„The Time Traveler’s Wife” (HBO Max, 2022)
Distribuția: Rose Leslie, Theo James, Everleigh McDonell
Se spune că dragostea rezistă aproape tuturor examenelor pe care i le lansează destinul, cu doar o condiție: să fie sinceră. Într-o lume în care sinceritatea e la un pas de a fi declarată valoare demnă de Cartea Roșie, s-ar părea că nu e loc de prea multă dragoste. Și totuși, regizorii repetă din ce în ce mai des frecventele șabloane ale unei iubiri profund romantizate. De fiecare dată ne ciocnim de eroi gata să lupte pentru o singură privire galeșă din partea alesului sau alesei. Este de-a dreptul obositor pentru spectatorul care își dorește altceva. Poate că înlocuirea acelor tipare prăfuite cu o abordare matură ar fi soluția?
O tentativă de acest gen pare să fi încercat și David Nutter în noul serial marca HBO „The Time Traveler’s Wife”. Da, da, ați citit bine, avem de a face cu un remake al nuvelei omonime semnată de Audrey Niffenegger. Henry este un călător în timp. Acesta explorează trecutul și viitorul, căzând din cer, la propriu și la figurat, în pielea goală, în diverse intervale de timp. De fiecare dată călătoriile sunt însoțite de peripeții și de trăiri intense pe care eroul nostru le tot încearcă în sinea sa. Unicul element valabil și stabil în viața de zi cu zi e Claire, o roșcată focoasă, plină de încredere în sine, dornică să-l tot iubească și să-l aștepte cu răbdare.
Dragostea lor însă nu e nici pe departe ideală. Sunt doi oameni puși la mare încercare, pentru care timpul, oricât de ironic nu ar suna, e un veritabil dușman. Serialul explorează această dimensiune, purtându-ne de-a lungul unui adevărat teren instabil pe care se clădește această iubire.
Din punct de vedere al ideii, serialul chiar respectă construcțiile canonice. Avem de toate, de la abordări hilare asupra călătoriilor în timp și până la momente de-a dreptul răvășitoare, de parcă ne-am da pe un soi de carusel rigid. De fapt, chiar cred că asta e ideea serialului, nu doar să distreze, ci mai ales să ne dea o nouă perspectivă asupra trecerii timpului într-o relație. Maniera în care ne îmbătăm în primele clipe, răbdarea ca ni se pune la încercare și posibilitatea de a rezista sau nu presiunii care vine la pachet cu responsabilitatea întemeierii unei familii. Dacă scoatem învelișul SF, anume despre aceste teme putem discuta.
O să mă opresc și asupra unor momente care mi s-au părut cam slabe. De exemplu, efectiv nu am empatizat cu eroul central. Pun asta mai degrabă pe maniera interpretării sale ușor marcate de emfază, care parcă i-a știrbit din sinceritatea. Actorul Theo James, care îl interpretează pe Henry, pare să-l schițeze nițel cam brutal și pe alocuri insensibil. La polul opus se află Claire, interpretată original de Rose Leslie. Actrița pare să îmbrace mult mai organic pielea eroinei sale, oferindu-ne o imagine de ansamblu mult mai plăcută.
„The Time Traveler’s Wife” este o versiune mai modernă a precedentelor interpretări, cu o atmosferă mai emancipată, mai libertină, dar care pare să sondeze ideea de traumă într-o cu totul altă gamă, trecând-o prin prisma scurgerii nemiloase a timpului.
Disponibil pe HBO Max din 15 mai.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Youtube.com)
