Carti Carti de fictiune

Un clasic contemporan mai presus de epitete: ”Cazul doctorului Kukoțki”, de Ludmila Ulițkaia

”Cazul doctorului Kukoțki”, de Ludmila Ulițkaia
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2020
Traducere de Gabriela Russo

În 2001, Cazul doctorului Kukoţki (roman apărut în România la editura Humanitas Fiction) îi aduce autoarei Premiul Booker pentru Literatura Rusă (a treia nominalizare, după Soniecika 1995 și Medeea și copiii ei 1996).

Alcătuit din 4 părţi, el parcurge istoria unei familii, urmărind două generaţii în acompaniamentul istoriei generale. Aflăm mai întai despre tradiţia în medicină și titlurile nobiliare ale familiei Kukoţki. Pavel Alekseevici, protagonistul primei părţi, reușește să devină medic, în ciuda recentei schimbări a regimului politic (venirea bolșevicilor la putere), iar destinul său se împlinește când pe masa de operaţie o salvează pe Elena, cea care îi va deveni soţie.

În acord cu fibra protagonistului, felul în care ne transpare acest prim capitol oscilează între rigurozitate, echilibru și misticism mocnit. Medicul pasionat de cercetare, generos și analitic, se devotează profesiei sale. Nobleţea Elenei o concurează pe cea a lui Pavel Alekseevici, iar percepţia ei asupra realităţii are consistenţa unui vis pe care femeia îl descifrează după modelul desenelor tehnice. Geneticianul Ilia Goldberg, al cărui idealism depășește simţul autoconservării, pare un acrobat pe sârma politicilor absurde ale regimului sovietic. Vasilisa, slujnica familiei Kukoţki, întruchipează omul simplu, împăcat cu destinul aspru, smerit și statornic însă lipsit de înzestrări intelectuale. Aceste personaje aparţin unei lumi care se schimonosește treptat, sub acţiunea ideologiilor strâmbe.

Între cei doi soţi apar diferenţe care se adâncesc odată cu extinderea familiei (Pavel si Elena o iau în grijă pe fiica portăresei, rămasă orfană). Treptat, femeia își pierde luciditatea trezindu-se într-o lume la graniţa dintre vis, delir și premoniţie. A doua parte a cărţii, mai restrânsă ca întindere, se concentrează tocmai pe această lume, iar cititorului îi este dat să vadă prin ochiul distorsionat al Elenei. Aici, autoarea înnoadă un fir ivit în primele pagini ale romanului: „…Acolo unde se afla, discutau niște fiinţe ciudate, jumătate oameni-jumatate plante, subiectul era pasionant, participa și ea aproape ca protagonistă. Așezată cu grijă pe o imensă pânză albă, simţea din când în când că e chiar pânza, mâinile ușoare făceau ceva, o coseau parcă, în orce caz simţea înţepătura acelor mici, mai degrabă plăcută” este fragmentul pe care l-am citit (într-o forma aproape identică) la începutul primul capitol, fără să știm cărei lumi aparţine el de fapt.

Imperceptibil, găsim chei ale viitoarelor întâmplări, ca într-un vis premonitoriu care își descoperă întreg trupul abia după împlinirea celor prevestite. Începe a treia parte, care o urmărește pe Tania (fiica Elenei și a lui Pavel), ajunsă la maturitate. Eventimentele își păstrează ritmul, însă ele sunt golite de sens. Alegerea profesiei și apoi abandonarea ei, viaţa amoroasă dezordonată, cutreierarea orașului fără ţintă, căsătoria și primul copil, toate stau sub semnul hazardului. A doua generaţie (a Taniei și a Tamarei, fiica portăresei) demonstrează că într-o lume dezechilibrată, supravieţuiesc (așa cum ne spune autoarea prin vocea geneticianului Goldberg) prudenţa, disimularea, făţărnicia: „Omul șters, mediocru, codaș la învăţătură s-a aflat într-o poziţie privilegiată”. Pentru că abandonează (atunci când cunoaște un saxofonist de care se îndrăgostește) religia aleatoriului după care își ghidase până atunci existenţa, protagonista celui de-al treilea capitol plătește un preţ scump. Tabloului dramatic, autoarea îi contrapune un lirism chinuitor în scena cântecului saxofonistului sub fereastra salonului de spital. Se desăvârșește destrămarea unei lumi migălos alcătuite.

Ultima parte seamănă cu un epilog. Râmân, după căderea cortinei, o bătrână neputincioasă, un vechi prieten de familie, un cuplu monocrom și găunos și, în fine, o tânără în care par să fi găsit o cale de supravieţuire virtuţile ultimelor două generaţii.

Absurdul celor patru cartofi împărţiti egal de soţi pentru a fi curăţaţi nu depășește altruismul jocului cu căpșune de la casa de vacanţă, în care se prindea într-o vreme toată familia.

Dens în acţiune și captivant, generos cu personajele sale (nici celor meschini autoarea nu le arată altceva decât milă), fermecător în jongleria cu evenimente, Cazul doctorului Kukoţi conţine subtil înţelepciunea, așa cum un fruct își conţine sâmburele.

Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Elefant.ro.

(Sursă fotografii: LibHumanitas.ro, ZiarulMetropolis.ro)

Articole similare

Mamă universală şi eroină personală: „Cartea Reghinei”, de Ioana Nicolaie

Tudor-Costin Sicomas

Între prieteni, de Amos Oz

Codrut

În fiecare zi priveşte lumea ca şi cum ai face-o pentru prima oară: Răzbunarea iertării, de Eric-Emmanuel Schmitt

Delia Marc

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult