Prin blogosfera literara Recomandat

Prin blogosfera literară (2 – 8 martie 2015)

spring-reading-520x345-14fed0lLaPunkt publica un dialog intre Cristian Patrasconiu si Cristian Vasile, autorul unei trilogii despre cultura romaneasca sub comunism: ‘C.P. Ce este cel mai izbitor, cel mai şocant pentru tine din aceste aproape trei decenii cu multă cultură produsă, mutilată adesea, ideologic? C.V. Pe mine m-a izbit poate cel mai tare dezbinarea existentă în diverse medii artistice şi intelectuale, urmare şi a unei politici de divide et impera, dar nu numai. În parte, de aici a decurs şi fenomenul delaţiunii. S-a vorbit foarte mult în spaţiul public, în presă etc. despre colaborarea cu poliţia politică a unor actori, scriitori, materializată prin note informative, denunţuri, turnătorii. În ultimul volum am vorbit şi despre un alt tip de delaţiune: delaţiunea la organele de partid (sau la… Elena Ceauşescu), nu la Securitate. Ipoteza mea este că inclusiv acest factor, coroborat cu absenţa unui lider comunist ataşat unei orientări marxiste reformiste, a condus la un comunismul dinastic românesc, la lipsa unor episoade româneşti similare cu ceea ce s-a întâmplat în 1956 în Ungaria sau în 1968 în Cehoslovacia; nu mai vorbesc de Polonia anilor 1980, Polonia Solidarităţii.’

Marius Gabor scrie la ‘Semne Bune’ despre ‘Omul de fier’ al lui Ioan Suciu: ‘Personajele sale sunt din plastilină. Modelate de mâini dibace şi însufleţite de un creator pus pe şotii, ele duc o viaţă aparent haotică, lăsând în urma lor o undă aproape mitologică şi senzaţia că au probleme la mansardă. Rând pe rând, Calistrat, Inocenţiu, Antohie, Iohannis (iertare, dom` Preşedinte), Carol, Belizarie, Nazarie, Atanasie, Daniil sau Ambrozie se înfăţişează în anticamera unei societăţi secrete condusă de o maimuţă de pluş, prezentând rapoartele faptelor de peste zi. Indiferent de planul în care suntem dirijaţi ca cititori, o singură trăsătură limpezeşte babilonia din care, aparent, nu avem scăpare: umorul dublat de o doză sănătoasă de impredictibilitate (vai, ce cuvânt lung!).’

coperta fasii de rusine BT 16.02La ‘Chintesenta literara’ am gasit cronica romanului ‘Fasii de rusine’ a lui Cristian Fulas: ‘Teza romanului, cea a ratării absolute și a dependenței, nu este o terra virgina în beletristică, însă maniera prin care autorul gestionează și dispersează, cu o mână sigură, tensiunea și reversul acesteia, este o clară confirmare a reușitei. Cristian Fulaș, preocupat de psihologie, își permite, în mod avizat, să radiografieze în paginile cărții sale destinul inexorabil al unui ratat. Mai exact, romanul – scris la persoana I – urmărește cu o seriozitate contabilicească fâșii din viața protagonistului în care – trebuie atenționat cititorul! – nu găsești grame de familiaritate.’

(Dan)

Nu l-am citit pe Kurt Vonnegut, dar cândva tot trebuie să încep. Până atunci, am citit recenzia lui Constantin Piștea despre una dintre ultimele traduceri apărute la noi, romanul Galapagos: ”Dincolo de umor, de ironiile la adresa teoriei evoluţioniste şi de construcţia foarte frumoasă, romanul este excepţional pentru că propune un altfel de narator. Iar fantoma care povesteşte se află, atenţie, la un milion de ani după. Faptele din prima parte se petrec în 1986 (romanul a apărut în 1985), iar fantoma e, cum ar veni, în anul 1.001.986. SF-ul ca SF-ul – şi e cel puţin interesant să citeşti cum oamenii nu mai au mâini, ci aripioare, şi sunt foarte buni înotători – însă peste SF stă modul în care oamenii, deşi evoluează din anumite puncte de vedere, moral sunt tot ăia. Cu intrigile, clanurile şi relaţiile lor de dragoste.”

EmancipareaColegul nostru, Dan Gulea, scrie pe propriul blog despre cartea lui Eugen Negrici, ”Emanciparea privirii. Despre binefacerile infidelității”, apărută la Editura Cartea Românească în 2014: ”Sinteză a cunoscutei trilogii critice alcătuită din Expresivitatea involuntară (1977), Figura spiritului creator (1978) și Imanența literaturii (1981), actuala Emancipare a privirii este un remake de natură eseistică al paginilor de altădată. Cu provocatoare ipoteze despre extinderea domeniului literaturii, pe formație structuralistă (de la Barthes la Cohen), autorul face elogiul nu al literaturii, ci al literarității, trăsătură a receptorului, ce poate fi identificată oriunde în afara literaturii de tip artistic (inclusiv, și cu predilecție în aceste rînduri, în pictură sau arte vizuale): „opera de artă este dependentă de persoanele care o fac să funcționeze ca operă de artă, de intențiile «utilizatorilor». O istorie literară e un loc de «expunere» similar muzeului sau albumului de artă. textele supuse refuncționalizării așteaptă, încă, circumstanțe favorabile și gestul decis al unor istorici de prestigiu spre a fi admise în spațiul canonic al literaturii române” (p. 340).”

Wilkins Micawber scrie despre o carte foarte interesantă, ”Putere și teritoriu. Țara Românească medievală (secolele XIV-XVI)”, de Marian Coman si o face intr-o maniera convingătoare pentru a o căuta și noi: ”Dacă există un element care poate stârni cu adevărat interesul cititorului nespecialist, acela mi se pare a fi acţiunea demolatoare a demonstraţiilor lui Marian Coman asupra unor clişee vehiculate în istoriografia noastră. Am pomenit deja Dobrogea, o posesiune vremelnică a lui Mircea cel Bătrân şi cam atât. Cel puţin aşa o arată documentele şi realitatea istorică. Unora dintre noi s-ar putea să le placă mai mult realitatea din filmele lui Sergiu Nicolaescu, dar asta e o altă chestiune. Revenind la frontiere, una din marotele istoriografiei naţionale a constituit-o existenţa, la hotarele statului meridional românesc, a unui veritabil brâu de fortificaţii menit să ne apere de năvălitori. Frumos construct, însă lipsit de fundament; în realitate, aceste cetăţi erau sublime, dar lipseau aproape cu desăvârşire, iar puţinele existente fuseseră construite mai mult de transilvăneni, pentru a se proteja de atacatorii veniţi dinspre miazăzi.”

(Jovi)

Contributori: Dan, Jovi.

Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”O sută de mii de miliarde de poeme”, de Raymond Queneau

Jurnalul complet adevărat al unui indian cu jumătate de normă”, de Sherman Alexie

-”Aerul pe care îl respiri”, de Care Santos

-”Oameni din Dublin”, de James Joyce

-”Podul cu trei arce”, de Ismail Kadare

-”Dicționar geografic universal”, de Anatol Eremia

Interviu Dan Sociu: ”Orice efect prea repetat e defect”

Articole similare

Prin blogosfera literară (31 iulie – 6 august 2017)

Dan Romascanu

Prin blogosfera literară (5 – 11 martie 2018)

Dan Romascanu

Prin blogosfera cinefilă (10 – 16 decembrie 2018)

Dan Romascanu

1 comment

Poveştile Mele 9 martie 2015 at 15:36

Jovi, ai dreptate – chiar trebuie să te apuci de Kurt Vonnegut 🙂
SF-ul lui e inteligent şi original!
Mie cel mai mault mi-au plăcut Pianul mecanic şi Abatorul cinci.
Ioana

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult