Carti Memorii jurnale

Destinul unui artist: Cronica vieții mele, de Bob Dylan

Cronica vieții mele“, de Bob Dylan
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2015
Traducere din engleză de Dan-Silviu Boerescu

Dacă vreți să descoperiți industria muzicală și folk-ul american al anilor ’50-’60, să pătrundeți în atmosfera din acea perioadă,  străbătută de multiple conflicte ideologice și politice, autobiografia lui Bob Dylan conferă o imagine de ansamblu asupra acestor aspecte. „Cronica vieții mele“ reprezintă, în același timp, și o colecție de observații ale lui Bob Dylan despre începutul carierei sale, obstacolele întâmpinate pe parcursul vieții, elementele formative care l-au modelat ca om și artist.

„N-am putut niciodată să stau într-o cameră goală și să cânt de unul singur. Aveam nevoie să cânt pentru oameni, tot timpul. Se poate spune că repetam în public și că întreg destinul meu devenea ce repetam.“ (pag. 17)

Stilul său este simplu, asemănător modului de a compune, menționând adeseori impactul puternic pe care acest gen de muzică l-a avut asupra conștiinței sale, artiștii care au activat în același domeniu și colaboratorii săi. Deși multe personalități amintite de Bob Dylan mi-au fost necunoscute, atmosfera vremii, cercurile muzicienilor, traseul pe care îl parcurge pentru a ajunge un mare cântăreț conferă scriiturii un contur captivant, în care devii contemporan cu acea perioadă dominată de dorința de afirmare a oamenilor talentați, ce luptau cu prejudecățile de clasă, gen etc.

Dedicându-se creării unor cântece care să nu se încadreze în tiparele specifice cerute la acea vreme pe piața muzicală, Bob Dylan studiază istoria Americii și citește capodopere ale literaturii universale, care îi influențează perspectiva și îl determină să se detașeze de restul producătorilor, respectiv compozitorilor.

„Cântecele folk pe care le cântam nu aveau nimic lejer. Nu erau prietenoase, nu dădeau pe dinafară de blândețe și drăgălășenie. Nu erau o cursă de agrement. Se poate spune că, practic, nu erau genul comercial. În plus, stilul meu era mult prea divers și greu de clasificat pentru un post de radio, iar pentru mine cântecele erau mai importante decât un diverstisment facil. Ele reprezentau călăuzele și îndrumătorii mei spre un alt tip de conștientizare a realității, spre o republică liberă, eliberată.“ (pag. 34)

Povestirile din autobiografie sunt fragmentate, nu au continuitate cronologică, însă cuprind și experiențe intense din maturitatea artistului. Mesajele melodiilor sale nu au fost înțelese și au creat discordii între artist și public, fiind astfel nevoit să revină cu tehnici noi și teme noi pe care să le includă în creațiile sale. Viața de familie, călătoriile și relațiile cu prietenii din adolescență sau alți oameni care aparțineau lumii muzicale ocupă, de asemenea, un rol important în însemnările lui Bob Dylan, care reînvie cu îndemânare scena folk-ului,  bepop jazz-ului sau rock’n’roll-ului.

Textul cuprinde și multiple detalii tehnice care ar putea fi interesante pentru pasionații de muzică, ilustrând astfel că, pentru a face artă și pentru a crea, inspirația nu este îndeajuns, ci necesită multă muncă și exercițiu, atitudine pe care o dobândești în timp.

„Toate se aflau acolo și era cât de clar, era o lume ideală și temătoare de Dumnezeu, dar pe care trebuia să știi s-o găsești. N-o primeai de-a gata pe o farfurie de carton. Muzica folk reprezenta o realitate de o dimensiune mult mai strălucitoare. Depășea orice limită a înțelegerii umane și, dacă ea ți se adresa, putea să te facă să dispari, să fii absorbit de ea. Mă simțeam ca la mine acasă pe acest tărâm populat nu atât cu ființe umane, ci cu arhetipuri, prototipuri vii ale umanității, metafizice în formă, fiecare suflet în formă brută plin de cunoștințe naturale și cu o mare înțelepciune interioară. Toate solicitând un anumit grad de respect. Puteam să cred în toate și puteam să cânt despre ele. Păreau atât de ireale, mai pline de viață decât însăși viața. Era viața la o altă putere.“ (pag. 224)

Bob Dylan scrie cu multă pasiune și sinceritate. Prin această autobiografie ne este înfățișat nu doar destinul unui artist neînțeles, ci și un om inteligent, modest, cu principii morale, care luptă pentru a-și duce la capăt țelul, parcurgând un drum presărat cu multe obstacole, pe care artistul le depășește prin ambiție și credință în forțele proprii.

Puteți cumpăra cartea: Libris.ro.

Articole similare

Povești care pot face lumea să supraviețuiască și oamenii să comunice: Ce dacă, de Alexander Hausvater

Victor Alartes

O fată ca tine, de Maureen Lindley

Jovi Ene

Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică. Lovitura de grație, de Marguerite Yourcenar

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult