„Cum se citește o carte. Ghidul clasic pentru o lectură inteligentă”, de Mortimer J. Adler, Charles Van Doren
Editura Paralela 45, București, 2023
Traducător: Doru Căstăian
În ciuda faptului că omul contemporan citește din ce în ce mai mult (pe ecranele telefoanelor mobile, pe rețelele de socializare), lectura nu este una de calitate, ceea ce se reflectă în modul în care comunicăm, în rezultatele mediocre obținute de elevi la examenele naționale sau în radicalizarea discursului societății civile. Într-o astfel de lume în care citirea unei cărți tipărite este o activitate aproape desuetă, decizia editurii Paralela 45 de a publica un ghid de lectură mi se pare salutară.
Cei doi autori ai volumului „Cum se citește o carte. Ghidul clasic pentru o lectură inteligentă” realizează o adevărată pledoarie pentru lectură pornind de la premisa că cititul nu este o activitate de plăcere, ci o îndeletnicire de pe care urma căreia este bine să avem și un oarecare beneficiu. Cu alte cuvinte, nu citim o carte pentru a ne destinde, ci pentru a învăța din ea, pentru a ne antrena mintea și pentru a descoperi mesajul transmis de autor.
Pornind de la această ipoteză, autorii își structurează cartea în patru părți: „Dimensiunile cititului”, „Citirea analitică”, „Abordări ale diferitelor tipuri de lectură” și „Scopurile ultime ale lecturii”. Ele sunt urmate de o listă de lecturi fundamentale și de câteva teste pentru dezvoltarea abilității de a citi activ.
De asemenea, autorii identifică mai multe niveluri ale lecturii: lectura elementară, lectura inspecțională, lectura analitică și lectura sintopică. Fiecare etapă este descrisă cu acribie într-un capitol distinct, iar cititorul primește și sfaturi practice pentru a-și dezvolta această competență. De exemplu, se explică în ce situații este utilă lectura inspecțională, cum ne formăm deprinderea de a citi activ, cum alegem o carte sau cum o clasificăm.
Dacă cititorul obișnuit/ocazional se oprește la nivelul lecturii elementare, cititorul pretențios/profesionist le parcurge și pe celelalte și ajunge să dobândească competența de a intra în dialog cu autorul unei cărți și de a-i înțelege argumentele. Uneori se poate întâmpla să nu fie de acord cu ele. Pentru această situație, autorii ne arată cum se poate polemiza constructiv, civilizat, fără agresivitate.
Cel mai izbutit capitol mi s-a părut acela în care sunt detaliate diferitele tipuri de lectură, în funcție de domeniu, pentru că într-un fel citim literatura și în cu totul alt mod ne raportăm la o carte de specialitate. Această diferențiere pe domenii este esențială, mai cu seamă că nu îmi amintesc să mi se fi explicat în școală cum trebuie să clasific/să citesc/să interpretez o carte sau cum să polemizez cu autorul ei.
Ultima parte a volumului reprezintă un expozeu despre cărți care tratează același subiect. Acest ultim capitol poate fi extrem de folositor studenților, pentru că îi învață cum să întocmească o bibliografie, cum să aleagă cărțile fără a irosi timpul sau cum să realizeze o grilă de lectură valabilă pentru majoritatea autorilor din bibliografie. De asemenea, primesc îndrumări pentru a interpreta și ordona în scris rezultatele analizei lor comparative.
Deși titlul și limbajul mi-au lăsat impresia că voi avea de-a face cu o carte facilă, după ce am parcurs acest ghid de lectură, am realizat că până și un cititor împătimit mai are mult de învățat pentru a se putea bucura de o lectură de calitate.
