The Devil Wears Prada 2 (2026)
Regia: David Frankel
Distribuția: Meryl Streep, Anne Hathaway, Emily Blunt, Stanley Tucci
Strike a Pose, ne îndeamnă celebrul vers al melodiei Madonnei, Vogue, lansată în 1990, care se aude pe fundalul sequelului The Devil Wears Prada 2 regizat de David Frankel. Filmul prezintă aventurile lui Andrea Sachs ( Anne Hathaway), o femeie ambițioasă, hotărâtă să ajungă în vârful industriei fashion din New York. Personajul a fost creat de scriitoarea Lauren Weisberger, cunoscută cititorilor amatori de literatură glossy, la fel ca celebra Carrie Bradshaw din Sex and the City.
The Devil Wears Prada 2 continuă povestea într-o notă glamorous, dar înțesată de mici picanterii, de această dată imaginând un „scenariu apocaliptic” în care apariția revistelor în format print este sabotată și restructurările se țin lanț, lăsând pe drumuri mulți jurnaliști de carieră, care fie nu pot ține pasul sau care nu se conformează cerințelor conținutului online, în goana nebună după click-uri, share-uri, like-uri și în general tot ceea ce înseamnă recompensă instant.
În vizor se află și prestigioasa revistă de modă Runway, a cărei editor-in-chef este Miranda Priestly (Meryl Streep) și care se află brusc pe butuci din cauza loviturii de imagine și a publicității negative agresive uneltite din umbră asupra sa, toate ziarele prezentând-o drept o mincinoasă. Singurul coleg în care poate avea încredere deplină și care i-a rămas alături la bine și la greu este designerul de modă Nigel (Stanley Tucci).
Andy Sachs este acum o jurnalistă de succes care și-a clădit o carieră solidă în domeniu și care nu pierde nici o ocazie să apere public drepturile libertății presei, stârnind rumoare cu declarațiile ei, în timp ce Emily Charlton ( Emily Blunt) a obținut o poziție cheie ca șefă a departamentului de promovare a Casei Dior, ocupându-se de campaniile de publicitate ale acestui brand îndrăgit de către femei din întreaga lume.
Personajele nu s-au schimbat fundamental în lunga perioadă cât au lipsit de pe ecrane, nici nu aveau cum. Acestea s-au adaptat contextului și vieții urbane nebune în care sunt obligate să-și desfășoare activitatea.
Între timp, Emily este decisă să pună mâna pe șefia redacției Runway. Femeia are motivele ei personale pentru care dorește să o înlăture pe Miranda, după ce în primul film al seriei, editoarea s-a descotorosit de ea, în calitate de asistentă personală, cu prima ocazie indiferent cât de promptă și atentă a fost aceasta sau cât de determinată în a-i îndeplini ordinele până la ultimul detaliu, nepăsându-i de cât de absurde ar fi fost cerințele șefei capricioase. Aliații lui Emily sunt afaceriștii dornici să facă bani din orice campanie de marketing, hotărâți să atragă cât mai mulți „fashion addicts” chiar dacă asta presupune să dea la o parte „trendsetterii” considerați mult prea boemi pentru gustul lor îndoielnic și orientat strict către ceea ce vinde. Însă planurile nu le vor ieși ca la carte până la sfârșit, pentru că nu-i așa : cine sapă groapa altuia cade singur în ea.
Totuși asistăm la „îmblânzirea scorpiei” atunci când, Miranda Priestly este forțată să lase garda jos și să realizeze în sfârșit că nimeni nu este intangibil mai ales atunci când riscă să-și piardă munca de o viață. Cu ce ar rămâne ea dacă nu ar mai fi la cârma Runway? Acesta este un moment de bilanț în care va vedea cine îi sunt aliații și cine dușmanii, întreg filmul construindu-se în jurul unui joc a cărui miză este în cele din urmă: loialitatea.
Andy este dispusă să facă orice este necesar pentru a apăra redacția , în ciuda figurii aspre și a comportamentului dur al Mirandei, plin de toane, ea a fost singura care a reușit să se conecteze cu șefa sa, să încerce să o cunoască cu adevărat, dincolo de multiplele măști pe care le poartă aceasta în funcție de ocazie.
Legătura lor devine și mai puternică atunci când realizează că nu impart doar aceiași pasiune pentru haine scumpe, dar mai sunt și două perfecționiste care știu că : „Runway nu este doar o revistă de modă”.
Decizia regizorului de a muta acțiunea de la Săptămâna modei din Paris (așa cum era în The Devil Wears Prada, în Milano (considerat una dintre cele patru capitale ale modei alături de Londra și New York), vine la pachet cu o desfătare a simțurilor, mai ales a celor estetice. Sunt câteva scene în film care merită atenția noastră sporită, cum este aceea care conține apariția episodică, surpiză, a Donatelei Versace, ce demonstrează că filmul este atât o scrisoare de dragoste adresată brand-urilor de lux, dar și un tribut adus artei prin prezentarea celebrei picturi murale „Cina cea de taină”, o capodoperă a Renașterii realizată de Leonardo da Vinci. Într-o altă scenă modelele defilează dezinvolte pe catwalk, în timp ce, în mijloc, are loc un concert live al lui Lady Gaga.
Nici cele patru personaje ale noastre Miranda, Andy, Emily și Nigel nu se lasă mai prejos, apărând întotdeauna în cadru îmbrăcate „ la patru ace” și oferindu-ne astfel satisfacția de a ne delecta cu ținute care mai de care mai extravagante.
The Devil Wears Parda 2 rămâne la fel de relevant ca prima parte lansată în urmă cu 20 de ani și este un must-see pentru oricine vrea să fie în pas cu moda sau care nu ezită să bea un latte fierbinte fără spumă de la Starbucks, de fiecare dată când are de onorat un deadline.
Filmul se poate vedea începând cu 29 aprilie 2026 în toate cinematografele din România.
