Carti Memorii jurnale

Călătoria către sine. Memoriile unui psihiatru, de Irvin D. Yalom

… apropiindu-mă de-acum tot mai mult de sfârşit, mă deplasez într-un cerc tot mai aproape de început” (Charles Dickens)

Călătoria către sine. Memoriile unui psihiatru”, de Irvin D. Yalom
Becoming Myself: A Psychiatrist’s Memoir
Editura Vellant, București, 2018
Traducere din limba engleza si note de Florin Tudose

Coperta a treia a volumului de fata ne furnizeaza cateva informatii minimale despre autor: “Irvin D. Yalom este profesor emerit de psihiatrie la Universitatea Stanford si practica psihiatria in San Francisco si Palo Alto. Impreuna cu sotia sa Marilyn, are patru copii si sapte nepoti. Locuieste in Palo Alto. California.”

Parcurgerea intregului volum autobiografic ne dezvaluie mult mai mult despre devenirea autorului, pornind dintr-o familie de evrei emigranti dintr-un stetl rusesc, din Cielz. Fratele cel mare si-a chemat pe rand pe ceilalti in State, Abe – tatal autorului fiind sosit in 1937, dupa care “toti cei ramasi in urma au fost ucisi de nazisti…cand  venea vorba despre aceste subiecte, tata avea gura pecetluita; nu mi-a vobit niciodata despre Holocaust si nimic despre lumea cea veche” ne spune Yalom. Si ne mai spune autorul, referitor la relatia sa cu tatal: “Poate ca am ratat amandoi relatia dintre noi: el nu m-a intrebat nimic despre viata si munca mea, eu nu i-am spus niciodata ca-l iubesc. (…) Imi amintesc ca l-am intrebat daca crede in Dumnezeu, iar el mi-a raspuns: <Cum poate cineva sa mai creada in Dumnezeu, dupa Shoah?>”.

Irvin a fost un copil curios, un copil studios si extrem de ordonat si organizat  privind studiul zilnic si de perspectiva. In acelasi timp, a fost un copil deschis in relatiile cu cei din jur, foarte atent la tot ce ii impartaseau colegii, prietenii, profesorii. Pentru curiozitatea vie a lui Irvin “a ramas un mister de ce parintii mei nu au incercat niciodata, nici macar o data, sa ma invete sa citesc in ebraica sau sa-mi transmita din principiile religioase importante ale iudaismului.” Venind si ziua implinirii celor treisprezece ani si intregul conflict interior al pustiului Irvin, intreaga experienta acumulata si constientizata in timp, probabil ca a apasat greu in alegerea carierei autorului. Peste ani, la o consultatie solicitata de un tanar aflat intr-o situatie similara, psihoterapeutul ii spune acestuia: “ nu cumva tu te revolti. inconstient, imotriva parintilor si a culturii tale (…) Verbalizeaza-ti pur si simplu gandurile despre cum te simti ca evreu la treisprezece ani. Nu cenzura nimic – lasa-le sa iasa pe masura ce-ti apar in minte. Noi, terapeutii, numim asta <asociere libera>”.

Aflam insa, cu neplacere si durere, parcurgand prima parte a acestei autobiografii, ca in State, in anii urmatori celei de-a doua conflagratii mondiale, exista antisemitism fatis si birocratic; exista un anume numar de tineri evrei admisi in invatamantul universitar, cu precadere in cel medical. Si autorul spune “Antisemitismul cotei practicate de scoala medicala nici macar nu m-a revoltat – era peste tot, nu cunoscusem altceva, asa ca am preluat exemplul parintilor mei si am acceptat lucrurile asa cum erau. Nu am adoptat niciodata pozitia activistului, cum nu m-am infierbantat niciodata din pricina imensei nedreptati a sistemului. Privind retrospectiv, cred ca lipsa mea de revoltare se datoreaza stimei de sine scazute – am acceptat viziunea asupritorilor mei,”

Pagina cu pagina cititorul il cunoaste pe autor, mediul sau, felul de a gandi in epoca, relatiile extraordinare dintre elevi/studenti si mentorii lor – sculptori de geniu in modelarea tinerelor suflete si minti.

Dorind sa studieze medicina, dar atras si de literatura, Yalom s-a decis inainte de a intra la universitate ca “psihiatria imi permitea o apropiere de marii autori pe care ii iubeam.” Si in plus i-a oferit si posibilitatea de “a fi util si de a oferi celorlalti exact ceea ce aveau nevoie intr-un moment de criza.” Nicio problema, cu trecerea anilor, la momentul potrivit, Yalom a scris si literatura. Literatura buna!

Casatoria cu Marilyn in iunie 1954 a fost incununarea unei lungi si frumoase relatii implinita din toate punctele de vedere. O calatorie in Franta a fost moţul de pe tortul de nunta. Si in relatarea acestei excursii, am gasit cateva cuvinte referitoare la “calatoria catre sine”, ceea ce m-a dus cu gandul la faptul ca formatia intelectuala a acestui personaj, Irvin Yalom, a avut de la startul drumului sau in viata, aceasta tinta a respectarii cu fiecare pas, a constructiei, desavarsirii si iluminarii sinelui sau. Si spune autorul: “Cat mi-as dori sa pot face din nou calatoria asta (in Franta, recte), in linistea sinelui meu actual!”

Dupa absolvire, acceptat la rezidentiat in New York la renumitul Spital Mount Sinai, unde nu se facea practica si in psihiatrie, Yalom se ofera voluntar pentru un experiment de testare a noului compus descoperit, acidul lisergic dietilamid, LSD-ul. Rezultatul a fost in ani, cercetarea efectelor LSD ca similare cu simptomele schizofrenice, ducand apoi la o lucrarea in care autorul analizeaza diferentele dintre experienta cu LSD si experienta psihotica.

Au urmat apoi anii de rezidentiat (trei) in psihiatrie, la renumitul spital Johns Hopkins din Baltimore. Si aici i se imbogateste experienta de viata si cea profesionala, sub mana unor eminenti formatori, iar de aici incolo, trebuie sa recunosc ca am facut eforturi serioase, citind si recitind, ca sa inteleg! Desi Yalom este un bun povestitor, desi scriitura lui pare simpla, usor abordabila, cititorul nu trebuie sa se lase furat de cursivitatea frazei, ci trebuie sa se concentreze asupra miezului si sensurilor. De exemplu, intrand in cercul profesorului Jerome Frank, care utilizeaza metoda psihoterapiei de grup, autorul explica ca este vorba despre o abordare noua fata de vechea teorie freudiana, pentru ca atinge importanta relatiilor interpersonale pe tot parcursul ciclului de viata, nu pune accentul numai pe primii ani de viata. Si aici cititorul are nevoie de multa concentrare si normal – cunostinte legate de Freud si abordarile sale specific.

Un alt eminent profesor care i-a fost mentor in timpul instruirii in psihiatrie a fost John Whitehorn, care s-a pensionat exact dupa cei trei ani de rezidentiat la Hopkins ai lui Yalom. La petrecerea de pensionare, mandru de colectivul sau de medici si rezidenti, Whitehorn “s-a ridicat in picioare, s-a dus la microfon si a inceput sa vorbeasca, cu tonul lui masurat si formal: <Se spune ca poti judeca caracterul unui om in functie de caracterul prietenilor sai. Daca e asa…> a facut o pauza in care a scrutat lent si intentionat audienta de la stanga la dreapta, <atunci probabil ca sunt intr-adevar un om foarte bun>”. Profesorul Whitehorn, a fost acela care intr-o scrisoare de recomandare catre Universitatea Stanford, spunea “Cred ca dr. Yalom va ajunge un lider in psihiatria americana.”

Lectura acestui volum m-a lasat cu multe sublinieri si adnotari, pe care le consider importante. Pe toate. Si sunt multe. Despre diversele terapii de grup (despre unele nu am mai auzit pana acum), despre modul de coordonare a acestora si de implicare personala a terapeutului, despre intelegerea lumilor diferite a participantilor la grup (despre puterea de a vindeca, dar si de a face rau – in grupurile mici), despre grupuri de dezvoltare a abilitatilor, grupuri de team-buildinguri, terapia de grup pentru persoane normale, despre practica privata in psihiatrie, abordari noi, eficienta terapiei de grup si a proceselor pedagogice.

Apoi reflexii la moartea tatalui.

Apoi “premiul pentru cariera profesorala al Institutului National pentru Sanatate Mentala:, in 1967 – urmat de “Un an la Londra” (cei doi soti si trei copii, al patrulea inca nu aparuse).

Apoi capitolul dedicat “Grupurilor de intalnire” (ceea ce nu inseamna intotdeauna si terapie”), apoi Viena – cufundarea in lumea lui Freud – Viktor Frankl si cartea sa “Omul in cautarea sensului vietii”(in care autorul povesteste “ce a trait in timpul Holocaustului si cum a fost salvat de hotararea sa de a-si impartasi povestea cu intreaga lume”).

Apoi o noua metamorfoza a autorului, dorinta nespusa a lui, de a fi scriitor. Si prima carte scrisa si publicata in 1974 de catre Basic Books, “Cu fiecare zi mai aproape”!

Apoi – 1974 – Oxford – un cabinet in Departamentul de Psihiatrie al Spitalului Warneford.

Apoi – inca o idee care incolteste in mintea prolifica a autorului. “Ideea ca as fi putut scrie o carte care sa valorifice o parte din ideile literaturii existentiale in psihoterapie”. Si de aici inca o dorinta, ba chiar o decizie, inportanta pentru urmatorii zece ani de activitate “aveam sa lucrez doar cu pacienti care trebuiau sa vorbeasca despre moarte, deoarece se confruntau imminent cu ea”.  Si cat de emotionant este strigatul  lui Sal – un barbat de treizeci de ani, plin de viata, dar iremediabil condamnat: “Vreti sa va distrugeti corpul cu droguri? Sa-l ucideti cu bautura, iarba si cocaina? Sa-l faceti bucati in masini? Sa-l omorati pur si simplu? Sa-l aruncati de pe Golden Gate Bridge? Nu-l mai vreti? Atunci dati-mi-l mie! Il vreau eu! Am nevoie de el! Il iau eu – vreau sa traiesc!”

Ma opresc aici, sunt inca multe lucruri interesante si emotionate de spus in legatura cu acest volum. Si cu acest personaj, Irvin Yalom. Pe care il pot numi UN OM DE BINE. Si daca ma gandesc bine, rar se intampla ca doi oameni un EL si o EA sa se “imbine” atat de perfect. Irvin si Marilyn s-au intalnit devreme, in prima tinerete si au format un tot, o pereche, pana la varsta lor inaintata, inconjurati de copiii lor, de nepotii lor, de cartile si preocuparile lor. Doua vieti bogate intr-una singura plina de iubire pentru oameni.

Va semnalez si alte cateva aparute in seria de autor Irvin D. Yalom – “Solutia Schopenhauer”, “Privind soarele in fata” , “Darul psihoterapiei”, “Minciuni pe canapea”, “Plansul lui Nietzsche”, “Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapie”, “Darul psihoterapiei”, “Problema Spinoza”, “Psihoterapia existentiala”, “Efemeride si alte povesti de psihoterapie”, “Mama si sensul vietii”. 

Si “Inima indragostita. O istorie neconventionala” – scrisa de Marilyn Yalom.

Puteți cumpăra cartea: Libris.ro.

Va asigur ca va veti imbogati spiritul si mintea citindu-l pe Irvin Yalom, dar si interviurile de mai jos:

Articole similare

Conferință de presă: Cine sunt oaspeții de onoare ai Bookfest 2016

Delia Marc

Prin blogosfera literara (24 – 30 octombrie 2011)

Dan Romascanu

Semnal TV filme: weekend 31 decembrie 2010 – 2 ianuarie 2011

Delia Marc

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult