Carti Carti de fictiune

Maturizarea sexuală, pe scurt: ”HOMO sapienne”, de Niviaq Korneliussen

”HOMO sapienne”, de Niviaq Korneliussen
Editura Paralela 45, Colecția Ficțiune fără frontiere, Pitești, 2020
Traducere din limba daneză și note de Simina Răchițeanu

Nu am citit niciodată literatură din Groenlanda și, cum nu prea se traduce așa ceva pe la noi, probabil suntem în fața primei și unicei întâlniri, odată ce vom citi acest roman semnat de Niviaq Korneliussen. O scriitoare tânără, care abia a împlinit ieri 31 de ani, care a profitat de programele literare ale regiunii sale pentru a scrie acest roman, care este unul dintre cele mai de succes romane din istoria țării sale. Scrie în două limbi, groenlandeză și daneză, iar câteva dintre programele de studii pe care le-a urmat – științe sociale și psihologia – au căpătat nuanțe și influențe literare și în opera sa.

În primul rând, ”HOMO sapienne” se citește rapid (are undeva spre 140 de pagini), este alert, iar personajele sale sunt tineri care par a fi într-o continuă distracție, deci nu pot fi departe de un cititor care să aprecieze tinerețea, exuberanța și adrenalina. Fiecare dintre cele cinci personaje principale are o nuanță de mister, dar și de voie bună, sunt interesante și caută să descopere micile bucurii ale vieții într-o zonă care, totuși, nu are prea multe posibilități de evoluție. Nuuk, capitala Groenlandei, este mai curând un orășel, dacă îl privim din orice parte a lumii, are doar 18.000 de locuitori, este frig, iar posibilitățile tinerilor de a-și găsi un job sunt limitate. Chiar dacă, în traducere, Nuuk înseamnă ”Speranță bună”, speranțele celor care ies din adolescență se îndreaptă mai degrabă spre Danemarca sau America de Nord.

Niviaq Korneliussen are inspirația de a ne oferi încă din primele pagini ale cărții o ”listă de personaje”, astfel încât vom desluși de la început cine și care sunt relațiile dintre Fia, Inuk, Arnaq, Ivik și Sara. Patru femei și un bărbat (deși vom descoperi că nici aceste identități de gen nu sunt complet asumate sau cunoscute), prieteni sau amanți, care au ieșit de curând din adolescență (dacă au ieșit!) și care se află, cum spuneam, în căutarea fericirii, profesională și mai ales personală. De fapt, aceste personaje încearcă să descopere ce le oferă viața din punct de vedere amoros, să-și dea seama cine sunt și ce fel de orientare sexuală au. Pentru că, trebuie să o spunem răspicat, ”HOMO sapienne” este un roman cu problematică LGBTQ+, în care sexualitatea și erotismul vârstei sunt direct exprimate.

Să o luăm, de exemplu, pe Fia, cea care vine dintr-o relație cu Peter, care s-a sfârșit și are nevoie să se elibereze de trecut experimentând. Într-un oraș în care petrecerile se țin lanț, există libertate sexuală și ai nevoie de aventuri care să te ducă spre mici momente de fericire personală, Fia își exprimă sentimentele clar și răspicat, prin vorbe sau prin fapte: bea pentru că vrea să uite de sine; s-a săturat de ”cârnații” bărbaților, mai ales că nu a fost satisfăcută de ani întregi; nu a fost niciodată cu o femeie și ar vrea să știe cum e, dacă îi poate produce alți fiori de satisfacție:

”Uuf, vreau să o sărut. N-o să am niciodată liniște dacă n-o să fac asta. Wh… WHAT. Propriile gânduri mă înspăimântă. Vreau să o sărut! Ce-i în capul meu? Îmi cunosc limitele. Limitele mele se opresc acolo. De ce naiba mi-ar trece prin cap că vreau să sărut o femeie? Alooo, mie nu-mi plac femeile, nu în felul ăla! Corpul meu e doar al dracului de dezorientat din cauza schimbărilor din viața mea. E prima dată când m-am trezit la viață, după trei ani de zile. Da, sunt doar confuză. Trebuie să plec. Nu, trebuie să agăț un tip în oraș. Sunt nesatisfăcută de trei ani de zile.” (pag. 23)

 

”Oare cum ar fi, oare cum ar reacționa dacă aș veni, oare cum ar fi dacă aș încerca tocmai cu ea, oare ce s-ar întâmpla cu prietenia noastră, oare cum arată dezbrăcată, poate că nu arată sexy, oare cum sărută, oare cum se fute, oare cum ar reacționa dacă aș veni, oare ea cum e, cum mi-ar putea trece prin cap să merg la ea? Nu-mi poate trece așa ceva prin cap. Mi se pare că gândurile mele devin cam ciudate. Pur și simplu m-am săturat de cârnați. Cred că am încercat deja toate tipurile de cârnați. Salam uscat, cârnat de casă, cârnăciori de bere, cârnat de Frankfurt, crenvurști în aluat, roșii, maronii, gălbui, mari, mici. Îmi voi spăla bine corpul în baie, așa încât rezervorul de cârnați să dispară fără urmă prin canalizare.” (pag. 29-30)

Nu numai Fia are nevoie de aceste încercări, nu numai Fia are astfel de sentimente: toate cele cinci personaje sunt într-o stare de confuzie, într-un moment important al vieții lor sexuale, care, extrapolând, înseamnă un moment important al vieții. Toate personae sunt, cu alte cuvinte, într-o călătorie de descoperire a sinelui, pentru că, trebuie să recunoaștem, conștientizarea orientării sexuale, după adolescență, reprezinte în majoritatea cazurilor calea spre maturizare și responsabilizare în fața celorlalți. În România, acest lucru se discută prea puțin, toți suntem heterosexuali și minoritățile sexuale nu există. Ceea ce nu este deloc adevărat, desigur. Uite că în Groenlanda se discută acest lucru, fie și prin intermediul unui roman.

Dincolo de această imagine, care merge pe planul exprimării libere și al libertății sexuale, îmbinând psihologia cu ficțiunea, descoperim în romanul scris de Niviaq Korneliussen și câteva amănunte interesante despre felul în care este construită societatea groenlandeză, aspirațiile sale și modalitatea în care este percepută din interior și din exterior. Undeva, deși există mulți tineri (dar spuneam că aceștia se îndreaptă spre alte zone, mai ales spre Danemarca), pare o societate îmbătrânită, care seamănă în unele privințe cu comunitățile indienilor americani din rezervații: la prima vedere, este o comunitate plină de tradiții, cu o limbă proprie, cu o istorie insulară de sute și mii de ani. Însă, ”ce înseamnă, de fapt, să fii groenlandez”?:

”Ești groenlandez când ești alcoolic.
Ești groenlandez când îți bați soția.
Ești groenlandez când abuzezi copii.
Ești groenlandez când ești neglijat în copilărie.
Ești groenlandez când îți plângi de milă.
Ești groenlandez când ai stimă de sine scăzută.
Ești groenlandez când ești plin de furie.
Ești groenlandez când minți.
Ești groenlandez când te crezi prea important.
Ești groenlandez când ești prost.
Ești groenlandez când ești rău.
Ești groenlandez când ești homosexual.” (pag. 51)

Așadar, un roman în care putem descoperi multe lucruri interesante, deși, cred eu, am nevoie de mai mult, și de alte cărți de ficțiune, pentru a ajunge la niște concluzii certe despre literatura groenlandeză. ”HOMO sapienne” aduce însă altceva în prim-plan și anume tematica LGBTQ+, care nu are parte, deocamdată, de un raft cuprinzător de literatură în România. Există câteva cărți traduse la Black Button Books, există ceva literatură română pe subiect (Adrian Schiop, Adrian Teleșpan etc.), dar e nevoie de romane precum acesta pentru a înțelege mai bine subiectul și pentru a-l trata cu respect, cu toleranță și în cunoștință de cauză.

Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.

(Sursă fotografii: EdituraParalela45.ro, Wikipedia.org)

Articole similare

Prin blogosfera literară (2 – 8 noiembrie 2015)

Jovi Ene

Dincolo de limite, de Salman Rushdie

Jovi Ene

Easy A (2010)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult