Chiriaș la Cluj, de Marius Oliviu Iacob

”Chiriaș la Cluj. Fiziologii extrase dintr-un jurnal”, de Marius Oliviu Iacob
Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016

Subintitulat ”Fiziologii extrase dintr-un jurnal”, scris de un blogger cultural, ”Chiriaș la Cluj” nu depășește condiția determinată de cele de mai sus. Chiar Marius Oliviu Iacob a recunoscut că primul său roman este destul de dezlânat, de vreme ce a luat câteva dintre extrasele dintr-un jurnal online, le-a legat cum a putut mai bine și apoi l-a scos pe piață pentru a vedea efectele, urmând ca ulterior să scoată cărți mai unitare și cu corecțiile de rigoare.

De altfel, acesta pare a fi și subiectul romanului, de vreme ce personajul principal, un clujean pe nume Hip, scrie propriul roman și ”îl angajează” pe Marius pentru a-i pune în pagină și a umple și a uni diferitele pasaje disparate. Așa cum, cred eu, face Marius Oliviu Iacob cu potențialii săi cititori:

”Hip se cam ”scrie” singur! Îmi trimite foi cu notițe și mici întâmplări, pe care eu le citesc și le mai aranjez. Uneori am senzația că el e scriitorul, iar eu un personaj secundar. Mă-întreb, la fiecare ciudățenie pe care-o remarc: oare așa-s și eu, în momentele mele bizare?” (pag. 90)

Despre ce scrie Hip? Ei bine, despre viața lui de chiriaș într-un oraș mare, care înseamnă, în același timp, renovări și mutări succesive, intermediari, discuții cu agenți imobiliari ce-și urmăresc numai propriul interes, mici afaceri de închiriere-reînchiriere etc. În plus, nu trebuie uitate și pasiunile trecătoare pe care le faci pentru vecina frumoasă sau pentru proprietara care-ți închiriază o cameră în casa ei prea mare. Toate acestea reprezintă porțiuni ale vieții lui Hip, pe care le scrie alandala, sperând ca Marius, prin minune, să realizeze un roman meritoriu, demn a fi prezentat publicului.

Așadar, cei care au fost odată chiriași s-ar putea să se regăsească în trăirile zilnice ale lui Hip, așa că, pentru ei, romanul devine relevant. În plus, tot aici s-ar putea să se potrivească și cei care cunosc orașul Cluj-Napoca, i-au bântuit străzile și cartierele, cunosc configurația acestui oraș. Eu m-am pierdut printre denumirile de străzi din centru sau din cartierele mărginașe și, tocmai de aceea, consider că acest roman este unul ”provincial”, destinat numai anumitor cititori, de o anumită conformație (tineri chiriași) sau dintr-o anumită zonă geografică (Cluj, dar și cei care au ajuns în Cluj din orașele și satele din jur – fie că e vorba de Alba-Iulia, Zalău sau Turda). Toți aceștia vor găsi în ”Chiriaș la Cluj” o ambianță familiară.

În schimb, ceea ce pe mine m-a interesat și mi s-a părut apropiat au fost desele referiri la blogosferă, în general și la cea culturală, în special. După cum știm, Marius Oliviu Iacob face parte din blogosferă, are și scrie pe numeroase bloguri locale și naționale, așa că știe despre ce vorbește. Personajul lui citește cărți care au fost câștigătoare la Premiul Augustin Frățilă (un premiu controversat, în juriul căruia m-am regăsit și eu timp de doi ani, până când am renunțat tocmai din cauza celorlalți membrii ai lui, critici și bloggeri nespecialiști), îi pare rău că nu a prins ”epoca de aur” a blogosferei, cea de la finalul anilor 2000, când comentariile curgeau gârlă, la fel și vizualizările, când blogurile personale prosperau, iar cei care scriau pe ele au rămas etaloane peste ani (vezi zoso, arhi, visurat). În acest moment, bloggerii și blogurile au migrat spre Facebook, lumea preferă conținutul scurt, pe fugă și neapărat ”cu care să fie de acord”. Asta înseamnă și alegerea atentă a prietenilor din social media, dar și trierea corespunzătoare a blogurilor și site-urilor pe care le citesc:

”Oamenii care practică genul ăsta de lectură și-au format un obicei: nu citesc decât texte cu care sunt dinainte de acord. Pentru asta intră doar pe anumite situri, care publică exact ce vor ei să vadă: catchy, texte pentru tipe singure, scrise de oameni singuri.” (pag. 37)

Așadar, un roman împărțit, dezlânat, care are nevoie de multă indulgență, mai ales din partea celor care, cum spuneam mai sus, nu se regăsesc în target-ul (in)conștient al autorului. Acest amestec de considerații despre chirii și afaceri imobiliare, cărți, filme, legături sentimentale, apartenența la un loc sau altul, poezii, condiția scriitorului sau a bloggerului, case, renovări și recondiționări s-ar putea să nu aibă prea multă relevanță pentru mulți cititori. În plus, este nevoie de un mesaj, de o temă bine stabilită atunci când pornești la drum în construirea unei cărți, iar aici pare că lipsește. Viitorul roman al lui Marius Oliviu Iacob trebuie scris pentru toți cititorii, trebuie să-și asume un mesaj pentru toată lumea, trebuie să aleagă un drum între realitate și ficțiune.