Carti Eseuri

Căcaturi spuse de tata, de Justin Halpern

”C#caturi spuse de tata”, de Justin Halpern
Editura Publica, Colecția Narator, București, 2017
Traducere din engleză și note de Florin Tudose

Povestea acestei cărți este deosebit de interesantă. Jurnalist mediu, după despărțirea de o nouă iubită, Justin Halpern este nevoie să se mute cu părinții săi, după ce a trecut de mult de adolescență. Tatăl său este un mucalit, un om ce pare a fi agresiv la suprafață, dar este extrem de sensibil și de direct în legătură cu fiecare dintre aspectele vieții. Așa că, Justin alege să deschidă un cont de twitter, în care să fie distribuite vorbele de duh ale tatălui său. Între timp, contul https://twitter.com/shitmydadsays are 2,8 milioane de urmăritori, majoritatea americani, care ”gustă” și se distrează.

După cum spune și numărul de urmăritori, încercarea sa a fost un succes, nu neapărat mulțumită cuvintelor tatălui său, care nu sunt extraordinar de amuzante sau de pertinente, ci pentru că ele exprimau felul de a fi și de a zice al americanilor, ușor sexist și misogin, suficient de rasist, direct și foarte bine descriptor al situațiilor de zi cu zi tipic acestei părți ale lumii. Așa că, după instaurarea succesului, au curs ofertele de interviuri, de reclame, de conferințe și… de cărți. Prima dintre ele este aceasta, în care transcrie câteva dintre zicerile tatălui său, dar în același timp întreprinde o interesantă incursiune în viața unui american de condiție medie, foarte bine scrisă și descrisă, aflată permanent în tangență cu viața alături de părinții și rudele sale. Desigur, având în vedere specificul cărții și al contului de twitter, personalitatea tatălui lui Justin Halpern este prevalentă, este în centrul atenției:

”Tata a fost un necioplit de când îl știu. Când eram mic îmi era atât de frică de el că nu înțelegeam că am de-a face cu omul cel mai puțin pasiv-agresiv de pe planetă. Acum, ca adult, aveam de-a face de dimineața până seara cu oameni – prieteni, colegi, rude – care nu spuneau niciodată ce gândeau cu adevărat. Cu cât petreceam mai mult timp cu tata în acele prime luni ale revenirii mele acasă, cu atât mai recunoscător începeam să mă simt pentru amestecul de onestitate și nebunie care caracteriza comentariile și personalitatea sa.” (pag. 10)

Pentru mine, tatăl lui Justin este chintesența părintelui. Am suferit mereu de lipsa unui părinte care să mă tachineze, să mă amuze și, în același timp, să mă învețe lucruri noi, nu neapărat din perspectiva culturii generale, ci din aceea a experienței de viață. Chiar dacă vorbele sale sunt impregnate de căcaturi, de ”shit”-uri, de cuvinte aparent respingătoare, atât la propriu, cât și la figurat, figura tatălui este una a mentorului, cel care educă propriul copil, prin mijloace aparent neortodoxe, cel care este aparent dur, dar în același timp sensibil și de duios.

Cum sunt însă ”căcaturile” spuse de el? Sunt vorbe spuse direct, expresiv, fără prea multă gândire, despre fiecare dintre aspectele vieții tipic americane: viața alături de familie, apoi colegiul, facultatea, primii pași de maturizare; baseball-ul, cerealele, fotbalul americane, primele iubiri; mutatul de la părinți, primul job, prima demisie, reîntoarcerea în sânul familiei. Pare un film tipic american, cum spuneam, dar avantajul tatălui lui Justin și chiar al lui Justin însuși reprezintă alura de sinceritate și responsabilitate distantă. Părintele oferă sfaturi ce sunt sau nu sunt luate în considerare, dar sunt amuzante prin însăși exprimarea lor, chiar brutală, prin apelarea excesivă a cuvântului ”shit”. Desigur, nu toate oferă același tip de amuzament și același grad de experiență, mai ales din perspectivă românească (mie mi s-au părut, o mare parte, chiar foarte banale). Iată câteva exemple:

Despre prima zi de grădiniță: ”Ți s-a părut greu? Dacă la grădiniță ți se pare greu, am niște vești proaste pentru tine legate de restul vieții.” (pag. 17)

Despre frica de a defeca în toaletele școlii primare: ”Băiete, nu ți-ai găsit omul căruia să i te plângi. Eu mă cac oriunde, oricând. E una dintre marile mele calități. Unii ar spune chiar cea mai mare.” (pag. 35)

Despre cât de important este să urmărești știrile de seară: ”Gata, să vorbim mai puțin că încep știrile… Poți să ai și tuberculoză, că doar n-o să se agraveze în următoarele trezeci de minute.” (pag. 82)

Despre mobilarea locuinței: ”Mobila tre s-o alegi ca pe nevastă; să te simți confortabil cu ea și să arate bine, dar nu atât de bine încât să vrea trecătorii să ți-o fure.” (pag. 121)

Despre tunsorile la modă azi: ”Oamenii de vârsta ta se piaptănă vreodată, frate? Parcă le-au sărit niște veverițe în cap și au făcut sex acolo.” (pag. 156)

Dacă vreți să vă relaxați timp de câteva ore cu o carte, pot spune că volumul semnat de Justin Halpern este o alegere destul de potrivită. Descrierea vieții autorului, în paralel cu cea a tatălui său, este simpatică, iar aventurile și vorbele de duh ale celui din urmă, alături de evenimentele din familie sunt mult mai hazlii atunci când sunt puse în contextul vieții lor. Și, pe deasupra, s-ar putea să descoperiți o nouă formă în care veți putea experimenta viața alături de părinții voștri, pe care i-ați simți deseori îndepărtați prin fapte și cuvinte, când, de fapt, erau cât se poate de aproape.

Puteți cumpăra cartea: Editura Publica/Libris.ro/Cartepedia.ro.

Articole similare

Prin blogosfera cinefila (2 – 8 aprilie 2012)

Jovi Ene

Agenția, de Cristian Ardelean

Jovi Ene

This is 40 (2012)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult