Filme Filme americane

O altă piesă din mozaic: Minari (2020)

Minari (2020)
Regia: Lee Isaac Chung
Distribuția: Steven Yeun, Yeri Han, Alan S. Kim, Will Patton

‘Minari’, filmul autobiografic scris și regizat în 2020 de cineastul american de origine coreeană Lee Isaac Chung, are câteva momente frumoase și destule calități cinematografice. Este o poveste de imigrație, unul dintre milioanele de episoade care au construit de-a lungul istoriei mozaicul complex al națiunii și istoriei americane. Este și o dramă de familie presărată cu episoade legate de adaptarea economica și de surmontarea barierelor psihologice și culturale cu care s-au confruntat și se confruntă atâtea familii de imigranți. Este un film bun care merită să fie vizionat, dar care are și puncte mai slabe legate de lipsa de suflu epic și de dezvoltare a personajelor dincolo de limita previzibilului. Cantitatea – exagerată în opinia mea – de premii și de nominalizări cu care a fost copleșit acest film îmi pare a fi mai mult legată de momentul cinematografic american și de ansamblul producțiilor oferite publicului în acest an foarte diferit de cei precedenți.

Acțiunea filmului ‘Minari’ se petrece în anii ’80. Jacob (Steven Yeun) și Monica (Yeri Han) se mută în Arkansas din California, unde au petrecut primii ani – nu foarte reușiți – ca imigranți. Au achiziționat o bucată de pământ probabil fertilă, cu doar o rulotă pe ea, și încep să trudească din greu pentru a-și realiza visul de a cultiva legume coreene în inima Statelor Unite. Între timp, pentru a supraviețui economic, muncesc în timpul zilelor într-o crescătorie de pui. Au doi copii, o fiică adolescentă și un băiat mai mic care are probleme cardiace, iar după un timp li se alătură mama Monicăi. Presiunile economice și izolarea sociala încep să-și facă simțite efectele asupra vieții de familie și a relațiilor dintre cei doi. Vecinii nu le sunt neapărat ostili, poate doar indiferenți unii dintre ei, poate doar stângaci în a-i aborda și a crea legături sociale în pofida barierelor de limbă și de culturi. Nu voi intra în mai multe detalii despre poveste pentru a nu răpi plăcerea vizionarii. Plasând acțiunea filmului cu aproape patru decenii în urmă, scenaristul și regizorul Lee Isaac Chung evită comentariile și referințele directe la situația actuală a imigranților, specific a celor din Asia, și felul în care aceștia sunt primiti și se integrează în America de azi. Sunt sigur că spectatorii vor face singuri legăturile, iar cei care au trecut prin experiențele emigrărilor vor recunoaște multe dintre situații și atitudini.

Ce mi-a plăcut? ‘Minari’ este frumos filmat și ilustrat muzical și excelent jucat. În afară de cei doi actori din rolurile principale care redau excelent dinamica relațiilor dintre cei doi soți, nu pot omite să nu-l menționez pe Will Patton, unul dintre acei actori americani pe care-l recunosc din zeci de roluri secundare și care sper să ajungă cândva la un rol principal pe măsura talentului său evident. Aici Patton joacă rolul partenerului lui Jacob, un om inimos care-și duce crucea sa, la propriu în anumite momente. Filmul este vorbit în mare parte în limba coreeană, și acest detaliu, departe de a fi un ‘gimmick’ sau o tentativa de a umple o cotă impusă de Hollywood conferă filmului autenticitate. Sunt și eu dintr-o familie de imigranți într-o țară de limbă străină, și exact așa arată și amestecul nostru lingvistic între limbile vechii și noii patrii. Sunt redate cu sensibilitate problemele de familie cu presiunile economice si conflictele dintre generatii, si relațiile cu vecinii, inclusiv prejudecățile și naivitățile, precum și rolul jucat de biserică în a-i apropia pe noii veniți de cei din jur.

Ce mi-a plăcut mai puțin? Filmul are sensibilitate, dar îi lipsește consistența narativă. Sinceritatea și simplitatea abordării lucrează bine în unele momente, dar cade în melodramă în altele. Din acest motiv tocmai scenele în care sunt implicați copiii, care de multe ori salvează alte filme și le ridică nivelul emoțional, aici par uneori melodramatice. Calitățile lui ‘Minari’ sunt exact motivele care îl scot din categoria filmelor care colectează multe premii ale Academiei, însă dat fiind că suntem într-un an neobișnuit (și) pentru cinematografie, cine știe?

Nota: 7/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, https://ohthatfilmblog.com/2021/03/04/minari-2020/)

Articole similare

Prin blogosfera literară (25 septembrie – 1 octombrie 2017)

Dan Romascanu

Giant (1956): Saptamana Elizabeth Taylor

Dan Romascanu

Prin blogosfera literara (16 – 22 iulie 2012)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult