Carti Carti de fictiune

Le chat, l’amour et la mort: ”Memoriile unui motan călător”, de Hiro Arikawa

”Memoriile unui motan călător”, de Hiro Arikawa
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2020

Traducere: Raluca Nicolae

Moartea este o necunoscută. Acest panseu nu este un clișeu, este doar o re-constatare a unui fapt cu care ne confruntăm noi toți și fiecare dintre noi. Ca și moartea, iubirea este la fel de învăluită în mister. Pentru niciuna din aceste două stări de fapt ale vieții nu avem răspunsuri la întrebările „de ce se întâmplă?”, „cum se întâmplă?” sau „cum și când ne vom lovi noi înșine de ele?”. Desigur, arta și literatura încearcă de mii de ani să le întoarcă pe toate părțile spre a găsi cheile pătrunderii în miezul acestor mistere sau pentru a descoperi cel puțin o ferestruică pe care să vedem o bucățică din razele cunoașterii. Hélas, nu ne este dat să cunoaștem mai mult, deocamdată. Însă artiștii nu se dau bătuți și continuă să sondeze tainele ascunse ale vieții, morții și dragostei de orice tip.

Ca de fiecare dată, grupul editorial Humanitas și, în cazul acesta, Editura Humanitas Fiction ne oferă o bijuterie literară care ne aruncă cu grație și eleganță în mijlocul unei călătorii eterne – cea către ușa care, odată deschisă, ne-ar putea lămuri sensurile neînțelese ale celor 3 mari mistere enunțate mai sus. Este vorba despre unul din cele mai recente volume apărute în colecția Raftul Denisei – „Memoriile unui motan călător”, de Hiro Arikawa, în eleganta și dinamica traducere a Ralucăi Nicolae, cea care a reușit să redea atât de bine în limba română starea și atmosfera unice ale acestui manual despre viață, iubire, loialitate și moarte. Citatul care apare pe copertă și care este un extras dintr-o cronică a cotidianului Financial Times afirmă că „e o mare bucurie să citești acest roman”. Eu merg și mai departe și afirm cu încredere că este una din acele experiențe literare care îți marchează existența de cititor și de ființă umană. Este, de fapt, doar atât – O EXPERIENȚĂ. Una care trebuie trăită și simțită, care nu poate fi repovestită decât dintr-un unghi foarte personal și subiectiv. Așadar, nu vă așteptați să citiți o cronică propriu-zisă a romanului lui Arikawa, ci mai degrabă păreri personale ale autorului acestor rânduri.

Fiind un mare iubitor de animale, în general, și de pisici, în particular, mi-au atras imediat atenția atât titlul volumului, cât și coperta foarte atractivă și oarecum nostalgică (care, ca de fiecare dată, este o plăcere vizuală – un aspect pe care Humanitas Fiction îl uzează cu fiecare nou volum apărut). Înainte de a purcede în călătoria pisicoasă și foarte educativă pe care mi-o pregătise Arikawa parcă special pentru mine, nu am putut să nu mă îndrept cu gândul spre celebrul roman picaresc-filosofic „Părerile despre viață ale motanului Murr”, semnat de etern-fascinantul Ernst Theodor Amadeus (ETA) Hoffmann. Însă, evident, în cazul „Memoriilor unui motan călător” avem de-a face cu ceva complet diferit. În primul rând, simplul fapt de a fi scris de o autoare japonez, plasează romanul într-o altă sferă culturală. Cartea lui Hiro Arikawa poate fi oricând citită și ca un ghid într-ale vieții cotidiene nipone, unde te lovești de obiceiuri și tradiții religioase (într-un mod foarte plăcut, nu arid, așa cum ai putea păți cu un volum de specialitate), de obiecte de uzuală trebuință (nu pot să nu uit paragrafele dedicate șervețelelor demachiante pe care atât Satoru Miyawaki, protagonistul romanului, cât și alții, le ridică în slăvi), dar și de modul de gândire și de interacțiunile sociale ale acestui popor insular atât de misterios, fascinant și îndepărtat.

Narațiunea se face alternativ, când la persoana I (atunci când se subliniază firul gândurilor și observațiilor motanului), când la persoana a III-a (atunci când autorul hotărăște că este necesară o distanțare emoțională mai mare), creând o imagine de ansamblu foarte ușor de urmărit și care oferă o senzație foarte plăcută cititorului, devenind el însuși omniprezent și omniscient. Stilul scriitorului este lejer, dar nu lipsit de o profunzime a sondării psihologice a omului japonez contemporan, pe care îl descoperim ca fiind apropiat ca mentalitate, și totuși atât de departe. Toate acele considerații asupra rolului femeii în societate, asupra gestului unei femei tinere nemăritate de a-și adopta nepotul, asupra relației tată de familie-copil-nevastă/mamă/soție nu fac decât să adauge un plus de valoare literară și socială unei cărți care oricum este mai mult decât doar un roman. Apoi, din punct de vedere al simbolisticii folosite de autoare, însuși personajul principal al volumului, motanul Nana, poartă cu el greutatea metafizică – nana, în japoneză, înseamnă șapte. Nu pot să nu fac legătura cu cele 7 grame ale sufletului și de aici nu mai este decât un pas spre afirmația că „Memoriile unui motan călător” este o inițiere în moarte, căci călătoria pe care tânărul Satoru o face alături de sufletul său pereche, motanul Nana, este asemenea călătoriei pe care sufletul o face imediat după moarte, trecând prin cele mai importante puncte ale existenței sale terestre, rememorând cele mai însemnate momente ale vieții și revăzând persoanele cele mai apropiate care i-au marcat trecerea pe Pământ. Toată această simbolistică metafizică și toată această călătorie spre tărâmul de dincolo nu aveau cum să nu mă atingă pe mine, cititorul iubitor de animale, cititorul avid de a cunoaște ce se întâmplă după încheierea misiunii noaste de aici și acum, cititorul care a trăit pierderea unui om drag.

Iată, de ce, asemenea și altora care vor deschide coperta romanului lui Arikawa, am simțit că volumul mi-a fost dedicat doar mie și nimănui altcuiva. Iată de ce este unul din puținele exemple de cărți care mi-au strâns inima atunci când s-au terminat și care m-au făcut să lăcrimez (nu de tristețe, căci vorbim despre o poveste frumoasă, luminoasă, despre iubire și loialitate) doar pentru că s-a încheiat. Și, acum, că a sosit și finalul acestui scurt articol de considerații personale, vreau să subliniez încă o dată importanța unor prieteni necuvântători în viețile noastre – ei ne pot arăta lucruri negândite și neimaginate, ne pot da lecții așa cum nicio școală nu poate și ne pot deschide sertare și dulapuri afective pe care nu știam că le avem. Citiți „Memoriile unui motan călător” și lăsați-vă vrăjiți de frumusețea pură a unei cărți de excepție și de puritatea frumuseții vieții.

Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Cartepedia.ro/Elefant.ro.

(Surse foto: www.humanitas.ro, www.goodreads.com, www.norli.no, https://item.fril.jp/)

Articole similare

”În fiecare zi priveşte lumea ca şi cum ai face-o pentru prima oară”: lansare de carte “Razbunarea iertarii”, de Eric-Emmanuel Schmitt

Delia Marc

Un prieten perfect, de Martin Suter

Mihaela

Babilonia vieții cotidiene: ”Babilon”, de Yasmina Reza

Tudor-Costin Sicomas

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult