Prin blogosfera cinefila

Prin blogosfera cinefilă (22 – 28 ianuarie 2018)

-Este sezonul Oscarurilor, așa că multe din recenziile apărute în blogosferă se referă la aceste filme (chiar dacă unele din ele nu au apărut încă în rețeaua de cinematografe de la noi). ”Lady Bird”, câștigătorul Globului de Aur la categoria ”Cel mai bun film comedie/musical”, este recenzat de Adrian Georgescu pe blogul său: ”Lady Bird e dintre acele pelicule ce dau senzația că sunt despre ceva important și că încep mai greu tocmai pentru că subiectul e prețios și trebuie tratat cu delicatețe. Până la sfârșit, totuși, filmul ezită să existe. Dacă s-ar fi terminat după prima scenă – cu mama și fiica în mașină sfârșind de ascultat „Fructele mâniei”, reacționând diferit și certându-se – ar fi fost un scurt-metraj bun. Așa, este exact ca-n bancul cehovian cu lingurițele de argint (dacă nu-l știți, vi-l spun): la sfârșit, rămâne doar senzația. Pelicula se prelinge ca o dâră de dulceață pe bufet și se întărește, atrăgând muștele.”

-Alt film prezent între nominalizările la cel mai bun film la Oscar este ”Get Out” și despre el scrie Iulian Fira: ”Pelicula scrisa si regizata de Jordan Peele concureaza la categorii importante si are argumente solide pentru fiecare dintre ele. Sa luam scenariul, bunaoara; melanjul de thriller hitchcockian si satira sociala (venind dinspre partea populatiei de culoare a Americii inspre cea alba si mai sclifosita) putea da gres rau de tot, insa asta nu se intampla. Dimpotriva, ajutat de regia pe care tot el o orchestreaza, Jordan Peele compune o atmosfera care e nelinistitoare, stanjenitoare, macabra si foarte amuzanta. Get Out! imi va ramane in minte ca pelicula care mi-a provocat o senzatie complexa si rarisima: m-am speriat, apoi m-a pufnit rasul gandindu-ma la propria-mi reactie, dar in tot acest timp am ramas vigilent, urmarind cu atentie desfasurarea actiunii si detaliile care o compun.”

Unul dintre favoritele la Oscar (până acum, și din punctul meu de vedere) este Three Billboards Outside Ebbing, Missouri. Până vom scrie propria recenzie, vă invităm să o citiți pe cea a Cristinei Sichet de pe CeFilmeVad: ”Three Bilboard este mai puțin un film făcut cu dragoste decât unul făcut cu furie, dar găsește momente de sinceritate pentru a ajuta la juxtapunerea urâtului cu frumosul. Scenariul lui McDonagh este unul extrem de îndrăzneț, iar actorii cred clar în fiecare cuvânt din el, și cu toate acestea, pe McDormand ți-o vei aminti când va fi gata filmul. Acest lucru și finalul cu o deschidere strălucită, ne dau toate elementele pentru a ne imagina propriul happy end – cel puțin așa ar trebui să ni-l dorim cu toții!”

-Ionuț Mareș a fost destul de dezamăgit de ”The Killing of a Sacred Deer”, lucru pe care l-a menționat pe Facebook, pentru ca apoi să scrie o recenzie mai pe larg pe ZiarulMetropolis.ro: ”Este un dispozitiv regizoral destul de rigid şi rudimentar, lipsit de fantezie şi de inventivitate. Şi nu face decât să dezvăluie adevăratul interes al lui Lanthimos: să epateze prin stil, să şocheze o parte a publicului de filme arthouse, să câştige bunăvoinţa unor critici care îi apreciază presupusa îndrăzneală şi să acceadă la marile festivaluri şi la premii, sub aparenţa că spune ceva răscolitor despre ideea de vină şi despre răul din om şi din lume. Este lipsit de onestitate şi chiar ridicol să pretinzi că demaşti lipsa de moralitate şi cinismul fiind la rândul tău extrem de cinic.”

(Jovi)

-Ion Indolean scrie la PressOne despre ‘Downsizing’: ‘Regizorul filmului este Alexander Payne, cel care a semnat foarte cunoscutele About Schmidt, Sideways și mai recentul Nebraska. Ideea de a construi povestea în jurul acestei lumi miniaturale este extrem de ofertantă. Chiar dacă demersul lui Payne scade în a doua jumătate a filmului, Downsizing conţine destule elemente care să îl facă important şi necesar. Prin filtrul lui putem să medităm încă o dată la raporturile de forţă născute într-o lume nouă şi, totodată, la natura omului, care, fără să i se impună, îşi doreşte să fie înregimentat, să aparţină unui grup sau să fie în slujba unei idei.’

-Marius Oliviu scrie la ‘Filme care trebuie vazute’ despre incercarea lui Coppola de a-l transpune pe ecran pe Mircea Eliade in ‘Tinerete fara batranete’: ‘Nimic nu este explicit în acest film. Coppola reia niște teme care-l interesau din tinerețe și face numeroase referințe. Apare un dr. Josef Rudolf un nume ce trimite (dincolo de personajul din film cu idei apropiate de ale lui Mengele) la Rudolf Steiner. Cu tot „serviciul” de popularizare a operei literare a marelui nostru savant pe care ni-l face, Coppola ratează, în mod surprinzător, esența nuvelei Tinerețe fără tinerețe. Există două timpuri aici, unul al discursului, altul al diegezei – al narațiunii – iar Copolla, fidel normei hollywoodiene, îl „vede” doar pe acesta.’

-Am vazut si am scris si eu despre ‘The Killing of a Sacred Deer’ pe care l-a vazut acum si Adriana Gionea de la PostModern: ‘Cei care au apreciat filmul anterior prezentat la Cannes – The Lobster – vor pândi în fiecare secundă apariţia elementului fantastic având o conotaţie mitică. Însă în filmul The Killing of a Sacred Deer, fantasmagoricul se lasă aşteptat. Mitul şi absurdul se manifestă mai subtil şi imprevizibil decât în The Lobster. Imersiunea în realitatea absurdă, şi mult mai sinistră, este realizată mai degrabă cu ajutorul coloanei sonore, în care amestecul de compoziţii preluate din muzica simfonică şi modul în care unul dintre personajele feminine interpretează o melodie pop nasc trăiri angoasante în rândul spectatorilor, făcând trecerea spre dimensiunea terifiantă, rău prevestitoare, ca într-o tragedie greacă. De fapt, alunecarea în irealul cu elemente horror stilizate, având trimiteri spre alegoria din universul animalier şi spre mitul sacrificiului, este realizată fără o scindare între planul real şi fantastic.’

(Dan)

Contributori: Jovi, Dan.

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”Maze Runner: The Death Cure(2018)

-”Landing on Their Feet(2017) – Noflot al HaRaglayim

-”A Ghost Story(2017)

The Post(2017)

Nou pe Netflix România – februarie 2018

Articole similare

Top 10 cele mai bune cărți citite în 2019 (Jovi)

Jovi Ene

Cele mai bune filme – leapşă cinefilă

Jovi Ene

Treizeci (2012) – NexT 2013

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult