Carti Memorii jurnale

La taclale despre toate: ”Din ce este făcut un măr?”, de Amos Oz

”Din ce este făcut un măr? Convorbiri cu Shira Hadad”, de Amos Oz
Editura Humanitas Fiction, Seria de autor Amos Oz, București, 2020
Traducere: Gheorghe Miletineanu

Prima impresie pe care mi-a făcut-o unul din recentele volume apărute în seria de autor Amos Oz, la editura Humanitas Fiction, a fost că mă aflu în fața unei cărți dedicate întrebărilor și răspunsurilor științifice, așa cum se formează ele în mintea unui scriitor. Cel puțin, asta inspiră titlul și coperta volumului publicat în 2020. Și de ce nu, mi-am zis?! Amos Oz este, totuși, un mare gânditor al secolelor al XX-lea și al XXI-lea, căci romanele, povestirile și nuvelele lui sunt mai mult decât ficțiune – sunt bucăți sângerânde și palpitând de viață adevărată. Așa că de ce nu ar putea o personalitate de calibrul lui Oz să vorbească și despre alte subiecte mai „cu picioarele pe pământ”. Cu toate acestea, m-am bucurat (sincer să fiu) să descopăr că este vorba despre un volum de discuții, de taclale purtate de-a lungul mai multor întâlniri de către romancier cu jurnalista Shira Hadad. Iar titlul cărții nu este altceva decât o scurtă paranteză făcuta de Oz într-una dintre convorbiri, un exemplu dat pentru a sublinia adevăratele teme din spatele acestora: scrisul, dragostea, politica, Israelul, vina și plăcerea de a avea dreptate și câte și mai câte. Așadar, m-am așezat confortabil în fotoliu-mi de cititor și am pătruns în lumea fascinantă și cât se poate de adevărată a ideilor lui Amos Oz.

Cred că cea mai bună descriere a volumului de convorbiri dintre cei doi literați ar fi „autobiografie în șase discuții”. Căci vorbim de o carte care cuprinde cam tot ceea ce ar putea să intereseze cititorul din punct de vedere spiritual, emoțional și intelectual din viața scriitorului israelian. Printre rândurile dedicate unor teme precum dragostea, succesul, politica, întrezărești nenumărate trimiteri și exemple personale, din intimitatea lui Oz, pornind din copilăria lui și ajungând chiar până în viitorul incert. Ceea ce m-a fascinat de-a lungul paginilor răsfoite a fost franchețea, simplitatea și adevărul care îl caracterizează pe marele romancier. Și, bineînțeles, cum îi stă bine oricărei personalități, adevărata modestie. Nicăieri, pe parcursul celor 200 de pagini, nu am întâlnit vreo indicație a măreției sale, a laudei față de cronicile pozitive pe care le-a primit opera sa. Dimpotrivă, adesea Oz subliniază părțile negative ale cărților sale, căci consideră (și sunt de acord cu el) că tocmai acele lucruri pe care puțini le acceptă sunt cele mai valoroase și reprezintă adevărata valoare a unor idei de calitate. La urma urmei, nu putem niciodată să mulțumim pe toată lumea și asta este una din principalele linii pe care merg discuțiile dintre Shira Hadad și Amos Oz – faptul că au existat, de-a lungul carierei sale, nenumărate voci critice la adresa lui și a convingerilor sale sociale, politice, literare.

De altfel, una din marile teme recurente în sesiunile de stat „la taclale” cu jurnalista israeliană este politica, un subiect care se știe cât de delicat poate fi, cu atât mai mult cu cât vorbim de statul modern Israel. Fiind o victorie obținută cu sudoare, cu sacrificii (poate chiar umane) și fiind, totodată, subiectul unor puternice conflicte etnice și teritoriale, devine clar că terenul pentru asemenea discuții este destul de minat și trebuie să fie călcat cu grijă. Și totuși, Oz dă dovadă de mare tact și diplomație, nefăcând altceva decât să urmărească firul natural al istoriei, în timp ce cititorul care reușește să citească printre rânduri poate observa subtilitatea și finețea cu care se strecoară în aceste observații aparent obiective câteva păreri personale și convingeri de nestrămutat. Și face toate acestea fără dorința de muta munți sau de a construi edificii de credință. Cred că aici stă una din marile calități ale sale, care pot fi observate și în opera literară – această dulceață amară cu care autorul reușește să pună în valoare viețile obișnuite ale unor oameni reali pe care îi observă în ieșirile și călătoriile sale și pe care îi transformă în mari personaje de roman. Poate suna paradoxal, dar modalitatea lui de descriere a poveștilor banale, de zi cu zi, împletește frumusețea acestor destine cu durerea și tristețea inevitabile ale existenței umane – de aici acea dulceață amară.

Întrebat fiind de Shira Hadad dacă este și un umorist, Amos Oz răspunde cu seninătate că de-a lungul operelor sale și-a dezvoltat un anumit tip de simț al umorului, tratând subiectele despre care scrie cu o seriozitate ușor ironică, acidă, care poate fi deconcertantă pentru cei care se „lovesc” prima oară de ea, dar care ascunde în ea nectarul plăcut pentru cei care reușesc să decodifice procedura literară ce, în final, nu are cum să nu îți smulgă un zâmbet de tipul: „Ah, da, am înțeles – nici nu m-aș fi gândit la așa ceva!”. Iată, deci, un alt atribut pe care Oz îl are – complicitatea în care îi atrage pe cei care se aventurează în a-l citi și a-l descifra, făcându-i să devină parte integrantă și activă din povestea ce se deapănă în fața ochilor lor. Și face acest lucru chiar și în seria de convorbiri din volumul de față, chiar dacă mai subtil, mai discret. Cu toate acestea, nu am putut să nu mă simt ca fiind parte a istorisirilor scriitorului, m-am simțit în continuu un interlocutor viu, care parcă era provocat să pună întrebări în mod activ, doar pentru a descoperi răspunsurile dorite după câteva pagini.

Mai mult decât atât, ceea ce reușește Amos Oz în Din ce este făcut un măr? este să te responsabilizeze ca cetățean al lumii vis-a-vis de problemele ridicate de el, din punct de vedere politic și social. Au fost, recunosc, momente când parcă eram eu însumi locuitor al Israelului, simțindu-mă de-a dreptul revoltat de nedreptățile pe care le descrie în anumite părți ale convorbirilor sale. Nu în ultimul rând, cred că oricine va deschide coperțile acestui volum și îl va parcurge va avea ocazia de a deschide ochii asupra unor perspective cu totul și cu totul noi asupra iubirii, asupra familiei și relaționării dintre membrii ei și, bineînțeles, asupra literaturii și artei.

Și, doar ca să vă deschid apetitul de a descoperi volumul discutat până acum, risc dezvăluirea unui paragraf aflat în finalul cărții, care cred că va însuma destul de bine tipul de viziune pe care Amos Oz, acest specialist în teme de dragoste și întuneric, o are asupra vieții, a morții și a întregii orânduiri lumești și metafizice:

De fapt, de ce ne temem atât de mult de moarte, unii ceva mai mult, alții ceva mai puțin, dar toți ne temem de ea? Că doar lumea a existat de miliarde de ani înainte să ne naștem noi, fără noi, și va exista miliarde de ani după ce noi nu vom mai fi, iarăși fără noi. (…) Este în „Cartea lui Iov” un paragraf la care oamenii se întorc de mii de ani, dar aproape nici unul nu s-a oprit pentru o clipă să asculte cu uluire, cu exaltare și cutremurare ceea ce declamă toți: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce”.

Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Elefant.ro.

(Surse fotografii: https://en.wikipedia.org/, https://humanitas.ro/, https://granta.com/)

Articole similare

Interviu Mirel Bănică: ”Pelerinajele nu doar reprezintă România actuală; ele sunt România!”

Codrut

Poate Estera, de Katja Petrowskaja

Dan Romascanu

Interviu Mircea Pricăjan: ”Calitatea luminii este un roman al speranței, al încrederii”

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult