Carti

Hipnoza cuvintelor: Incursiuni. Poezia evreiască nord americană

“Incursiuni”. Poezia evreiască nord americană Coordonator și traducere din limba engleză: Adrian Grauenfels Editura Saga, Israel, 2020 Poezia înseamnă multe lucruri, pentru mulți oameni. Una dintre particularitățile sale este că, de fapt, nu poate fi definită sau etichetată, deși de-a lungul timpului au existat destule tentative. O caracteristică definitorie a formei poetice este însă economia limbajului, aici cred că majoritatea va fi de acord. Deși nici prozatorii nu fac excepție când vine vorba despre concizie și claritate, poeții depășesc pragul standard, dacă avem în vedere calitățile emotive ale unui cuvânt, fundalul sau valoarea muzicală și chiar relația sa spațială din pagină. Prin alegerea cuvintelor, dar și prin formă, poeții excelează în povestiri, argumente sau descrieri cu întindere redusă, deși poezia în sine depășește cuvintele, sugerând în permanență sensuri dincolo de acestea. (mai mult…)

„Jurnal la sfârșitul lumii”, de Vasile Ernu, sau cartea pe care o merităm

„Jurnal la sfârșitul lumii”, de Vasile Ernu Editura Cartier, Chișinău, 2019 Jonglez printre rafturile cu cărți în căutarea unui titlu care mi-ar limpezi mințile în aceste vremuri ale constantei deșertăciuni. Toate încercările mele de a înțelege în ce s-a transformat această realitate se ciocnesc de pietrele ascuțite ale unui prezent ambiguu și echivoc. Închid rețelele sociale, îmi pun o ceașcă de ceai fierbinte și un Danzón nr. 2 al orchestrei din Paris, dirijate de Arturo Márquez. Azi trebuie să-l cunosc pe Vasile Ernu, or nu mă lasă conștiința mea de basarabean să nu-mi citesc conaționalii, darmite în aceste timpuri tulburi. (mai mult…)

Prin blogosfera literară (18 – 24 mai 2020)

Stelian Tanase povesteste pe blogul sau despre o poveste de dragoste aparent imposibila din istoria literaturii romane, cea dintre poeta Maria Banus si romancierul Zaharia Stancu: 'Ma intriga mai ales „Dionisie” de care Maria Banus era indragostita. A urmat o lunga tacere. Apoi mi-a spus aproape soapta – e Zaharia Stancu. M-am intrebat ce legatura sa fie intre un ins de origine joasa, taraneasca, ajuns jurnalist bucurestean, (n. in 1902 la Salcia, Teleorman ca al 7 –lea copil), avind reputatie dubioasa – pe de o parte. Si o poeta firava, (n 1915 Bucuresti), orasanca, educata, fina, provenita din burghezia evreiasca instărită? Faunul si nimfa. Stancu era schiop in urma unei poliomelite din copilarie. Nu se potriveau deloc si totusi ea l-a iubit obsesiv, cu pasiune, fara intrerupere, toata viata. La moartea lui – in decembrie 1974, noteaza in jurnal ” ..Ma intreb cum o sa fie la inmormintare, daca o sa ma stapinesc sau o sa–mi dau drumul la plins “”… Si cum era ziua aia de inceput de vară in Antim( … ) el venea pe ascuns cind nu erau parintii acasa si cind imi transpira rochia, si impreuna formam un centaur fericit care necheza, urla, ragea catre cerul acela de vara, care n-o sa mai fie niciodata. Si cum m-a batut si cum m-a mintit si cum s-a logodit oarecum cu mine, venind in familie, la ceai, mirosea a escrocherie sentimentala.“' (mai mult…)

Capitolele lipsă (carte: Miriam Wax-Yahil – Capitolul lipsă)

”Capitolul lipsă”, de Miriam Wax-Yahil Editura Corint, Colecția Corint Fiction, București, 2020 Traducere din limba engleză de Dragoș Zetu '... această carte nu este doar o biografie. Este un roman-document care se bazează pe viaţa reală a familiei mele şi pe vremurile cu adevărat turbulente în care aceasta a trăit şi care au fost, pe nedrept, alungate în uitare. ' (pag. 270) Acestea sunt cuvintele care încheie cartea lui Miriam Wax-Yahil 'Capitolul lipsă', apărută în colecția Corint Fiction a Editurii Corint, în acest an 2020, an ciudat din punct de vedere editorial și din multe alte puncte de vedere. Pandemiile care au lovit lumea au amânat apariția ediției tipărite și a lansărilor pe care această carte le merită și care sper că vor mai avea loc nu peste multă vreme. Până atunci ediția electronică a cărții este deja disponibilă și poate fi comandată pe net. Traducerea ii aparține lui Dragoș Zetu, bazată pe ediția engleză a cărții scrise în original în limba ebraică - traducere foarte frumoasă de altfel, într-o română literară cursivă, cu foarte puține și minore erori. (mai mult…)

Trei poezii din ”Neîmpăcat. Antologie personală 1991-2013”, de Michel Houellebecq

”Neîmpăcat. Antologie personală 1991-2013”, de Michel Houellebecq Editura Humanitas Fiction, Colecția Poezia, București, 2016 Traducere din franceză și postfață de Daniel Nicolescu Poezie citadină, plină de semnele orașului, de supermarketului, ale zonelor industriale, ale metroului; un personaj misterios străbate versurile, pe care nu-l putem privi altfel decât ca fiind autorul însuși, Michel Houellebecq, care deseori este dezamăgit, pare să fi fost îmbătrânit excesiv de această lume, așa că devine dur și este acoperit deseori de depresie... Chiar dacă este un autor și un om controversat, cred că poezia lui se potrivește unei lumi comerciale, abrutizate. Și, în plus, ici și colo există și mici miracole de duioșie și sensibilitate. Trei poezii care mi-au plăcut și se potrivesc ansamblului de poeme pe care l-a creat: În cuptorul cu microunde Soarta consumatorilor E hotărâtă tot la două secunde; Nu e supusă erorilor. Pe agenda zilei de mâine, Scrisesem: ”un kil de orez”; Totuși mă reorientez: E promoție la pâine. Viața mi se schimbă vioi În hipermarketul Continente, Năvălesc și dau înapoi, Sedus de diverse-accidente. Măcelarul era mustăcios Și-avea rânjet de fiare, Chipul îi devenea răpciugos... M-am zvârlit la picioarele sale. E drept că lumea asta unde respirăm infernal Nu ne mai inspiră decât un dezgust manifest, Și-un chef să dispari fără să-ți mai pese de rest, Nu mai citim nici măcar titlurile ce-apar în jurnal. Vrem să ne-ntoarcem în vechiul sălaș În care străbunii trăiau sub a unui înger aripă, Am vrea să regăsim ciudatul curaj Care sanctifica viața până-n ultima clipă. Ne dorim o nouă formă de fidelitate, Ca un altoi în care să ne-adunăm dependența, Ceva care să depășească și să conțină existența, Nu putem trăi departe de eternitate. Întâia oară am făcut dragoste pe o plajă Undeva în Grecia. Se lăsese noaptea Mi se părea că-i o vrajă Care ne copleșea, Însă asta chiar se-ntâmpla. Și-apoi zbateri de valuri, Mereu aceleași valuri Blând îmi sunau în auz, Destinul mi-era încâlcit și confuz. În ajun înotasem spre o insulă Care-mi părea aproape N-am ajuns la insulă Mi s-a-npotrivit un curent Sau ceva asemănător Nu puteam să mă-ntorc Și-am crezut c-o să mor, Mă simțeam abătut La gândul că o să mă înec Viața-mi părea prea lungă Și foarte însorită. Aveam șapteșpe ani, Mi se părea aiurea să mor Fără să fi făcut amor. Trebuie oare să simți gustul morții Ca să-l afli pe-al vieții? Cu toții-avem trupuri frumoase, Fragile, nesățioase. Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction. (Sursă fotografii: LibHumanitas.ro, Pagina de Facebook a autorului)

Iadul de lângă noi: ”Eu voi fi ultima”, de Nadia Murad și Jenna Krajeski

”Eu voi fi ultima”, de Nadia Murad și Jenna Krajeski Editura Polirom, Iași, 2019 Traducere: Irina-Marina Borțoi Nadia Murad, născută într-o familie agricolă din Kocho, Irak, aparține minorității etnice și religioase Yazidi. ISIS a atacat satul său și a ucis aproape toți bărbații din comunitate pe când avea nouăsprezece ani. Alături de Murad, alte tinere yazidite au fost luate în prizoniere și supuse bătăilor și violului. În timp ce o captivă, a fost supusă în mod repetat violului și altor abuzuri, iar după trei luni a reușit să fugă și a ajuns într-un lagăr de refugiați unde i s-a oferit șansa de a se muta în Germania. În prezent este implicată în proiecte pentru ajutorarea copiilor și a femeilor care sunt victime ale traficului de carne vie. Experiențele trăite și relatate de Nadia sunt uluitoare, șocante și rămân în memoria cititorului mult vreme după ce a parcurs textul. (mai mult…)

Oamenii sunt ”răi”! – ”Oamenii. Scurtă istorie despre cum am stricat totul”, de Tom Phillips

”Oamenii. Scurtă istorie despre cum am stricat totul”, de Tom Phillips Editura Trei, București, 2019 Traducere din engleză de Corina-Mihaela Tudose și Alexandra Fusoi Motto: ”Este oare posibil ca – indiferent de opiniile personale sau de convingerile politice – la un moment dat, în ultima vreme, să vă fi uitat în jur la cum arată lumea și să vă întrebați în sinea voastră: ”La dracu’, dar ce-am făcut cu lumea noastră?” (pag. 10) Tom Phillips este jurnalist și umorist. Sub aceste auspicii ar trebui să privim și volumul său, apărut în 2018, despre omenire și multiplele sale defecte. Pe de o parte, investigația sa are multe componente jurnalistice, documentându-se foarte bine despre evenimente mai mult sau mai puțin știute. Pe de altă parte, nu există nici măcar o pagină care să nu conțină elemente pline de umor, care să aducă zâmbetul pe buze cititorilor și pe bună dreptate. Desigur, ca orice jurnalist, Tom Phillips exagerează de multe ori, accentuează defectele omenirii și multele acțiuni nesăbuite pe care aceasta le-a întreprins și care au cauzat catastrofe sau multe pierderi omenești. (mai mult…)

Festivalul care nu a mai avut loc: ”Cannes 1939”, de Olivier Loubes

”Cannes 1939. Festivalul care nu a mai avut loc”, de Olivier Loubes Editura Libris Editorial, Brașov, 2019 Prefața de Pascal Ory Traducere: Irina Margareta Nistor În 1938, Festivalul de Film de la Veneția a acordat două premii importante pentru Germania nazistă și Italia fascistă. Premii de film, dar interesele din spate au direcționat premiile spre gazde și aliații lor – spre filmul italian ”Luciano Serra, pilotul”, coregizat de Vittorio Mussolini, fiul Ducelui, respectiv ”Olympia”, capodopera propagandistică nazistă semnată de Leni Riefenstahl. Așa că Franța gândește un nou festival, unde premianții să fie merituoși, o contrapondere la Veneția și la expansiunea totalitarismelor. Așadar, nu este neapărat o decizie ”cinematografică” (doar Franța și aliata sa, SUA, primeau premii importante și la Veneția), cât una politică, anti-propagandă, iar principalul artizan al acesteia era Jean Zay, Ministrul Educației din acea perioadă: (mai mult…)

„Despre educație”, de Bertrand Russell. O carte incomodă într-un parenting iluzoriu

„Despre educație”, de Bertrand Russell Editura Humanitas, București, 2019 Traducere și note: S.G. Drăgan Mă înarmez cu răbdare și deschid primele file ale unei cărți care promite să abordeze un subiect destul de incomod: educația. Știu sigur că îmi voi sublinia pasaje și că le voi împărtăși prietenelor mele, multe dintre care sunt deja mămici sau au interferențe cu mediul educațional. Știu că multe dintre ele nu vor rezona cu subiectul sau cu abordarea pe care o inițiază Russell. Ce nu știu eu la acel început e că voi observa un fenomen aparte în mediul online după această carte. (mai mult…)

Prin blogosfera literară (11 – 17 mai 2020)

Radu Ilarion Munteanu (rim) scrie pe blogul sau mutat de cateva saptamani la o noua adresa despre volumul 'Secretele Otiliei' al Anei Ddobre-Pelin aparut la Editura Hoffman : 'Secretele Otiliei e piesa de rezistenţă a culegerii. Ridicarea titlului ei la rang de ambasador al volumului e justificată. Eroina, dincolo de accidentele biografice, reprezintă, totuşi, un caz banal. Nu tipic, dar banal în excepţionalitatea lui lovită de soartă. Nu tragică. Soartă a cărei finalitate se ghiceşte de la început. Finalitate precizată abil, exprimată cu un ton la limita procesului verbal. Conexiunea cu personajul marelui critic e făcută cu îndrăzneală cu parfum insolent. O prietenă a eroinei o compară pe aceasta cu personajul eponim. Prilej aleroinei de a contrazice decis asemănarea. Autodefinindu-se limpede. Ori, ccca procedeu stilistic, autodefinirea prin negarea asemănării cu un personaj literar identic numit sugerează, cu fineţe, acceptarea propriului destin ingrat. Destin ca o pedeapsă nedreaptă. Entru o vină care nu-i a ei. Specificul narativ al piesei e schimbul quasipermanent de ştafetă între personaje. Care preiau persoana întâia unul de la altul. Dincolo de acestea, scriitura elaborată avertizează cititorul care a început lectura cu piesa ce dă titlul volumului. Atenţie! Proză mare!' (mai mult…)