Filme Filme americane Recomandat

The Rite (2011)

The Rite (2011) – Ritualul
Regia: Mikael Håfström
Scenariul: Michael Petroni, Matt Baglio (romanul The Rite: The Making of a Modern Exorcist)
Distributia: Colin O’Donoghue, Anthony Hopkins, Ciarán Hinds, Alice Braga, Rutger Hauer

Pentru ca sa stim de unde a pornit proiectul acestui film, Mapa de Presa a MediaPro Distribution ne informeaza: << Ritualul are la baza ideea lui Matt Baglio, un reporter italian intrigat de initiativa Vaticanului din 2007 de a reîncepe instruirea clerului în ritualul de exorcizare. Propunerea lui Baglio i-a fermecat pe producatori, dupa cum declara Beau Flyinn: “Matt a auzit despre şcoala de exorcişti care urma să se deschidă la Vatican şi a fost fascinat de acest concept. Desigur, în cursul cercetărilor sale, a cunoscut un preot american, care urma aceste cursuri, aşa că, în loc de un simplu articol, Matt a decis să scrie o carte. Rezultatul a fost cartea The Rite: The Making of a Modern Exorcist (Ritualul: Instruirea Exorcistului Modern) care aduce in prim plan o adevarata „disciplina”: “Nu am scris cartea numai pentru mine, ci am vrut sa descifrez misterul si pentru alţii. Am cunoscut un preot american, părintele Gary Thomas, care venise la Regina Apostolorum Seminary din Roma ca să înveţe să devină exorcist, iar experienţele sale au inspirat personajul principal al filmului,  Michael Kovak.”>>

The Rite

Si mai departe, suntem informati ca: << Producătorul Tripp Vinson considera ca un astfel de subiect este cu adevarat ofertant: “Când faci un film ca ăsta, trebuie să tratezi subiectul cu seriozitate şi cu respect absolut. Când ai de-a face cu subiecte majore precum Binele şi Răul, nu ai nevoie de trucuri şi efecte frapante. Adevărul e mult mai covârşitor decât orice am putea inventa noi.” Michael Petroni, scenaristul care a adaptat povestea lui Baglio este si el fascinat de subiect: “Subiectul a fost investigat cu minuţiozitate, am luat interviuri preoţilor, care ne-au relatat experienţe reale. Faptele la care au fost ei martori erau înfricoşătoare.” Părintele Gary, acum preot în nordul Californiei şi exorcist, a avut poziţia de consultant la realizarea filmului. El spune: “Ritualul exorcizării există din 1614 şi totuşi, mulţi preoţi şi episcopi n-au habar la ce să se aştepte la o exorcizare, ştiu numai că au de-a face cu Diavolul. Şansa de a studia la Roma mi-a oferit baze solide, deoarece am putut să lucrez cu un exorcist experimentat şi să-i pun întrebări clare. Ceea ce m-a atras pe mine, a fost faptul că e un ritual de vindecare şi le oferă preoţilor ca mine ocazia să ajute oameni care suferă cu adevărat.” Håfström a fost tentat de la inceput de posibilitatea de a explora o astfel de tema, dupa cum el insusi remarcă: “Este un film de ficţiune, dar plasat într-un cadru real şi autentic. Când am citit scenariul, mi s-a părut că abordează ideea de posedare demonică dintr-un unghi pe care nu-l mai întâlnisem până acum. Te atrage în acest univers într-o manieră plină de suspans, interesantă şi intensă.”>>

Si acum este cazul sa citez careva reflectii apartinand Parintelui Lucas (interpretat de Anthony Hopkins), presarate de-a lungul filmului, pentru ca ele mi se par definitorii pentru atitudinea realista pe care trebuie sa o aiba fiecare individ, care se informeaza, gandeste si in final spune ”Trebuie sa cred in MINE”, pentru ca raspunsul s-ar putea gasi in sinele fiecaruia.

Scepticii sunt mereu în căutarea  dovezilor. Întrebarea este: oare ce am face cu ele dacă le-am găsi ?”

„Un hoţ aprinde oare lumina în casă când te jefuieşte? Nu.  Preferă să crezi că nu e acolo. La fel şi Diavolul.”

Ritualul

Este de necontestat apetenta mea pentru tematica filmului, dovada fiind faptul ca de-a lungul timpului am cautat si am citit destule scrieri (unele extrem de documentate) despre subiect si am vizionat peliculele cunoscute de gen. Si structura mea interioara impreuna cu instructia laica si religioasa mi-au soptit intotdeauna ca lipsa credintei ne transforma in simple carcase umane golite de spirit si ca intima credinta a fiecaruia ne impinge dinspre intuneric spre lumina (intelectual vorbind) si ne facem sa intelegem ca existenta lui Dumnezeu circumscrie si existenta reversului.  Asa cum moneda are doua fete, asa cum orice gand, orice fapta, orice intamplare din viata are in mod sigur si o alta relevanta, de ce sa nu incercam si „cunoasterea necunoscutului”, sigur ca – fara a cadea in pacatul irationalitatii. Cam aceasta ar fi ideea filmului, in care devenirea tanarului Michael Kovak (Colin O’Donoghue) se limpezeste in urma intersectarii cu Parintele Lucas – exorcist activ si convins atat de slabiciunea omului in fata Raului, dar si de puterea credintei, de faptul ca „You are not alone” in lupta imptriva Diavolului, orice forma ar lua acesta. Pentru ca – revin la o idee mai veche a mea (si deloc originala), ca formarea unui om, a unui tanar in speta, depinde de niste intalniri astrale cu intamplari si mai ales cu personalitati capabile sa ii reveleze drumul si menirea sa in viata. Si nu formarea si experienta de viata alaturi de tatal sau Istvan Kovak (Rutger Hauer) si nici timpul si lectiile alaturi de Parintele Xavier (Ciarán Hinds)- la seminar, sunt definitorii – ci zilele, intamplarile si fenomenele la care este partas in inima straveche a Romei, alaturi de Parintele Lucas. Atunci cand intelege ca numai crezand in Diavol, crede cu adevarat in Dumnezeu.

Colin O’Donoghue

Trebuie sa vizionati filmul, pentru ca eu nu va voi spune mai multe despre firul povestii  si nici comentariile aparute in media nu cred ca va vor edifica suficient, pe fiecare in parte, pentru ca rezonanta va fi alta, de la persoana la persoana.

Voi spune doar ca felul in care ne este istorisita povestea, care insista asupra factorului uman si al istoriei umanitatii si credintei in general si poate ca pe alocuri este insuficient construita si motivata dramatic, lasandu-se furata de oarece efecte de suprafata, de terific si de horror. Insa toate aceste efecte sunt exceptional prezentate prin imagini elaborate, de mare frumusete plastica a vechilor cartiere ale Romei, ale caselor si acoperisurilor (de fapt s-a filmat mult in Ungaria), intr-o penumbra plina de nuante terifiante, in fluiditatea controlata a ploii (spala Raul, dar poate il si atrage si ascunde sub perdeaua deasa a picaturilor sale) si intr-un decor perfect construit (imaginea: Ben Davis, decoruri Peter Walpole). Departamentul de Make-up este la mare inaltime, pentru ca realizeaza – fara exagerari grotesti – trecerea figurilor umane ale actorilor – catre multiple infatisari monstruoase ale Raului. Si aici, lucrul asupra figurii lui Anthony Hopkins este extraordinar, merita din plin sa urmariti cu atentie aceste secvente in care amprenta Raului contorsioneaza fata parintelui Lucas, faramiteaza si sparge carnea, pentru ca mai apoi sa readuca blanda lumina a umanitatii.

Si ajung acum la distributie. Mi-a facut placere sa il revad pe Rutger Hauer, imbatranit, slabit, dar excelent ales in rolul lui Kovak senior, personaj pe care si-l inscrie bine in coordonatele scenariului. Greutatea filmului cade pe umerii tanarului Colin O’Donoghue – aflat cam la primul sau rol serios intr-un lung metraj – si pe umerii „uriasului” Anthony Hopkins (peste 116 filme realizate – dintre care edificatoare d.p.d.v. al interpretarii sale sunt pentru mine:  The Human Stain, The Remains of The Day,  Howards End, The Silence of The Lambs, The Lion in Winter, etc).

Anthony Hopkins

Ce ne spune Anthony Hopkins despre colegul sau de platou: <<“După mine, Colin e extraordinar,” remarcă Hopkins. “A fost minunat să lucrez cu el. E un actor excepţional, dar şi un om simpatic.”>> (conf. Mapei de Presa). Ce pot sa spun eu despre Colin O’Donoghue este ca imi place felul in care a abordat rolul, in care ne-a lasat sa ii citim indoielile, framantarile si linistea si impacarea finala dupa experienta traversata. Are o figura frumoasa si mobila si un fizic prezentabil, toate acestea conferindu-i suficiente date pentru o evolutie viitoare promitatoare. Ramane sub observatia noastra si sigur ca si a producatorilor :).

Despre rolul parintelui Lucas si despre Anthony Hopkins, <<Mikael Håfström confirma faptul ca Hopkins este pilonul intregii povesti: „El e sufletul şi inima acestui film. Personajul părintelui Lucas este fascinant, în sensul că nu suntem siguri ce anume e el şi în ce anume crede: dacă e doar un magician sau dacă e un exorcist autentic. Personajul are multe faţete şi Anthony le-a captat pe toate într-o manieră cuceritoare. A fost fantastic că am avut ocazia să lucrez cu un mare actor cum e el.”>> (extras din Mapa de Presa). Un mare actor acest PERSONAJ al ecranului contemporan!

Mikael Håfström a realizat un film viu, expresiv, cu rare momente trenante, dar poate necesare in viziunea sa regizorala si dovedeste o maniera inventiva, dar si decenta, de a aborda din nou una dintre tematicile sale preferate.

Referitor la coloana sonora a acestui film, pot spune ca o gasesc inspirata si captivanta, si e datorata britanicului Alex Heffes.

Si la acest link puteti intra in interesantul official site al filmului.

Nota: 8/10

Articole similare

Spellbound (1945)

Dan Romascanu

De la poem la pictură

Alina Tălmaciu

Tudo (2016)

Andreea Andrusca

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult