wang și Staatskapelle Dresden

Dan Romascanu

Prin blogosfera literară (28 septembrie – 4 octombrie 2015)

Dan Romascanu

Bad Teacher (2011)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult