Katyn (2007) – Padurea Katyn
Regia: Andrzej Wajda
Actori: Andrzej Chyra, Maja Ostaszewska, Artur Zmijewski, Danuta Stenka, Jan Englert
In general lumea, publicul larg fuge de filmele grave, preferand comediile, filmele de dragoste sau chiar SF-urile a caror actiune se deruleaza undeva in spatiu sau pe o planeta indepartata unde blanzii bastinasi sunt in curs de exterminare de catre nazistii pamanteni. De ce? Pentru ca pentru omul contemporan occidental (si iata ca si noi ne-am strecurat cumva in acel paradis) istoria este ceva indepartat, dintr-o alta galaxie, cu care te intalnesti doar la buletinul de stiri si, in ultimul timp, cand mai intra un avion in vreun turn geaman sau exploadeaza o bomba intr-o garnitura de metrou.
Probabil ca si de aceea omul contemporan este atat de ingrozit de atentatele teroriste, totusi, destul de limitate ca numar (cel putin fata de cele din Ulster si Israel pana acum cativa ani): nu era pregatit pentru intoarcerea istoriei in prezentul sau luminos. Si acest lucru inca ne desparte pe noi de occidentali. Noi am trait in istorie pana recent si cred ca ei tocmai asta ne-o reproseaza: incetati sa ne tot bombardati cu obsesiile voastre despre comunism, prezentul inseamna altceva, locuri de munca, inflatie, deficit bugetar, moneda unica.
Dar nu despre acestea doream sa scriu cu toate ca o legatura exista ci despre inspirata initiativa a TVR1 (care mi se pare ca se detaseaza incet incet din punct de vedere al calitatii de restul televiziunilor comerciale tip pubela sau water closet care colecteaza gunoiul sau rahatul national) de a difuza in seara de 13 aprilie filmul polonez Katyn (2007) in regia inegalabila a lui Andrzej Wajda. Evident acest film a fost ales avand in vedere recentul dezastru national polonez.
Nu stiu daca cineva a remarcat dar nu cred ca un presedinte polonez de factura lui Lech Kaczyński putea sa-si aleaga o moarte mai eroica, mai simbolica, mai mareata pentru a intra direct in istorie plans de o Planeta intreaga, poate numai daca ar fi murit pe campul de lupta in fruntea cavaleriei sale, ceea ce din fericire nu mai este cazul. Filmul polonez este greu si mi s-a asezat peste suflet precum o placa de beton, placa de beton armat a memoriei celor asasinati miseleste, a familiilor lor care au crezut ca sunt doar prizonieri, pana cand nazistii au publicat listele cu numele ofiterilor asasinati.
Insa scopul noului razboi total era acela de a-ti extermina adversarul si nu de a-l infrange. Comunismul si nazismul au scos bestia din om si au lasat-o sa zburde libera. Rezultatele erau previzibile. Am citit ca Wajda a fost acuzat in 2009 de catre un ziarist francez de la Le Monde ca pune pe acelasi plan nazismul si comunismul. Daca ai fi putin naiv ai putea sa-l acuzi pe acel ziarist ca doreste sa diminueze pacatele nazismului insa perceptia lor este tocmai inversa ! Nimic nu se compara cu nazismul!
Dupa 70 de ani de la acele evenimente constiinta publica mondiala stie cu exactitate ce s-a intamplat acolo. Cateva remarci se impun, mai ales dupa ce am vazut filmul.
1. Nu cred ca exista nimic mai infiorator decat sa fii executat precum un animal iar acest masacru in masa este infatisat minutios. Vina acelor barbati : erau ofiteri, polonezi, catolici. In mod evident, Stalin a dorit sa scape de o parte cat mai insemnata a elitei polone traditionale, clasice. Modelul era deja patentat, pus in practica in timpul razboiului civil rus fiind exportat apoi in Spania razboiului civil (1936-39) cand elita clasica a Spaniei care a fost prinsa in zona republicana a fost sistematic masacrata iar apoi in toate celelalte tari ocupate de Armata Rosie. O tara fara elita este usor de supus si dominat. Englezii nu au dorit sa-i asasineze chiar pe toti rebelii irlandezi din 1916 si au avut mai apoi numai probleme cu acestia, Irlanda devenind pana la urma libera. Nu acelasi lucru s-ar fi intamplat daca i-ar fi impuscat cu un glont in ceafa precum a facut-o NKVD cu ofiterii polonezi.
2. Se stie, cifrele sunt seci, reci, abstracte. Pur si simplu nu poti cuprinde cu gandul 14.000 de oameni impuscati si ingropati in gropi comune acoperite de pamant de catre un buldozer. Populatia unui orasel. Insa atunci cand actiunea dintr-un film se concentreaza asupra catorva destine situatia se schimba, drama isi capata adevarata ei amploare.
3. In mod firesc, Katyn a fost instrumentalizat atat de nazisti cat si de comunisti. Paradoxal, germanii au dat de gropile comune in scurtul lor mars triumfal catre Moscova. Au si clamat aceste crime (au adus o comisie a Crucii Rosii) insa in acele conditii, cand ei insisi erau murdari pana-n gat de sange nevinovat cine i-ar fi putut crede? Dupa infrangerea Germaniei naziste si ocuparea (sau “eliberarea”) Poloniei de catre sovietici, Katynul a fost imputat nazistilor ceea ce nici nu ar fi fost greu de crezut avand in vedere crimele lor.
Insa dovezile nu concordau cu aceasta teorie astfel incat rudele celor morti la Katyn au fost urmarite si au suferit consecintele rostirii adevarului. Adica cum, fratele sovietic a masacrat 14.000 de polonezi? (fratele sovietic masacrase mult mai multi, capacitatea lui de a ucide fiind practic nelimitata). A scrie pe o piatra funerara data mortii fratelui iubit, aprilie 1940, reprezenta o condamnare clara la inchisoare. Pusa in fata optiunii de a alege de parte cui este, sora unui locotenent polonez ucis la Katyn afirma raspicat “Ii aleg pe cei ucisi, nu pe criminali”. Insa au fost si multi polonezi care s-au adaptat, de voie, de nevoie, situatiei si si-au continuat viata. Adica i-au ales pe criminali.
4. Ma intreb daca nu cumva mostenirea Katyn nu a fost purtata de poporul polonez de-a lungul intregii sale ocupatii sovietice/comuniste, o amintire dureroasa care i-a fortat pe polonezi sa nu uite si sa se razbune pe sistemul impus de criminalii fiilor, sotilor si tatilor de la Katyn demolandu-l bucata cu bucata, frecandu-i angrenajul in fiecare deceniu pana cand a cedat ?
5. Unde sunt filmele romanesti care trateaza nu numai suferinta altora ci si a romanilor care au fost ucisi cu bestialitate de NKVD in Basarabia si Bucovina ocupate din 1940 pana in 1941 si apoi din 1944? In iulie-august 1941 s-au gasit nenumarate gropi comune cu notabilitatile romanesti ale regiunilor masacrate, schingiute (beciurile NKVD de la Cetatea Alba etc.) Nu cred ca este firesc a evidentia doar rolul jucat de Ion Antonescu, armata si administratia romana in holocaustul evreilor (cei morti in Transnistria) eludand, stergand cu buretele suferintele pe care le-au indurat romanii bucovineni si basarabeni. Durerea umana este una singura si trebuie respectata oricare ar fi nationalitatea sau religia ei.
Un film greu poate pentru ca este prea apropiat de realitatea acelor vremuri sangeroase. Gandindu-ma ca bunicii nostri in aceste vremuri au trait, greutatile zilei par amuzante, simple fleacuri.
