Prin blogosfera literara Recomandat

Prin blogosfera literara (30 iulie – 5 august 2012)

Am descoperit in aceasta saptamana blogul editurii Curtea Veche, pe care il recomand pentru calitatea catorva dintre primele postari pe care le-am citit. Clara Mareş, autoarea volumului „Zidul de sticlă. Ion D. Sîrbu în arhivele Securităţii” impartaseste gandurile legate de aparitia acestui volum: ‘De ce Ion D. Sîrbu? Pentru că nevoia mea de înțelegere a unei epoci teribile se completa perfect cu nevoia lui Sîrbu de a oferi explicații, pentru că simțeam și eu asemenea lui că Adevărul e mai important decât Frumusețea, că Morala cântărește mai mult decât Estetica. Undeva pe drumul secret al magistrului fără discipoli și al discipolului fără maeștri, ne-am recunoscut unul pe celălalt. Azi, eu sunt ceea ce sunt pentru că l-am citit pe Ion D. Sîrbu și îmi doresc ca Ion D. Sîrbu să fie mai mult decât este în urma eforturilor mele.’

Anul trecut am calatorit pentru prima data in Taiwan, tara asiatica situata intr-un spatiu care imi era aproape complet necunoscut din orice punct de vedere, inclusiv cel literar, Mi-a atras deci atentia recenzia semnata de Elisabeta Lasconi si publicata in Observator Cultural a traducerii recent aparute a romanului ‘Harta lumii nevazute’ al lui Tash Aw, scriitor nascut in Taiwan din parinti malayesieni: ‘… criticii literari din spaţiul cultural anglo-saxon l-au comparat pe Tash Aw cu Graham Greene. Autorul recunoştea într-un interviu ambiţia de a umple petele albe de pe hărţile ficţiunii, căci „în afară de Burgess şi Conrad, nimeni nu a scris ceva substanţial despre Asia de Sud-Est“. Însă Tash Aw se deosebeşte de toţi autorii invocaţi, traseul său are sens opus în medierea dintre Occident şi Orient, căci vine dinspre Orient şi scrie din altă perspectivă şi altfel.’

(Dan)

Luciat ne povesteste si in aceasta saptamana despre doua carti, Carmen Firan, Detectorul de emotii si alte povestiri si Jose Saramago, Toate numele, pe blogul celor de la Ora de Cluj. Despre ultima scrie: Toate numele mi s-a părut cel mai bun dintre toate romanele lui Saramago pe care le-am citit eu (doar şapte, deocamdată). Mi-a plăcut mai mult decât Memorialul mânăstirii, mai mult decât Anul morţii lui Ricardo Reis, mai mult decât Eseu despre orbire, ceea ce cred că vă spune ceva. Mai sobru, mai realist în aparenţă, mai aproape de Kafka şi de Borges. Poate că aici Saramago şi-a ţinut imaginaţia în frâu cel mai bine şi s-a concentrat asupra vieţii aşa cum arată ea între prima atestare, la Arhiva Generală a Stării Civile, şi ultima, la Cimitir. “

-Am citit acum mult timp Pendulul lui Foucault, chiar prima carte citita de mine a lui Umberto Eco (intre timp, lecturile autorului italian s-au imbogatit). Liviu reciteste cartea si ajunge la concluzii frumoase: “Ce să mai zic… un roman total, cu o groază de planuri, legături, intrigi, suspans, peste 700 de pagini citite pe nerăsuflate. Un bun prilej de documentare, de cercetare separată, cu familiarizarea cu o astfel de istorie. Multe fapte de natură istorică sunt spuse excelent și-ți dau impresia de veridicitate; nu mai cred însă în astfel de lucruri, de la bulversarea avută cu Codul lui da Vinci, astfel că mi-am propus ca acele elemente pe care mi le-am trecut pe o hârtie, pe măsură ce le-am întâlnit în roman, să le cercetez individual. Probabil că efortul de a citi Pendulul lui Foucault ar fi fost altul dacă m-aș fi apucat de el în oraș, plimbându-l prin autobuze și tramvaie; timpul și locația, o vacanță la țară, departe de starea pe care mi-o inspiră orașul, au fost ideale.”

Bogdan de la Mind Porn ne invita la o discutie despre Andrei Oisteanu si romanul sau Cutia cu batrani, din care aflam lucruri interesante: „Ar mai fi de adăugat că romanele lui Oişteanu au fost respinse de edituri în perioada comunistă, cu menţiunea că o discuţie despre sinucidere – problema centrală din Comisionarul – nu poate fi profitabilă pentru societatea multilateral dezvoltată. Dar pe lângă problema în sine a sinuciderii – ceva, desigur, de nedorit pentru autorităţi -, anumite explicaţii existenţiale din Comisionarul poartă cu ele, pe lângă relevanţa filosofică, o doză de realitate a omului sub totalitarism. Lucrul ăsta e ceva mai evident dacă vom contextualiza opera, căci chiar fără voia directă a autorului, produsul său nu poate fi rupt de contextul social al creării sale, astfel că o discuţie despre sinucidere şi despre felul în care omul nu e lăsat să aibă libertatea de-a se sinucide, având un “gardian”, are o relevanţă aparte pentru dictatura ceauşistă.”

(Jovi)

Contributori: Dan, Jovi

Articole similare

Holocaustul dintr-o perspectivă diferită: Nowhere in Africa (2001)

Dan Romascanu

De ce? Prima mea carte de întrebări, de Amy Shields

Jovi Ene

Prin blogosfera cinefilă (15 – 21 iulie 2019)

Dan Romascanu

3 comments

Mihaeladm 7 august 2012 at 18:12

nu stiam ca Luciat inca mai scrie pe undeva, timp sa avem fiindca vad ca blogosfera culturala este la cote inalte in continuare.

Reply
Jovi 8 august 2012 at 23:15

Noi o urmarim pe Luciat inca de la relansarea de pe Ora de Cluj.
Cu toate acestea, parca ceva lipseste blogosferei literare, Bookblog e in scadere de turatie, alte bloguri mari par a fi disparut, toate s-au transformat in locuri in care se promoveaza ceva, un brand, o librarie online.
Pe vremea cand am inceput primul blog cultural (2008) era mai mare efervescenta, interactiune, discutii culturale, etc. Acum par a se fi stins (si urmaresc inca aprox. 50-70 de bloguri)…

Reply
Mihaeladm 8 august 2012 at 23:34

Jovi, presupun ca ai dreptate cu scaderea de turatie. Eu nici nu stiam ca Luciat revenise!
Pe de alta parte e firesc ca orice actiune, fie ea si culturala, sa se transforme intr-una comerciala. Atata vreme cat isi mentine standardele de calitate nici nu ma derajeaza, fiindca in ziua de azi nu cred ca mai pot pretinde sa facem abstractie de criteriul financiar.
Insa in lumea culturala prefer totusi sa vad jumatatea plina, cel putin daca ma raportez la presa scrisa al carei declin e evident. Contribuie desigur si criza la declinul cultural (eu de pilda nu imi mai permit sa ma abonez la revistele culturale la care ma abonez). Dar exista inca suficiente alternative, de-asta prefer sa fiu optimista.
Sanatosi sa fim, sa putem vedea lucrurile evolua! 🙂

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult