Filme Filme romanesti

Alteritate și acceptare: Charleston (2017)

Charleston (2017)
Regia: Andrei Crețulescu
Cu: Șerban Pavlu, Radu Iacoban, Victor Rebengiuc, Ana Ciontea, Gabriela Popescu, Dorian Boguță, Adrian Titieni, Gheorghe Ifrim.

Producție româno-franceză: ICON Production și Les Films du Tambour, realizată în coproducție cu .Mille et Une. Films și Wag Prod, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, The Group, Publicis Groupe, Region Bretagne, Rennes Metropole, în asociere cu Kinosseur, Wearebasca, Digital Cube și cu participarea HBO Europe.

Charleston, debutul în lungmetraj al lui Andrei Creţulescu, a fost prezentat în premieră în România în cadrul competiţiei oficiale a celei de-a 17-a ediții a Festivalului Internaţional de Film Transilvania din Cluj-Napoca (TIFF). Premiera mondială a avut loc la Festivalul de la Locarno, în august 2017 și va rula în cinematografele din România începând cu 8 iunie. Premiera de gală a avut pe 4 iunie, la Cinema Pro, în prezența regizorului, a echipei și a câtorva dintre actori.

Andrei Creţulescu a mai regizat scurtmetrajele „Bad Penny” şi „Kowalski” (distins cu trofeul Festivalului de Film de la Zagreb, în 2014, şi cu premiile pentru regie şi interpretare la Festivalul de Film de la Lille, în 2015). ”Ramona” este al treilea scurtmetraj al său, care în 2015 a câştigat și el premiul Canal+ la Semaine de la Critique – Cannes, premiul pentru cel mai bun scurtmetraj românesc la TIFF, premiul al II-lea la Festivalul de Film de la Chicago şi premiul Gopo pentru cel mai bun scurtmetraj al anului.

Întrebat într-un interviu despre cum a ajuns că realizeze Charleston, regizorul a spus: „Ideea primară vine din singura și cea mai veritabilă frică pe care o am, frica de a-l pierde pe omul pe care-l iubesc. De la asta am pornit. Am adăugat o întâmplare din tinerețea mamei mele. Ea s-a îndrăgostit la un moment dat de un alt bărbat, a plecat de-acasă și apoi s-a întors. Eu am întrebat-o, fiind foarte mic, ce s-a întâmplat, ea mi-a explicat, eu am zis OK, încerc să înțeleg, dar de ce te-ai întors? Și mi-a spus: „Îl iubesc pe tatăl tău foarte mult și n-am mai putut fără el. Din aceste două premise am imaginat această poveste despre doi bărbați care iubesc aceeași femeie.”

Filmul Charleston debutează cu o scenă fără dialog, la finalul căreia o femeie, Ioana (Ana Ularu), este lovită de o mașină. Nu există detalii, doar realizăm brutal că acest fapt s-a produs. Filmul îl aduce apoi în prim-plan pe Alexandru (Șerban Pavlu), soțul Ioanei, care se află într-un impas emoțional în urma decesului acesteia. În seara în care acesta împlinește 42 de ani, este introdus în poveste Sebastian (Radu Iacoban), un tânăr vulnerabil, sentimental și timid, care mărturisește că a fost amantul Ioanei în ultimele 5 luni, mai mult sau mai puțin. Pornind de la această intrigă inedită și bazat pe un triunghi amoros bizar, se construiește o nouă poveste, cu final neașteptat.

Dacă Sebastian este timid și sentimental, Alexandru este total opus, părând în cele mai multe dintre scene incapabil de orice emoție. Pus în fața unei noi situații dureroase, acesta din urmă nu mai regăsește niciun reper în viața de zi cu zi, și caută un refugiu în serile singuratice cu alcool și tutun. Puținii amici pe care îi are încearcă timid să îl repună pe linia de plutire, însă lucrurile par să rămână încremenite într-un mâine care nu mai vine. Șerban Pavlu joacă impecabil un personaj care nu mai simte nici bucurie, nici tristețe, nici durere, nici plăcere. Ca un naufragiat al unor timpuri pe care nu le poate rechema, plonjează în cotidian fără nicio emoție. Vizita lui Sebastian aduce puțină nervozitate la început, dar apoi acesta pare că este acceptat ca atare și chiar îl însoțește pe soț la toate ieșirile, fiind prezentat placid ca ceea ce a fost, amantul Ioanei. Totul pare că se scurge lent, fiind smuls din rutina zilnică de emotivitatea ieșită din comun a lui Sebastian (Radu Iacoban) care reușește să răscolească de aproape de fiecare dată nervii lui Alexandru (Șerban Pavlu) și să producă mici răbufniri.

Însă acolo unde unul vede lipsa emoțiilor, celalalt reușește să se ascundă perfect. Șerban Pavlu joacă magistral rolul unui soț care reușește să camufleze orice emoție, pentru că realizează că nimic din ce ar putea face sau spune nu va readuce persoana iubită înapoi. Și atunci, până la luarea unei decizii pentru un mâine mereu amânat, nu vrea să se gândească serios la nimic și nu vrea să își amintească nimic. Până la un punct. E ca o un concediu forțat, pe perioadă nedeterminată, în care pleci pentru că nu mai ai nimic de făcut.

Foarte interesant este faptul că filmul nu este tragic, deși situația este tragică. Spectatorul este invitat să participe emoțional și o face involuntar, pentru că povestea te prinde imediat, dar nimic din ce se vede pe ecran nu te întristează realmente până la lacrimi, nu acesta este efectul dorit. Este doar indusă ideea, dar drumul filmului duce în cu totul altă parte. Muzica este aleasă cu o priceperea unui maestru, potrivită ca o mănușă pentru fiecare scenă, cu mult rafinament și subtilitate (Get Well Soon, Dengue Fever, Pretties for You, Harlequin_Jack, Noir Désir și Pipe’s Not Dead). Potențează efectul vizual și poartă privitorul exact în locul indicat de regizor. Uneori ai impresia că și emoțiile pe care le simți sunt cumva și ele regizate de o mână invizibilă, pentru că ansamblul nu scârțâie nicăieri și te simți purtat de la stări tensionate la destindere (de exemplu scena dansului) cu o viteză uimitoare în cadrul aceleiași secvențe.

Charleston este un film despre cum se raportează oamenii diferit la probleme, cum reușesc sau nu reușesc să gestioneze emoțiile în cazuri extreme, despre faptul că timpul de reacție al fiecăruia este diferit, despre faptul că iubim în moduri diferite și suntem iubiți diferit. Este și despre faptul că situațiile tragice (pierderile) ne schimbă, ne obligă să vedem ceea ce în mod obișnuit nu realizăm, ne obligă cumva să analizăm alte perspective. Despre faptul că în același om pot trăi mai mulți oameni, fiecare fațetă întregind ansamblul. Despre alteritate și acceptare, într-un film realizat impecabil, cu o distribuție pe măsură, o coloană sonoră eclectică și un parfum retro admirabil insinuat într-un oraș modern.

Nota: 10/10

Articole similare

Aloys (2016)

Andra Avram

Ghost in the Shell (2017): Ecouri fantomatice din trecut într-o cochilie modernă și goală

Ionut Banuta

The Hunter (2011)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult