Filme Filme asiatice

Uitând și iertând: Gui lai (2014)

Coming Home (2014) – Gui lai
Regia: Yimou Zhang
Distribuția: Gong Li, Daoming Chen, Huiwen Zhang

Yimou Zhang este unul dintre cei mai cunoscuți și mai prolifici regizori chinezi. Câteva dintre filmele sale, superproducții istorice bazate pe legende și povesti tradiționale, presărate cu scene spectaculoase de arte marțiale, au dobândit faimă și circulație internațională. Posibil că acestea finanțează și permit realizarea celorlalte filme ale sale, cele care se ocupă de China de astăzi sau de istoria zbuciumată și controversată a țării sale din ultimul secol. Din această a doua categorie face parte ‘Coming Home’ realizat în 2014, o dramă de familie care urmărește destinul unei familii chineze în timpul obsedantului deceniu al Revoluției Culturale și în anii care au urmat. Anul în care a fost realizat filmul este și el semnificativ – ‘Coming Home’ nu ar fi putut fi făcut sau ar fi arătat altfel cu un deceniu sau două decenii înainte de 2014, și ar arata altfel sau nu ar putea fi făcut astăzi. Titlul filmului se referă la întoarcerea din exil a unui intelectual chinez condamnat pentru o vină nespecificata, care își regăsește familia după aproape două decenii de despărțire. Filmul este o ecranizare al unui roman al scriitoarei chineze stabilite în Statele Unite, Geling Yang. Este o abordare originală a unei teme prezente și în filmele și literatura lumii din alte țări comuniste sau foste comuniste – îmi vine în minte ca prim exemplu romanul ‘Panta rhei’ al scriitorului rus Vasili Grossman.

Filmul de deschide cu un prolog lung, care se petrece în perioada de maximă teroare și represiune. Deținutul politic Lu Yanshi (jucat de Daoming Chen) evadează din lagărul ‘de reeducare’ în care fusese exilat și încearcă să-și vadă soția, Feng Wanyu (intepretata de Gong Li), și fiica Dan Dan (Huiwen Zhang) care avea doar trei ani când fusese arestat. Femeia și fiica sunt prevenite de autorități să nu-l primească și să-l denunțe imediat ce apare. Într-o scena sfâșietoare, Feng Wanyu refuză să-l lase să intre în apartament. Este denunțat de fata adolescentă, educata ‘patriotic’ și care spera ca în acest fel să nu-i fie barată cariera de dansatoare în balete ‘revoluționare’. Câțiva ani mai târziu perioada de teroare se termină și prizonierii eliberați se întorc acasă. Feng Wanyu, care suferise un soc și devenise amnezică în învălmășeala de la re-arestarea soțului, nu-l mai recunoaște. Dan Dan, a cărei vise de a deveni dansatoare fuseseră curmate fiind ‘fiica de trădător’ și în pofida faptului că-și denunțase tatăl, împreună cu Lu Yanshi vor încerca să trezească memoria suprimată a femeii pentru a întoarce făgașul vieții familiei la normalitate.

Acțiunea se petrece în celula familială și spectatorii pot decide daca ceea ce văd pe ecran poate fi generalizat la contextul istoric în care se petrece povestea sau chiar dincolo de acesta. Este întoarcerea și revenirea la normalitate posibilă după perioade lungi de despărțire și experiențe traumatice ale celor deportați sau întemnițați și ale celor ramași acasă? Amnezia este o întâmplare sau un simbol al unei societăți care încearcă să uite episoadele întunecate ale istoriei? Fiecare spectator va trage concluziile și învățămintele sale. Cu toții cred însă că vor admira jocul actorilor. Gong Li și Daoming Chen sunt actori minunați, care joaca cu sensibilitate și demnitate drama unui cuplu lovit de furtunile istoriei.

Imaginea combinata cu autenticitatea decorurilor și a constumatiei ne transportă în acea perioadă din istorie, necunoscută celor care nu au trăit într-o țară comunistă. La un moment dat aveam impresia că filmul este alb-negru, dar este vorba despre monotonia aproape mono-cromatică a vieții, simplitatea hainelor, decăderea locuințelor standard ale epocii. În interioarele simple și sărăcăcioase suntem martori la intruziunea autorităților în viață privată, la supravegherea permanentă la care erau supuși oamenii de rând. Scenele din gară sunt memorabile. Banda sonoră este inobilată de intepretările marelui pianist Lang Lang. Ultima parte din poveste și concluzia filmului pot părea melodramatice, dar și aici este loc pentru reflecție. Personajele nu se revoltă și își asumă responsabilitatea individuală față de ceilalți pentru partea lor de vina în cele întâmplate. Uitarea și iertarea reciprocă este cheia supraviețuirii lor.

Nota: 8/10

(Sursă fotografii: IMDb.com)

Articole similare

Bun în anii 1970, bun în anii 2020: Le sauvage (1975)

Dan Romascanu

The Witcher (sezonul 3, Netflix, 2023). Lupta continuă între Bine și Rău

Un joc video de peste 2 ore – Top Gun: Maverick (2022)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult