Filme Filme europene

Doi frați merg la Hollywood: Good morning Babilonia (1987)

Good morning Babilonia (1987)
Regia: Paolo Taviani, Vittorio Taviani
Distribuția: Vincent Spano, Joaquim de Almeida, Greta Scacchi, Désirée Nosbusch

Frații Taviani nu mai sunt. Întâi a plecat, în 2018, Vittorio, iar anul trecut ne-a părăsit și Paolo. Lasă în urmă vreo 20 de filme de lung metraj și încă câteva filme scurte și colaborări la creații colective. Au scris împreună și majoritatea scenariilor creând personaje care se confruntă cu istoria și care uneori fac istorie, dar sunt întotdeauna oameni în care spectatorii se pot recunoaște și cu care se pot identifica. Acesta este cazul și cu eroii ‘Good Morning Babilonia’, filmul scris și regizat de ei în 1987, a cărui poveste se petrece în mare parte în America începutului secolului 20 și care este vorbit aproape în totalitate în engleză. Este un fel de excepție în cariera celor doi frați, care după câteva succese remarcabile în Italia și Europa (inclusiv premii la festivalurile de la Cannes) încercau să-și lărgească audienta cucerind și publicul american. Nu prea au reușit (nu comercial în orice caz) în aceasta tentativă, dar rezultatul este încă un film frumos scris și povestit, care combină o poveste de emigrație și un episod spectaculos din istoria artei filmului.

Dacă filmul acesta ar fi fost făcut de regizori americani l-am fi putut categorisi ca fiind o saga americană. Povestea însă începe și se sfârșește în Italia. Nicola și Andrea sunt cei mai tineri dintre cei șapte frați Bonnano, descendenți ai unei dinastii de restauratori de biserici și catedrale. Afacerea de restaurări tatălui lor dă faliment și cei doi frați se decid să plece în America pentru a aduna bani și a recâștiga-o. Tineri, frumoși, harnici și descurcăreți vor reuși să ajungă la Hollywood după multe peripeții și încercări tipice drumului dificil al imigranților economici de la începutul secolului 20. Nici la Hollywood nu este ușor de răzbătut, dar aici se naște o nouă industrie, cea a cinematografiei. Mugurii a ceea ce știm că vor deveni marile studiouri sunt deja prezenți – producători super-puternici, regizori cu viziuni grandioase, sute de aspiranți – bărbați inteprizi și actrițe tinere și frumoase – visând să ajungă vedete și gata să facă aproape orice pentru asta. Nicola și Andrea vor reuși până la urmă să atragă atenția regizorului D.W. Griffith, folosindu-și meșteșugul și arta dobândite acasă pentru a crea o parte importantă (elefanții!) din decorurile faimosului film ‘Intolerance’. Când cei doi se căsătoresc cu două frumoase actrițe aspirante, filmul pare a se îndrepta spre un happy-end. Destinul însă vă decide altfel, atât pe planul vieții personale cât și prin izbucnirea Primului Război Mondial. Despărtiți, cei doi frați se vor întoarce în Europa și doar un final tragic îi va reuni.

Îmi plac filmele care descriu experiența imigrării în ‘țara tuturor posibilităților’. În timp am descoperit că dintre filmele cele mai interesante ale genului se află cele realizate de regizori și scenariști ne-americani care descriu povestea emigrării în America din perspectiva imigranților. Aici îmi pare că se încadrează și ‘Good Morning Babilonia’. Scenele cele mai reușite ale filmului sunt – în opinia mea – cele care reconstituie Hollywood-ul la începuturi, cu străzi prăfuite intre livezi, cu studiourile în formare și cu personajele în care-i recunoaștem pe pionierii industriei viselor. Dacă cei doi frați – interpretați de Vincent Spano și Joaquim de Almeida – sunt personaje fictive (inspirate poate din biografiile fraților Taviani înșiși), există în film un personaj real, cel al lui D.W. Griffith, interpretat de Charles Dance, unul dintre acei actori care fac bijuterii din rolurile secundare. Dance / Griffith are în film un monolog care deși este puțin teatral transmite o idee frumoasă. Adresându-se tatălui celor doi frați, invitat la nunta lor dubla, regizirul compară filmele secolului care începea cu catedralele romanice din Italia Evului Mediu, aducând omagiu meșteșugarilor anonimi care au investit talent și trudă în ridicarea lor. Este un omagiu impresionant și unul dintre motivele pentru care acest film are șanse să rămână în amintirea spectatorilor.

Nota: 8/10

(Sursă fotografii: IMDb.com)

Articole similare

Un măgar la Cannes: Eo (2022)

Dan Romascanu

Rehana (HBO Max, 2021) – o peliculă în tușe grosiere despre condiția femeii într-o lume profund patriarhală

Corina Moisei-Dabija

Prin blogosfera literară (14 – 20 ianuarie 2019)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult