Carti Carti de fictiune Recomandat

Spuma zilelor, de Boris Vian

spuma-zilelor-170881”Spuma zilelor”, de Boris Vian

Editura Univers, București, 2011
Traducere de Diana Crupenschi

Greu de scris câteva cuvinte despre capodoperele literaturii, mereu mi-am spus asta. Iar ”Spuma zilelor” este cu siguranță o astfel de capodoperă. Publicată inițial în 1947, se spune despre acest roman că l-a făcut celebru pe Boris Vian și că este una dintre cele mai importante cărți pentru curentul suprarealist. Chiar dacă au trecut, iată!, atâția ani peste această carte, mi s-a părut admirabilă și proaspătă, inovativă și anticipativă, clasică, dar în același timp plină de elemente noi, inedite, atât prin subiect, cât și din punct de vedere al construcției.

Un subiect arhicunoscut și arhifolosit, dragostea, este dezvoltat cu grijă, aducându-se în prim plan atât sentimente umane profunde (nevoia de afecțiune, lipsa iubirii, bucuria găsirii sufletului pereche, dezamăgirea, drama tristeții etc.), dar și un parcurs inedit într-un univers oarecum distopic. Într-o țară necunoscută, într-un oraș incert, oamenii muncesc mai puțin (pentru că munca este percepută ca fiind degradantă), iar Colin, eroul nostru, nu o face deloc, pentru că averea sa îi asigură o existență comodă pentru tot restul vieții sale, totul este să fie chibzuit cu proprii bani.

Deși pare că trăiește fericit în acest univers, împreună cu șoferul/servitorul/bucătarul său Nicolas și cu șoriceii săi vorbitori, într-o casă care se mișcă în fiecare zi altfel și cu multe bucate alese, mereu diferite și futuriste, el are nevoie totuși de o altfel de afecțiune. Nu trec prea multe pagini până când aflăm că el, Colin, dorește să își întâlnească ”sufletul pereche”, că ”atât de mult aș vrea să fiu îndrăgostit…” Și, desigur, într-o lume ordonată de suprarealismul francez, iubirea apare în persoana lui Chloe, cea gingașă și firavă.

Boris Vian
Boris Vian

Din păcate, chiar dacă iubirea inițială va dura pentru totdeauna, viața nu oferă numai lucruri frumoase, ci e plină de obstacole și de suferință: Chloe se îmbolnănește, un nufăr imens crescându-i în plămân, iar singurul remediu este să fie înconjurată de flori. Colin face totul pentru a o salva și, după ce o parte din banii săi plecaseră spre cel mai bun prieten, un pasionat de cărți rare, și el aflat la începutul unei relații, cheltuie toți banii pe flori și pe excursii în locuri cu aer curat, trebuind chiar să muncească (culmea acelor timpuri!) pentru a avea suficienți bani să o salveze pe Chloe. Greu însă de obținut.

Marea inovație a cărții este desigur limbajul în care este scrisă și modalitatea atipică de construcție a acțiunii ei. Nimic nu pare la locul lui în această lume imaginată de Boris Vian, dar în același timp inovațiile scriitorului nu deranjează și nici nu ne duce într-o lume science-fiction pentru că folosește sentimente/fapte/lucruri care existau în 1947, există și acum, dar aranjamentul lor, mixarea acestora, amestecul este cu totul nou și neașteptat. Dar și foarte amuzant. Nu știu cât s-a pierdut prin traducere sau dacă s-a pierdut ceva (de exemplu, francezul Jean Pulse Heartre devine în traducere românească Jean Sol Partre, o paralelă evidentă cu Jean Pol Sartre), dar și așa rezultatul este excepțional. Să vă dau doar un exemplu, o scenă din frumoasa nuntă a lui Colin cu Chloe, cu Paraclismerul, Țârcovnigrasul și Epipiscopul în prim plan:

”Paraclismerul și Țârcovnigrasul apărură făcând tumbe în veșmintele lor noi și mergând înaintea Preotului care-l conducea pe Epipiscop. Toată lumea se ridică în picioare și Epipiscopul se așeză într-un fotoliu uriaș de catifea. Hârșâitul scaunelor pe dalele bisericii era foarte armonios. Muzica se opri brusc. Preotul îngenunche în fața altarului, se dădu de trei ori cu capul de podea și Țârcovnigrasul se îndreptă spre Colin și Chloe ca să-i conducă la locul lor, în timp ce Paraclismerul le spunea Copiilor să se așeze de cele două părți ale altarului. Acum se făcuse în biserică o liniște adâncă, iar oamenii își țineau răsuflarea.”

Trecând peste unicitatea și inovația adusă de ”Spuma zilelor”, cartea are și un mesaj destul de clar: odată ce ești prea umbrit în viață de conservatorism și de principii, dacă nu te miști într-o direcție sau alta și vei staționa mereu în aceeași poziție, visele tale, optimismul din copilărie, toate dorințele îndrăznețe pe care le-ai avut vreodată se vor pierde în vânt, vor avea în față numai obstacole și nicio speranță de împlinire. Într-o manieră inedită, Boris Vian scrie un roman excepțional.

Puteți cumpăra cartea: Editura Univers/Elefant.ro/E-book.

Articole similare

Prin blogosfera cinefilă (8 – 14 decembrie 2014)

Jovi Ene

Suita franceză, de Irène Némirovsky

Victor Alartes

Masonerie ocultă şi iniţiere hermetică, de Jean Marie Ragon

Jovi Ene

1 comment

Poveştile Mele 10 mai 2014 at 00:37

Am citit cartea aceasta acum multi ani, insa „imaginile” pe care a reusit sa le creeze Vian imi sunt la fel de vii ca si cum as fi inchis paginile abia ieri…
Pentru mine, e o „carte de căpătâi”.

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult