Prin blogosfera cinefila Recomandat

Prin blogosfera cinefila (17 – 23 septembrie 2012)

-Ronziki si impresiile ei cu privire la „Despre oameni si melci”: „Mult aşteptata comedie românească parcă nu e chiar comedie, cel puţin mie mi s-a părut cam dramă…ceea ce nu e rău. Bineînţeles, există şi scene amuzante, chiar premisa filmului fiind una pentru o comedie, dar Despre oameni şi melci redă prea bine vremurile privatizărilor dezastruoase şi disperarea şi neputinţa celor puşi în faţa faptelor împlinite…de guvern, de alţii…”

Pe Poison Whisky, Victor da un rating de 4 din 5 filmului Cosmopolis de David Cronenberg: „Miezul acestui film este un portret fără milă al vremurilor în care trăim. Nu este vorba numai de imaginea celor de pe Wall Street față în față cu protestatarii, ci și de apatia cu care Eric Packer își trăiește aproape fiecare clipă. Și totuși, fiecare cadru filmat de Cronenberg pentru acest film – la fel ca și pentru precedendul său film (”A Dangerous Method”), de altfel – este plin de intensitate, ca și cum dincolo de suprafața ecranului există o revoltă mocnită care stă să izbucnească.”

-Un articol scurt şi o colecţie de fotografii superbe despre „Laszlo Willinger, fotograful hollywoodian al anilor ’40” găsim pe noul blog descoperit în această săptămână, dedicat filmelor clasice, Moniqueclassique: „Portretele realizate de el au făcut înconjurul lumii, regăsindu-se în reviste, ziare, cărți, albume cinematografice sau pe cărțile poștale. Vivien Leigh, Marilyn Monroe, Marlene Dietrich, Clark Gable, Joan Crawford, Norma Shearer, Hedy Lamarr, Lana Turner, Ava Gardner, Greer Garson… Sunt doar câteva dintre numele celebrităților de la Hollywood (majoritatea de la MGM) pozate de marele fotograf de origine ungară, Laszlo Willinger.”

-În final, un film care mi-a atras atenţia prin prezentarea făcută de Cinesseur, „Moonrise Kingdom”: „Tipologic, Moonrise Kingdom e un basm în care limitele posibilului nu sunt împinse mai mult decât e necesar. Eroii n-au nevoie de magie sau alte puteri supranaturale pentru a-şi duce la bun sfârşit intenţiile. Lor le place să creadă că le au. Deşi acţiunile lor stau sub imperativul imediatului, înfăptuirea acestora nu depăşeşte mai deloc graniţele realului tangibil. Wes Anderson nu bruschează convenţiile vreunui gen: el îşi plasează povestea dincolo de ele, într-un Andersonville al cărui puls dramatic e setat de el însuşi. Motiv pentru care filmul său nu e nici dispozitiv de activare a nostalgiei (ca Stand by Me), nici fabulă cu iz moralizator sălciu, gard în care nimeresc cu oiştea destule producţii croite pe un calapod similar. Cu atât mai puţin nu e nici entertainment pirotehnic (ca Lord of the Rings).”

(Jovi)

‘Despre oameni si melci’ al lui Tudor Giugiu se afla in centrul atentiei cronicarilor blogosferei si a presei scrise in aceasta saptamana. Mihai Fulger de la Observator Cultural scrie: ‘Cei care cred că reprezentanţii Noului Cinema Românesc nu sînt capabili să realizeze filme de public, ar trebui să meargă să vadă Despre oameni şi melci, al doilea lungmetraj al lui Tudor Giurgiu. Iar cei care nu cred, cu atît mai mult.’ Mihai Brezeanu scrie la ‘Daily Acting’: ‘“Despre oameni si melci” este, pentru mine, cel mai trist film din cinematografia romaneasca. El formeaza, alaturi de “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” si “California dreamin’ (nesfarsit)”, un soi de trilogie a tristetii, o troica a povestirilor despre pierderea iluziilor, boala nationala cu prea putini supravietuitori.’ Un succes de public bazat pe tristete? Vom vedea si vom relata si noi.

-Andrei Gorzo de la Dilema Veche scrie despre Hotelul Marigold / The Best Exotic Marigold Hotel al lui John Madden: ‘Nerecomandabil cinefililor, ci, eventual, anglofililor (şi, dintre aceştia, mai mult stereotipofililor), Hotelul Marigold e un picnic cu mari lorzi şi dames ale actoriei, în care ni se povesteşte despre efectul benefic al soarelui indian asupra sîngelui rece de senior citizen britanic. ‘

-Angelo Mitchievici de la Romania Literara a vazut cel mai recent film al lui Woody Allen: ‘ În fond, ce ne mai poate spune Roma nou, în ce constă poezia sa? Nimic, pare să ne spună regizorul, care ne face cu ochiul. Clişeul ne spune că totul a fost deja spus, însă farmecul stă în faptul că inocenţa reinventează totul, reface lumea de la capăt, nu pierde bucuria de a repeta cu încredere aceleaşi lucruri. Regizorul nu face decât să dialogheze cu genius loci, care se poate încarna pasager şi în poliţistul care dirijează circulaţia şi face introducerea de curtoazie în Cetatea Eternă, un dialog inteligent, spumos, amical, făcut din reamintiri şi din bucuria intensă de a trăi care pe alocuri ne reaminteşte de câteva din filmele lui Nanni Moretti.’

-Cei de la Marele Ecran ne prezinta lista candidatilor la People’s Choice Award pentru cel mai bun filme european la European Film Awards si ne propune sa vedem filmele si sa ne exprimam parerea de buni cetateni si cinefili europeni.

-La Film Cultura Arta ni se propune un top al elegantei ‘cele mai bine imbracate filme’. Locul 10. ‘Alice (Mia Wasikowska), Alice in Wonderland – poate că Tim Burton ne-a dezamăgit cu această versiune a celebrei povești, dar toate aplauzele pentru Colleen Atwood și costumele create de ea. Ținutele lui Alice sunt creative, unice, dar și foarte moderne.’ Restul, acolo.

(Dan)

Articole similare

Un supererou mediu: Wonder Woman 1984 (2020)

Dan Romascanu

Soldații. Poveste din Ferentari, de Adrian Schiop

Jovi Ene

Knowing (2009)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult