Filme Filme latino-americane

O producție fabuloasă a unei povești foarte personale: Bardo, falsa crónica de unas cuantas verdades (Netflix, 2022)

Bardo, falsa crónica de unas cuantas verdades (2022) – BARDO, Falsa cronică a câtorva adevăruri
Regia: Alejandro G. Iñárritu
Distribuția: Daniel Giménez Cacho, Griselda Siciliani, Ximena Lamadrid

Bardo: False Chronicle of a Handful of Truths’ (titlul original este ‘Bardo, falsa crónica de unas cuantas verdades’), filmul din 2022 al lui Alejandro González Iñárritu, este unul dintre acele filme care polarizează atât opiniile spectatorilor, cât și pe cele ale criticilor. Pe unii dintre ei îi va captiva, emoționa, absorbi și uimi prin frumusețea și bogăția sa. Pe alții îi va irita, plicitisi și descumpăni, lăsându-i în căutarea sensului unei experiențe cinematografice mai puțin obișnuite. Din start voi spune că aparțin primei categorii – filmul mi-a plăcut enorm. Nu este însă un film ușor și nici un film care să respecte canoanele și regulile cinematografiei comerciale. Tocmai de aceea nu trebuie nici judecat sau apreciat după aceste șabloane.

Cuvântul ‘Bardo’ din titlu provine din limba în care sunt scrise textele buddhiste tibetane și desemnează perioada de tranziție care există în viziunea buddhistă asupra lumii între moarte și renașterea următoare. Filmul poate deci fi văzut că o călătorie într-o lume suspendată între existență și non-existență, un vis sau o colecție de vise despre o viață care a fost. O parte dintre aceste vise sunt însă foarte reale și se referă la viață lui Silverio, personajul principal al filmului, un ziarist mexican de succes care lucrează și trăiește de decenii în Statele Unite. Povestea ar fi putut fi relatată în stil realist, însă Iñárritu a ales să o prezinte ca pe o suită de episoade, fiecare de dimensiunile unui film de scurt metraj, care alunecă în mod repetat în onirism, în stilul și tradiția realismului magic latino-american.

O cheie a întregii concepții este furnizată în episodul final, dar până atunci spectatorii vor fi captivați de o concepție vizuală fastuoasă și originală, de o succesiune de episoade și personaje care pun întrebări legate de identitatea personală și de relațiile dintre generații, de istoria și politica americano-mexicană, de imigrație și de felul în care actualitatea este reflectată în emisiunile televiziunilor comerciale. Personajul principal, ale cărui date biografice sunt foarte asemănătoare cu ale regizorului însuși, este interpretat de Daniel Jimenez Cacho, un excepțional actor mexican. Distribuția este în mare majoritate mexicană și limba dominantă vorbită este spaniola, desi acțiunea filmului este împărțită între Mexic și Statele Unite. Echipa de actori este excelent aleasă și reușește să creeze identități memorabile și distincte, culegând aici roadele belșugului de timp alocat dezvoltării personajelor.

Puterea vizuală a filmului este excepțională și aștept cu interes să văd dacă cinematografia lui Darius Kondji îi va convinge pe jurații Premiilor Oscar (aceasta fiind singura nominalizare a filmului). Întreaga producție este extrem de cizelată, și multe dintre scene vor rămâne în amintirea spectatorilor atât prin simbolism cât și prin impactul estetic. ‘Bardo’ este însă și un film foarte personal, intrând în categoria filmelor care se bazează pe biografiile realizatorilor lor, dar nu le oglindesc ci le distilează și le transformă în povesti cinematografice de sine stătătoare. Așa au făcut Fellini în ‘8 1/2’ și în ‘Amarcord’, Bergman în ‘Fanny și Alexander’, Truffaut în ‘400 coups’ sau Keneth Branagh în ‘Belfast’. Majoritatea dintre ei s-au întors însă la perioada copilăriei sau a maturizării, în timp ce Iñárritu și-a proiectat propriile experiențe, trăiri personale și dileme identitare în personajul lui Silverio, abordând în același timp unele dintre problemele critice ale lumii în care trăim și construind un edificiu cinematografic impresionant. Nu este un film care să poată fi ‘digerat’ cu ușurință la o vizionare comercială, desi cred că vizual cei care îl văd în săli sunt avantajați. Părerea mea este că acest film va crește în timp și că peste o vreme va fi considerat un film de referință și unul dintre cele mai importante filme ale carierei lui Iñárritu.

Disponibil pe Netflix.

Nota: 9/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.24-horas.mx/2022/08/31/con-su-falsa-cronica-regresa-inarritu-al-cine-con-bardo/)

Articole similare

Împodobește, mamă, bradul, că-mi începe serialul! | Decembrie pe Netflix

Jovi Ene

Never Been Kissed (1999)

Jovi Ene

Dragoste în vremuri de război: „Mesagerul secret al lui Churchill”, de Alan Hlad

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult