Carti Carti de fictiune

Speranța rezistă prin oameni. „Fetița și nazistul”, de Franco Forte și Scilla Bonfiglio

Fetița și nazistul”, de Franco Forte și Scilla Bonfiglio
Editura Rao, București, 2021 

Lecția Holocaustului este una la care întreaga omenire a rămas repetentă. S-ar părea că n-au mai rămas cuvinte de rostit și fapte de dezvăluit, dar totuși acest eveniment sângeros încă mai aduce după sine zeci de scrieri, unele mai bune, altele mai slabe, dar toate unite sub stindardul unei realități crunte: nazismul a dezumanizat fața Europei. Și totuși încă mai ținem minte exemple precum cele din filmul „Lista lui Schindler” sau „Zwartboek” în care unii militari părtași ai regimului nazist, forțați de circumstanțe, dar încă umani sub pojghița durității, au fost parte din misiuni de salvare a poporului evreu.

Franco Forte

Despre o astfel de istorie este și volumul „Fetița și nazistul” de Franco Forte și Scilla Bonfiglio. Dar până să purcedem la analiza subiectului cărții, iată câteva date despre autorii acesteia, pentru că e un duet destul de talentat. Franco Forte este jurnalist, scenarist și editorialist de origine italiană, născut la Milano. Scrie pentru editorialul Mondadori și și-a publicat romanele preponderent istorice la case editoriale de renume din Italia, precum Arnoldo Mondadori Editore, Mursia sau Tropea. Scilla Bonfiglio este o tânără actriță, regizoare de teatru și scriitoare de origine din Bologna. După cum spuneau, combinația dintre cei doi a fost pe măsura așteptărilor mele, cu mici excepții pe care le voi enumera în cele ce urmează.

„Fetița și nazistul” este un roman despre dorința de viață, de eliberare, de năruire a speranțelor, dar mai ales despre onoare. Eu l-am simțit ca pe un roman de factură socială, nu doar ca pe o narațiune despre un episod istoric. Scrisă la două mâini (apropo, anume acest factor a fost ușor dificil pentru mine, deoarece se resimt diferențele dintre stiluri, iar în unele momente acest lucru a știrbit din istorie, dar nu atât de mult cât să-mi pierd interesul), cartea îl are în prim plan pe ofițerul german Hans Heigel.

Hans este un nazist fără voie, este un soldat care se pune în slujba țării și ajunge o piesă indispensabilă în dansul ororii creat de germanii fideli lui Hitler. Frământat de profunde încercări spirituale, aceasta ajunge să traverseze o dramă personală de o intensitate și o durere acută: moartea unicei sale fiici, Hanne. Răpusă de o tuberculoză agresivă, aceasta i se întipărește în retină și rămâne parte din Sinele său chiar și atunci când acesta ajunge la Sobibor, unul dintre cele mai temute lagăre naziste de exterminare.

Ajuns în inima acțiunii, Hans se pomenește singur, îndoliat și șocat de faptul cum semenii săi arieni distrug metodic nu doar trupuri, ci și suflete omenești. Acest lucru îi provoacă o disonanță și o depresie materializată într-o constantă stare de vinovăție, pe care încearcă să o disimuleze față de conducători, dar o consumă tacit între pereții camerei sale de la Sobibor. În una dintre zile o cunoaște pe Leah, o fetiță evreică de o izbitoare asemănare cu defuncta sa fiică. Din acel moment viața sa nu va mai fi la fel.

Scilla Bonfiglio

Pentru început vreau să enunț câteva părți pozitive ale cărții, deoarece în mare parte este o ficțiune interesantă. Linia de subiect este inedită, iar personajele sunt bine croite în peisaj. Se respectă documentarea istorică, fără a plictisi cititorul cu prea multe date și cifre. Are un final care te răstoarnă, te bulversează până în măduva oaselor și îți amintește voit sau nevoit cât de importantă este viața.

Am apreciat maniera în care au fost trasate personajele negative, chiar mai bine decât eroii pozitivi, care mi s-au părut fazi. Cei negativi au avut mai multă culoare, mai multă energie vibrantă care se resimțea de-a lungul istoriei. Reiterând, am simțit diferența de stil între cei doi autori și asta într-adevăr poate turmenta cititorului. Unele pasaje mai încărcate erau urmate de dialoguri cam superficiale. Prima parte a cărții a fost însoțită, în cazul meu, de întrebare: Ce nu-i ajunge acestei cărți? Finalul a rezolvat însă dilema. Îmi trebuia consistență și romanul se „îngroașă” în cea de-a doua parte.

Cu toate aceste mici discrepanțe, „Fetița și nazistul” se va potrivi de minune cititorului care n-a escaladat încă zeci de cărți dedicate acestui eveniment istoric, celui care abia începe să disece subiectului, dar care caută să resimtă emoțiile din spatele cuvintelor. Cu siguranță, este un roman mult mai proaspăt și neobișnuit, un roman pe care-l veți ține minte mult timp după final.

Puteți cumpăra cartea: Cartepedia.ro.

(Sursă fotografii: i-libri.comvideo.repubblica.it)

Articole similare

”Noaptea oamenii arată ciudat”: Zilele lui Savelie, de Grigori Slujitel

Carmen Florea

Frica. Scrisoare de la o necunoscută, de Stefan Zweig

Jovi Ene

”Thrillerul anului 2019”: Pacienta tăcută, de Alex Michaelides

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult