Carti Carti de fictiune

Un thriller istoric în lumea cărților: „Leii de pe Fifth Avenue”, de Fiona Davis

„Leii de pe Fifth Avenue”, de Fiona Davis
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2022
Traducere de Sînziana Dragoș

Invitația de pe coperta cărții era prea tentantă. ‘Roman scris pentru iubitorii de cărți’ – așa suna recomandarea (preluată din ‘The Oprah Magazine’) a romanului ‘Leii de pe Fifth Avenue’ al Fionei Davis, apărut în 2022 în traducerea Sînzianei Dragoș în superba colecție ‘Raftul Denisei’ a Editurii Humanitas fiction. O carte scrisă deci și pentru mine. O carte care în mare măsură nu m-a dezamăgit.

Cine este Fiona Davis? S-a născut în Canada în 1966, dar a făcut încă din tinerețe din New York orașul său de rezidență. Și-a început cariera ca actriță și în paralel a urmat studii de ziaristică, primind un masterat de la Școala de Jurnalism Columbia. Pare să se fi dedicat aproape în totalitate ficțiunii începând cu anul 2016. De atunci i-au fost publicate șase romane și două culegeri de povestiri. ‘Leii de pe Fifth Avenue’, apărut în 2020, este al cincilea roman al său.

Exista câteva trăsături comune tuturor romanelor Fionei Davis. Acțiunea fiecăruia dintre ele se petrece în sau este legată de o clădire din New York. Fiona Davis s-a îndrăgostit de orașul său de adopțiune, i-a studiat istoria și a inclus în scrierile sale peisajul urban al marii metropole americane așa cum s-a dezvoltat de la sfârșitul secolului 19 până în zilele noastre. Schema narativă a romanelor sale include de obicei două planuri narative. Unul se petrece în trecut, cu multe decenii în urmă, celălalt în zilele noastre sau aproape de contemporaneitate. Cele două planuri narative sunt legate unele de altele și evoluția lor este descrisă în progresie cronologică alternată. Poveștile sunt mistere istorice, trecutul influențează prezentul, și descoperirea secretelor ascunse este legată și de istoria, arhitectura, locuitorii clădirilor. În fine, personajele principale sunt feminine și temele feministe joacă un rol dominant în acțiune. Carte după carte, Fiona Davis construiește o istorie – fictivă dar înrădăcinată în fapte și documente -, a statutului social și familial al femeilor americane și new-yorkeze din ultimul secol și jumătate.

În centrul romanului ‘Leii de pe Fifth Avenue’ se află Bibioteca Publică din New York. Ca instituție este vorba despre a doua cea mai mare bibliotecă publică din Statele Unite (după Biblioteca Congresului) și a patra ca mărime din lume. Sediul său principal se află la intersecția lui Fifth Avenue cu Strada 42 din Manhattan, lângă frumosul Parc Bryant. Cunosc bine acest loc și parcul în care începând cu noiembrie și până prin aprilie este deschis un patinoar artificial, mult mai mare și mai frumos după părerea mea decât cel din Rockefeller Center, devenit faimos datorită filmului ‘Love Story’. Clădirea este ușor de recunoscut după statuile celor doi lei care se află de o parte și de alta a intrării, numiți la început Astor și Lenox după numele bibliotecilor care reunite au format biblioteca publică și apoi rebotezați de primarul Fiorello La Guardia ca Răbdare și Putere, trăsături atribuite de politician națiunii americane în timpul marii crize economice din 1929-1933. A fost declarată Reper istoric național în 1965, înscrisă în Registrul național al locurilor istorice în 1966 și desemnată Reper al orașului New York în 1967. Înăuntru se găsește un labirint de coridoare, depozite de cărți, săli de lectură și spatii de serviciu, care evoluează în timp, dar destul de încet pentru ca diferențele dintre începutul și sfârșitul de secol 20 să nu fie cele mai spectaculoase. Acea parte din acțiune care este mai apropiată de contemporaneitate se petrece în 1993, cu câțiva ani înainte ca revoluția internetică să schimbe multe dintre fluxurile operaționale ale instituțiilor culturale importante, inclusiv ale bibliotecilor. Iată cum este descrisă clădirea de una dintre eroinele cărții pentru un grup de vizitatori importanți ai clădirii (‘noii membri ai consiliului de conducere’):

‘Filiala aceasta a Bibliotecii Publice din New York este doar pentru consultare, nu pentru împrumut … Aceasta înseamnă că noi nu dam cărți cu împrumut, ele pot fi studiate doar aici. Și chiar mai mult, nimeni nu are voie să intre în depozite. Cititorii caută în fișet și completează o fișă de consultare, după care primesc cartea sau cărțile cerute în Sala de lectură. Felul în care se scot cărțile nu s-a schimbat prea mult din anul 1911, când s-a deschis biblioteca.

 

 Depozitele aveau șapte rânduri de rafturi care se înălțau de la subsol până sub Sala de lectură. Sadie le asemuia cu un mușuroi de furnici, unde mânuitorii de cărți fugeau pe scări în sus și în jos, de-a lungul unor culoare înguste, căutând iute o carte anume printre milioanele de volume înșirate pe rafturile de oțel. Le-a arătat banda rulantă care transporta cărțile către cititorii ce așteptau în Sala de lectură, precum și liftul de cărți folosit pentru lucrările mai voluminoase.’ (pag. 28)

Firul narativ istoric se petrece în cea mai mare parte în 1913-1914 și o are ca eroină pe Laura Lyons, mamă tânără a doi copii (un băiat și o fată), care locuiește chiar în clădirea bibliotecii alaturi de soțul ei care este directorul administrativ al Bibliotecii. Dorința de a-și depăși condiția de mama casnica o împinge să se înscrie, cu mari sacrificii, la școala de jurnalism înființată de frații Pulitzer. Aici va descoperi lumea fascinantă a unei profesii care îi oferă deschidere spre viața socială a marelui oraș și va începe să frecventeze clubul din Greenwich Village unde se întâlnește un grup de femei care militează pentru drepturi politice, egalitate economică și independență în viața de familie. O va cunoaște pe doctorița Amelia Potter, o femeie care pare că se află înaintea timpului său și ca idei și activism politic și ca deschidere în viața particulara. În același timp va trebui în permanență să se lupte cu ‘tavanul de sticlă’ care limita drepturile femeilor și încerca să le constrângă la rolurile definite de o societate paternalistă cu legi scrise doar de și pentru bărbați.

Firul paralel de acțiune, care se petrece în anul 1993, o are ca eroină pe Sadie Donovan, nepoata Laurei. Femeia de vreo 40 de ani lucrează pe post de bibliotecară și curatoare de expoziții la aceiași Bibliotecă Publică. Viață ei particulara este un eșec, este divorțată de câțiva ani și își dedică timpul și energia muncii în clădirea în care trăiseră și lucraseră cu multe decenii în urmă bunicii săi și sentimentele nepoatei adorate, fiica fratelui său. Obsesia profesională pentru cărți pare să-i ocupe întreaga viață, și avem aici de-a face cu un comentariu subtil despre raporturile dintre cărți și realitate, dintre viața imaginară cuprinsă între paginile cărților și cea adevărată. În cuvintele mamei eroinei:

‘Tu trăiești în trecut. Uită-te la hainele de pe tine, la cărțile din care-ți câștigi pâinea. Mai privește și înainte până nu e prea târziu.’ (pag.70)

Atât Laura Lyons, cât și Sadie Donovan se vor confrunta cu o serie de cazuri misterioase și foarte asemănătoare, deși se petrec la interval de aproape 80 de ani unele de altele. Manuscrise dintre cele mai prețioase sunt furate din clădirea în aparență impenetrabila, în pofida lacătelor, paznicilor și a procedurilor de securitate. Jack și Laura Lyons în 1913 și Sadie Donovan în 1993 fac parte din cercurile foarte restrânse ale celor care au acces la edițiile princeps și manuscrisele de valori inestimabile, și astfel ajung printre suspecți. Legătura de familie dintre Laura și Sadie, căreia aceasta din urma nu îi dăduse până atunci prea multa atenție, pare a juca și ea un rol important. Suntem martori, în fire narative paralele, cu investigațiile femeii de la sfârșitul secolului 20 în căutarea prețioaselor obiecte furate și în trecutul propriei familii, și cu lupta bunicii sale care încearcă să-și găsească un drum independent și un sens în viață în condițiile grele de la începutul secolului. 

Intriga detectiva este interesantă și amatorii de mistere istorice vor fi, cred, satisfăcuți. Paralelismul dintre destinele celor două femei mi s-a părut în unele momente prea pronunțat, dar aceasta este probabil schema narativă pe care Fiona Davis o respectă în romanele sale. Mărturisesc că pe mine m-au interesat mai ales destinele puternicelor personaje feminine și nu neapărat felul în care este rezolvată intriga detectivistică. Laura și Sadie sunt motivate de pasiune, de dorința de a se realiza în lumi care încearcă să le încadreze în șabloane, de ambiția de a-și croi un drum adevărat și în profesiune și în dragoste. ‘Leii de pe Fifth Avenue’ reușește să fie un roman de mister, o declarație de dragoste pentru cărți, o odă pentru orașul în care se petrece acțiunea și o dublă poveste de surmontare a obstacolelor și de spargere a ‘tavanurilor de sticlă’ ale prejudecaților și inegalităților de gen. Cei care vor scoate cartea din rafturile vreunei biblioteci – reale sau virtuale – nu vor greși.

Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Cartepedia.ro.

Articole similare

Prin blogosfera cinefila (29 iulie – 4 august 2013)

Jovi Ene

Zeppelin, de Adrian G. Romila

Dan Romascanu

Top 5 cărți de Amos Oz traduse în limba română

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult