Lontano lontano (2019)
Regia: Gianni Di Gregorio
Distribuția: Ennio Fantastichini, Giorgio Colangeli, Gianni Di Gregorio
Dacă sunteți în căutarea unui divertisment simpatic cu eroi cu care vă puteți identifica, mai ales dacă ați ajuns la vârsta pensionării sau dacă aveți părinți sau bunici la această vârstă, atunci ‘Lontano Lontano’, filmul din 2019 al regizorului italian Gianni di Gregorio poate fi exact ceea ce vă trebuie. Di Gregorio care este și autor al scenariului și interpretează și unul dintre rolurile principale a creat o poveste care pare să aparțină, ca și eroii săi, unei alte epoci – o epoca în care oamenii nu numai că erau mai cumsecade, dar și puteau să planifice să călătorească sau chiar să se stabilească în alta țară, să fie, așa cum spune titlul în engleză al filmului ‘Citizens of the World’.
Eroii filmului sunt trei pensionari italieni care au trăit cea mai mare parte sau poate întreaga lor viață la Roma sau în împrejurimi. Toți trei sunt singuri, pensiile lor, dacă le au, sunt la aproape de limita minimă, cunoștințele lor despre restul lumii dar chiar și despre legile țării și societății în care trăiesc sunt foarte aproximative. Corona este încă doar o marcă de bere despre care probabil cei trei nu au auzit, așa încât Europa și lumea întreagă le este însă deschisa, și teoretic ar putea să-și mute domiciliul în alta tara, undeva unde pensiile lor precare în Italia valorează mult mai mult și existența lor ar fi mult mai confortabila. În decursul unei săptămâni îi vom urmări pe cei trei eroi dezbătând intre ei și cu ei înșiși ideea părăsirii țării în care trăiseră până atunci și a ambianței familiare în care își trăiseră toată viața pentru a se angaja în aventura relocarii la vârsta senectuții. Mirajul este puternic, dar aventurarea în necunoscut nu este o decizie ușoară.
Filmul are un farmec incontestabil datorită în primul rand căldurii cu care regizorul filmează ambianța în care iși trăiesc viețile eroii. Cei trei pensionari trăiesc într-o lume care le spune aproape pe față că nu mai este nevoie de ei, legile și modul de funcționare ale economiei capitaliste și societății digitalizate le sunt din ce în ce mai străine, dar cel puțin o parte dintre oamenii din jur nu s-au schimbat prea mult în rău și țesătura de relații sociale adăugată familiarității peisajului cu barurile, restaurantele, dughenele din piețe, chiar și locuințele lor neglijate funcționează ca cea mai buna rețea de siguranță sociala.
Cei trei actori, Ennio Fantastichini, Giorgio Colangelli, și regizorul Gianni di Gregorio interpretează cu măiestrie și empatie rolurile celor trei eroi, cu dubiile și deciziile lor greu de luat, cu bătrânețea și cu greutățile, visele și dezamăgirile lor. Ei reprezintă de fapt generația copiilor din filmele neo-realiste italiene ale anilor ’50 și ’60 ajunși acum la vârstă senectuții și confruntându-se cu ceea ce a ajuns Italia turistica și de consum. Bazându-se mult pe farmecul actorilor și empatia dintre public, personaje și lumea în care trăiesc aceștia, filmul nu dezvolta, din păcate mai mult intriga, și din aceasta cauză demonstrația pare cam simplistă și cam retorică și la sfârșitul săptămânii descrise în film, noi, spectatorii, riscam să ieșim puțin dezamăgiți. ‘Lontano Lontano’ este un film omenesc și simpatic, care ar fi putut fi un film foarte bun daca ar fi îndrăznit mai mult.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://distribfilmsusvirtual.vhx.tv/products/citizens-of-the-world-zinema-2)
