Jeux d’enfants (2003)

Jeux d’enfants (2003) – Love Me If You Dare – Iubeste-ma daca poti!
Regia: Yann Samuell
Distributia: Marion Cotillard, Guillaume Canet, Thibault Verhaeghe, Joséphine Lebas-Joly

Nu este prima data cand vad acest „joc de copii” si nu este prima data, asadar, cand acest film ma impresioneaza. Imi aduc aminte cu placere prima lui vizionare, alaturi de o persoana draga, si cu care am indraznit (!) sa fac un pariu asemanator cu cel al persoanelor din film. Un joc, un pariu, o indrazneala. In aceste cateva cuvinte se poate rezuma intreg filmul, chiar daca multe alte intrebari ne dau ghes si ne inconjoara cu misterul lor, mister din care nu vrea sa evadeze acest film, multe persoane care l-au vizionat intrebandu-se unde se situeaza finalul si ce vrea el sa zica. Un film francez care surprinde, care ne aduce misterul necesar, dar si extraordinarul, atat in cuprinsul scenariului si in realizarea efectiva, dar si in propriile ganduri si conceptii.

Viata ne aduce in fata unor persoane pe care nu le putem uita niciodata. In acelasi mod, dar intr-o forma mult mai serioasa si mai profunda, este si viata celor doi eroi principali din acest film, Julien si Sophie. El traieste inca de tanar drama imbolnavirii mamei sale, concomitent cu distantarea de tatal sau si isi doreste aproprierea sufleteasca de o persoana care poate fi noul stalp al vietii sale. Ea este o emigranta poloneza, care ia viata in deradere si doreste sa se joace tot timpul. Iar joaca dintre cei doi, inceputa inca din copilarie, se transforma in obsesie.

Poate tocmai aici este farmecul. Un joc, un pariu, o indrazneala, toate acestea fac farmecul unui film si unei nebunii adevarate a personajelor si intamplarilor principale din Jeux d’enfants. Poate cineva sa considere viata un joc etern? Sau pana unde poti forta lucrurile astfel incat viata si cei din jur sa nu te considere pur si simplu nebun? Sophie si Julien fac uneori lucruri care trec limita ratiunii si sociabilului, dar toate sunt cu atat mai atragatoare: ea se imbraca cu un sutien peste hainele de zi la un examen important, ea este pusa pe o cale ferata in asteptarea trenului, cu ochii inchisi, el trebuie sa spuna „Nu” la casatorie. Momentul cheie este insa cel in care cei doi trebuie sa se sarute. Din prietenia de peste ani, relatia dintre ei intra intr-un mare impas: cel al dragostei.

Este un film deosebit de frumos realizat din punct de vedere artistic: plin de imagini vibrante, dar si de imagini expresive. Un adevarat basm atat in interpretare si scenariu, dar si in imagini, o incursiune care pare initial in lumea copilariei, dar este in lumea adultilor. Trebuie sa recunoastem ca multi dintre noi ne-am dorit si ne dorim o asemenea forma de prietenie, o dragoste peste timp (sa nu uitam ca ei isi stabilesc o intalnire peste zece ani, pe care chiar o realizeaza, cu la fel de mult afectiune!), dar si indrazneala de a face orice, in orice moment, cu curaj si indiferenta fata de cei din jur, din ce in ce mai greu de realizat intr-o lume profund inchistata in propriile reguli.

Si, in plus, este si Marion Cotillard. Este actrita care m-a impresionat enorm in „La Vie en Rose”, primul film in care am vazut si poate incununarea carierei sale. Este actrita care este perfecta in orice rol, care nu este vedeta absoluta, exceptional de „bine inzestrata” si care frapeaza prin vestimentatie si forme, ci este femeia perfecta, simpla si superba, care poate la fel de bine sa arate exceptional intr-o salopeta sau intr-o rochie scurta de vara, care isi suprapune propria aura in interpretarea rolurilor si se integreaza foarte bine in rolul tinerei emigrante poloneze Sophie, femeia fatala care nu isi afla propriile dorinte decat, poate, prea tarziu.

Priviti acest film la varsta la care inca visati, la varsta la care inca va permiteti sa visati! Pentru ca asa este posibil sa asteptati implinirea visului, este posibil sa va doriti sa va jucati cu destinul, este posibil sa va antrenati cu un prieten apropiat intr-o sarabanda a pariurilor si a dorintelor din care nu va mai doriti sa visati. Si, poate, veti astepta ca peste zece ani sa va reintalniti cu acel prieten.

Nota: 8.5/10