Muerte de un ciclista (1955)-Moartea unui ciclistRegia: Juan Antonio Bardem
Actori: Lucia Bose, Alberto Closas, Carlos Casaravilla
Sincer, am avut asteptari mai mari de la acest film din 1955, dar probabil conditiile in care l-am vazut si fragmentat din cauza oboselii pe mai multe zile, m-a determinat sa va spun cele de mai sus. Este clar un film care nu a imbatranit cu trecerea anilor, asa cum o fac destule pelicule din acea perioada, dar afirmatie care isi gaseste cu atat mai mare acoperire cand vorbim de cinematografia romaneasca.
Intamplator, am revazut zilele trecute aproximativ 30 de mintute din filmul “Burebista”, un film color care ajuta la mistificarea procomunista a istoriei. Se vede clar ca a imbatranit urat, este sters si plin de zgarieturi si asta chiar daca peisajele raman la fel de frumoase, multe din ele pierdute acum.
Sa revenim la “Muerte de un ciclista”. Intr-un peisaj nocturn, doi amanti lovesc din greseala pe o autostrada un biciclist. Ei isi doresc ca relatia lor sa ramana secreta, de aceea il abandoneaza pe acesta pe drum, afland abia peste cateva zile din ziare despre moartea lui. Din acest moment, nu ne gasim pe fagasul unui thriller politist, cum s-ar banui, nu aflam informatii decat vagi despre ancheta Politiei. In schimb, ne pregatim sa intram pe planul unui thriller psihologic de mare profunzime, pentru ca principial soarta celor doi va atarna de personalitatile lor si de dorintele lor ascunse, care incep sa iasa la iveala. Pentru Juan, este simplu: neavand nimic de castigat sau de pierdut, gandurile lui stationeaza asupra aspectului marturisirii crimei si convingerea Mariei Jose pentru a face acelasi lucru. Nu poate trai prea mult sub presiunea crimei pe care a savarsit-o.
Impresionanta este aici Maria Jose, care pana in momentul crimei era atasata trup si suflet de amantul ei, Juan. Dupa ce se petrece crima, totul se schimba: pe de o parte, este terifiata de gandul ca cineva poate afla de relatia ei nepotrivita, iar cand Rafa face tot felul de aluzii, de insinuari, nu stie ce poate face cu viata ei. Pe de alta parte, pune tot mai des in balanta viata de pana atunci, alaturi de sotul ei, imbelsugata si fara griji, si posibila viata viitoare, alaturi de amantul ei, plina de incertitudini si sub prisma unei arestari pentru moartea biciclistului. Decizia ei, aplecarea spre o anumita parte a balantei este cheia filmului. Un film cu o logica pura, aproape de perfectiune din acest punct de vedere, regizorul lui, Juan Antonio Bardem, castigand premiul Fipresci la Festivalul de la Cannes in anul 1955.
