Concurs: Puteți câștiga cinci cărți, oferite de Editura Casa de Pariuri Literare! – ÎNCHEIAT!

DESPRE AUTOR

Jovi Ene

Îmi place să citesc, pe scurt. Așa că am avut ideea acestui blog colectiv cultural prin 2009, unde pasiunea mea pentru cărți și filme se materializează în formă scrisă. Doar o pasiune, sunt doar un cititor și un pasionat de filme, nicidecum un critic.



( 84 )
  • Cristina

    Dlui Mihai Mateiu: fiind carte de debut, nu v-am citit pana acum, dar Rares Moldovan mi-a starnit curiozitatea destul incat sa particip la acest concurs: ce intrebare v-ar impresiona, v-ar multumi ca scriitor?

    Răspunde
    • Mihai Mateiu

      Cristina, eu nu pot sugera întrebarea care m-ar face să-ți acord premiul, n-ar fi cinstit!

      Răspunde
      • Cristina

        Dle Mateiu, citind cartea, voi descoperi secretul celor doi batranei care-si petrec viata in fata televizorului? 🙂

        Răspunde
        • Mihai Mateiu

          Cu siguranță! 🙂

          Răspunde
  • Camelia Nita

    D-lui Andrei Vornicu, titlul volumului dumneavoastra mi-a starnit cu siguranta interesul, indeosebi prin originalitatea acestuia.
    Totusi intrebarea mea suna in felul urmator: Moartea survine intotdeauna fara a putea fi anticipata, spunandu-se insa ca aceasta poate fi „simtita”, totusi de ce <>, si nu Viata? Teatrul fiind o prelungire a vietii, Moartea se afla in „dezavantaj” fata de Viata, caci prima nu mai poate „fura” sufletul unui om, iar a doua se bucura de sansa de a „se prelungi” prin teatru. Asadar de ce titlul volumului dumneavoastra se intituleaza <> si nu <> ?

    Răspunde
    • Camelia Nita

      Nu s-au afisat propozitiile dintre ghilimele.:
      D-lui Andrei Vornicu, titlul volumului dumneavoastra mi-a starnit cu siguranta interesul, indeosebi prin originalitatea acestuia.
      Totusi intrebarea mea suna in felul urmator: Moartea survine intotdeauna fara a putea fi anticipata, spunandu-se insa ca aceasta poate fi “simtita”, totusi de ce ‘Moartea striga: „Bis” ‘, si nu Viata? Teatrul fiind o prelungire a vietii, Moartea se afla in “dezavantaj” fata de Viata, caci prima nu mai poate “fura” sufletul unui om, iar a doua se bucura de sansa de a “se prelungi” prin teatru. Asadar de ce titlul volumului dumneavoastra se intituleaza ‘La final, Moartea striga: „Bis”‘ si nu ‘La final, Viata striga: „Bis” ‘?
      P.S. Imi cer scuze pt rectificare dar am folosit niste caractere care din pacate nu erau vizibile cand a fost acceptat comentariul…

      Răspunde
    • Andrei Vornicu

      Mă bucur că titlul v-a stârnit interesul și că i-ați apreciat originalitatea. Se pare că stârnește și polemici, ceea ce presupun că e bine, fiindcă în genere un titlu se vrea edificator, dar în cazul de față are mai multe chei de interpretare. O să fac o explicitare de ansamblu, prin care sper să vă răspund la toate întrebările. Pentru mine, Moartea e un personaj. De aici și majuscula. Am învestit-o cu numeroase trăsături care o disting de fenomenul biologic, prin care sucombăm și trecem la cele sfinte. Moartea e un final existențial care se multiplică de-a lungul existenței noastre, culminând, firește, cu decesul. Dar mă refer în primul rând la punctele terminus în care ne repliem și o luăm de la zero. Cânt încercăm să atingem surogatul perfecțiunii (fiindcă perfecțiunea în sine aparține filosofiei și zeilor), ajungem la un punct în care până și un final își alipește puncte de suspensie. Acela e bis-ul. Dincolo de asta, titlul vizează și un sentiment de optimism și de regenerare. De resurecție. E, totodată, și o aluzie spectaculară (la teatru nu se strigă bis, e drept, ci se aplaudă, dar am extins puțin sfera). Viața e ceea ce trăim, dar Moartea e un punct de referință. Teatrul prelungește viața fiindcă ne face să visăm și să mergem mai departe, chiar dacă suntem aparent blocați. Spiritual, însă, facem primul pas. Iar în teatru totul e aici și acum, așa că ne vedem siliți să fim întru prezent. Moartea nu mai strigă bis când încetăm să mai visăm, să mai credem, să mai uităm de seriozitate. Detali găsiți în piesa mea Fugind pe gheață.

      Răspunde
  • Oblivian

    D-lui Andrei Vornicu: Daca ar fi sa scrii acea ”Mare Carte” cu care orice scriitor spera sa intoarca lumea la 180 de grade, care ar fi scriitorul cu care ai vrea sa colaborezi?

    Răspunde
    • Andrei Vornicu

      Frumoasă întrebare, dar orice scriitor care vrea să reevalueze universul real și cel ficțional vrea să scrie Marea Carte/Cartea Totală singur. La fel și eu. Chiar dacă acea carte va fi o trilogie. O voi scrie alături de foarte mulți scriitori care mi-au marcat literatura și lectura. Vor fi Henry Miller, Julio Cortazar, Witold Gombrowicz, Charles Bukowski, Swift, Rabelais, Shakespeare, Ionesco, William Burroughs, Sade, Boris Vian și alți câțiva care acum îmi scapă, dar zac la adăpost în biblioteca mea interioară.

      Răspunde
  • Mihai T.

    Pentru Mihai Vieru o intrebare: Daca ar fi sa schimbati ceva in cartea pe care ati scris-o prima data, ce ati schimba si de ce?

    Răspunde
    • Mihai Vieru

      poate că aș schimba titlul…mi-a creat necazuri..

      Răspunde
      • Cristina

        da, eu chiar ma gandeam, de ce nu ”Iarba in aer”? De ce ”Aer in iarba”? siiiiii….acum, ca ne-ai facut curiosi, cum poate un titlu sa-ti creeze necazuri?

        Răspunde
  • sims

    pt Domnul Mihai Mateiu – Ati avut dupa cum spun criticii literari ceea ce se numeste un debut riscant, ati ales o tema riscanta si o incadrare riscanta mergand spre proza scurta, pe viitor va vedeti riscand si cu un roman sau veti opta tot spre proza scurta?

    Răspunde
    • Mihai Mateiu

      Riscul de care vorbeau criticii e unul editorial, de a fi sau nu publicat. Când scrii percepi altfel de riscuri: să scapi tema, să nu prinzi forma, ritmul, ele să nu rezoneze. Acum, lucrând la un roman, simt „pericolul” de-a scăpa unele fire, de-a „greși” la proporții – dar e un risc care te face să simți că trăiești, literar vorbind! 🙂

      Răspunde
  • sims

    pt george geacar – Rasfoind cartea am fost surprinsa sa nu gasesc poezia de la are a pornit titlul si sunt curioasa de unde ideea lui si care este semnificatia lui?

    Răspunde
    • george geacar

      poezia „gaura de vierme” este la pagina 57 🙂
      gaura de vierme are o frumoasa definitie pe wikipedia. este o posibilitate de calatorie rapida in timp, ceea ce incearca sa faca si cartea mea, o calatorie rapida prin timpul meu

      Răspunde
      • sims

        multumesc mult pentru raspuns, varianta online pe care o gasisem nu avea toate poeziile incluse

        Răspunde
  • sims

    pt ion buzu – am vazut ca esti originar din Chisinau, de ce ai ales sa debutezi in romania?

    Răspunde
    • ion buzu

      pai ar fi mai multe motive: ca sa obtin credibilitate in fata consulatului roman pentru a obtine viza, sa ma bat cu debutantii de la categoria grea, incercare de a sterge separarea dintre cele 2 scriituri, basarabeana si romana. pe linga asta, cu exceptia editurii cartier, cartile aparute la celelalte edituri din chisinau nu se prea gasesc prin romania. interese pur mercantile, nimic personal 🙂

      Răspunde
  • sims

    pt andrei vornicu – daca ti s-ar oferi posbilitatea de a-ti regiza una dintre piesele de teatru scrise de tine care ar fi aceea si de ce?

    Răspunde
    • Andrei Vornicu

      Asta și vreau să fac. Dar nu m-aș limita la una singură, le vizez pe toate. În primul rând, Dezdrăcire. Dar s-ar putea să o las chiar ultima (dintre cele scrise până acum) fiindcă ține morțiș să se îmbrace în roman. De ce: fiindcă le-am scris ca să ajungă pe scenă și cel care vrea cel mai mult acest lucru sunt eu. Și cel care e cel mai interesat de piesele astea sunt tot eu. Și fiindcă iubesc regia. Vă aștept când ies afișele 🙂

      Răspunde
  • sims

    pt mihai vieru – am vazut ca ati publicat un articol in Revista de suspans, va ganditi sa incercati sa scrieti si carti de suspnas pe viitor, poate chiar un roman in versuri?

    Răspunde
    • Mihai Vieru

      mă gîndesc mereu la literatura de sci-fi …încă mă gîndesc la realitate care rezumă teroarea imediatului. orice realitate devine teroare.

      Răspunde
  • Nemo E.

    Pentru Andrei Vornicu o intrebare: Credeti ca moartea este o granite prin care omului ii este destinat?

    Răspunde
    • Andrei Vornicu

      Îmi pare rău, dar nu înțeleg întrebarea. Moartea e o garanție sau o graniță? Și ce anume să fie destinat? Predestinat? Vă răspund cu plăcere de îndată ce îmi reformulați.

      Răspunde
  • Nemo E.

    Pentru Mihai Vieru o intrebare: Care a fost cel mai frumos lucru care v-a inspirit, atunci cand ati asternut pe hartie primele cuvinte?

    Răspunde
    • Mihai Vieru

      imposibilitatea de a desăvîrși o iubire mi s-a părut cel mai adînc sentiment. ratarea și sfîntul ei Cristophor!
      sfîntul Cristofor este patronul cauzelor pierdute…

      Răspunde
  • Nemo E.

    Pentru Mihai Mateiu: Cum va descrieti atunci cand scrieti pe foaia de hartie primele cuvinte?

    Răspunde
    • Mihai Mateiu

      Pasionat, uneori chiar „febril”. Concentrat. Amuzant cred 🙂

      Răspunde
  • Nemo E.

    Pentru George Geacar: Literatura romana mai are destin?

    Răspunde
    • george geacar

      e foarte trist ca ma intrebi asta, dar inteleg, sper, macar unele dintre motive. pe scurt as zice ca daca aceasta comunitate – popor? – in care traim mai are destin, atunci si literatura acestei comunitati are. scriitorul roman inca invata sa fie scriitor adevarat si nu doar al unei etnii. cei tineri sunt mai bine pregatiti pt asta 🙂

      Răspunde
  • Concursul săptămânii pe filme-carti.ro

    […] Casa de Pariuri Literare (CDPL) vă oferă, alături de Filme-carti.ro, în această săptămână un nou concurs în care puteţi câştiga cinci cărţi puse la […]

    Răspunde
    • Roxana Gavrilut

      La acest concurs, domnule Jovi, ma pot inscrie si eu si sora mea??? 🙂

      Răspunde
    • Roxana G

      cand se afa castigatorii??

      Răspunde
      • Jovi

        Nu știu încă, Roxana! Am trimis întrebările la editură, urmează ca autorii fiecărei cărți să aleagă câștigătorii. Mai așteptăm 🙂

        Răspunde
        • Roxana G

          Mi se părea dubios, dar probabil au şi dumnealor multă treabă! Mulţumesc pentru răspuns :)!!

          Răspunde
  • billythekid

    pt mikiv

    Sugarman
    Won’t ya hurry
    Coz I’m tired of these scenes
    For a blue coin
    Won’t ya bring back
    All those colours to my dreams
    Silver magic ships, you carry
    Jumpers, coke, sweet maryjane

    Răspunde
    • Mihai Vieru

      mereu mă gîndesc la versurile de la Megadeth cînd spuneți Marry Jane, care, desigur, nu are legătură directă cu planta

      Răspunde
  • Bogdan

    îmi este greu să adresez o singură întrebare unui singur autor. 🙁
    Aș dori să îi adresez lui Mihai Mateiu câteva întrebări : cum ați descrie literatura actuală? De ce ați ales tema aceasta? Aveți un scriitor preferat?

    Răspunde
    • Mihai Mateiu

      Cred că literatura actuală e vie și într-un fel asta e tot ce contează – să compari valoric epocile e cam păgubos. Apoi nu știu sigur dacă te referi la literatura universală sau la cea română – cred că prima o duce bine, chiar grozav, a doua greu, la subzistență, în liga a doua. Chiar ieri discutam cu o prietenă despre diferența asta – poate prima ei cauză să fie legată de școală (CE și CUM studiezi), de literatura cu care crești.
      Care temă? 🙂 Fiecare povestire e despre altceva. Dacă te referi la „oameni” răspunsul e simplu – ei contează cel mai mult, sunt subiectul predilect al observației mele.
      Mi-e imposibil să aleg un singur autor preferat. Pun aici primele nume care-mi vin în minte: Salinger, Nabokov, Krauss, McEwan, Ishiguro, Roth.

      Răspunde
      • Bogdan

        Mulțumesc! 🙂
        Mă refeream la literatura română. Dacă nu vă supărați aș vrea să vă mai adresez o întrebare. Care este mesajul Dumneavoastră pentru cititori? 😀

        Răspunde
        • Mihai Mateiu

          Citiți cât mai mult, cât mai bun și cât mai bine! Nu pentru a fugi din realitate ci pentru a o înțelege mai complex. 🙂

          Răspunde
  • Roxana Gavrilut

    Îi voi adresa mai întâi o întrebare domnului Mihai Matei, căruia îi port un deosebit respect. Din câte am citit despre opera Oameni, mi-am dat seama că vă place să scrieţi despre universul particulelor noastre, despre fiinţele ce conduc pământul, despre animalele vertebrate cu o gândire pur raţională.
    Ce a stat la baza creării Oameni? Aţi vrut să dovediţi că omul e mult mai complex decât arată? sau aţi vrut ca prin prisma personajelor dumneavoastră să vă definiţi opiniile, conceptele, principiile proprii?

    Răspunde
    • Roxana Gavrilut

      Rareş Moldovan spune că ”limpezimea, concizia, precizia sunt principalele dumneavoastră calităţi.”
      Credeţi însă că a fi precis e întodeauna o calitate?
      P.S. Mi-aş dori foarte mult să vă citesc cartea. 🙂

      Răspunde
      • Mihai Mateiu

        Și nu cred că precizia e întotdeauna o calitate! De fapt nu cred despre nimic că e Întotdeauna într-un fel 🙂

        Răspunde
    • Mihai Mateiu

      Roxana, Oameni e o cărticică de 100 de pagini, în niciun caz o operă 🙂 Titlul a venit la sfârșit, ca o concluzie, pentru că toate povestirile erau cumva centrate în jurul unor personaje – nu mi-am impus asta, pur și simplu oamenii și întâmplările alea mi-au populat mintea la mometul respectiv. Și n-am vrut să dovedesc nimic în privința lor, doar să-i fac să trăiască timp de câteva minute. Cât despre ultima parte a întrebării tale, se prea poate ca scriind poveștile să-mi fi definit anumite lucruri – mi se-ntâmplă mereu!

      Răspunde
  • Daniel

    D-lui Mihai Mateiu: Ce anume te-ar determina sa parasesti Romania si sa-ti continui cariera de scriitor in alta tara? Daca nu, ce te-ar convinge sa ramai in Romania si sa scrii in continuare aici?

    Răspunde
    • Mihai Mateiu

      Încetineala schimbării și blocajele ei. Direcțiile greșite în cere mergem ca țară. Micile sau marile disfuncționalități de care mă lovesc zi de zi. Prăpastia care simt că se cască între „ai mei” și restul societății. Și alte 1001 de aspecte. Până la urmă, probabil că or să mă determine.

      Răspunde
  • Camelia Nita

    Pentru domnul George Geacar: Cum credeti ca va evolua/ involua literatura in urmatorii 20-30 de ani? Ca cititor, consider ca literaturii ii e imposibil sa involueze, fiecare curent, directie literara caracterizandu-se prin particularitatile proprii, asadar, fiind imposibil sa nu starneasca interes. Totusi, aici nu ma raportez neaparat la cititor ( desi cititorul „definitiveaza” opera )

    Răspunde
    • george geacar

      in perioada proletcultista, literatura a involuat 🙂
      realitatea isi poate permite sa se repete, literatura nu are cum, dacă nu vrea să piardă interesul cititorilor. cred ca nu ne vom indrepta spre ceea ce vor criticii şaizecişti, adică romane realiste, balzaciene, ci se va continua ce a început deja: explorarea spaţiilor mai puţin cercetate, autenticismul, limbajul direct, mai mult sau mai putin minimalist, etc. probabil misterul, exotismul, experienta-limita, in fine, ceea ce cititorii caută. nu ştiu dacă toate astea vor purta un nume de curent literar, poate numele va fi găsit mult mai târziu.

      Răspunde
      • Camelia Nita

        Aveti dreptate, e greseala mea ca am omis perioada proletcultista. Va multumesc ca mi-ati raspuns!!

        Răspunde
  • Roxana Gavrilut

    Îi voi adresa nişte întrebări domnului George Geacar…
    Aş vrea, dragă dragă domnule, să vă întreb ce a stat la baza creării cărţi ”yoom. gaură de vierme”? E cumva acea nostalgie după timpul trecut? Simţiţi că lumea poate fi aşa cum trebuie metamorfozând-o prin scris? Aveţi senzaţia că acest univers în care trăim vă provoacă durere? ( şi când spun durere nu mă refer la durerea pe care o simţiţi atunci când vă loviţi a un deget sau când vă doare capul; ci la durerea pe care o simţiţi când vedeţi că lumea în care v-aţi născut şi pe care aţi iubit-o se destramă.)
    Aţi spus într-un comentariu anterior că ”gaura de vierme” semnifică o călătorie, o călătorie în timp; călătoria aceasta pe care mulţi o văd ca fiind imposibilă. Aţi avut vreodată sentimentul, desigur, atunci când scrieţi, că vreţi să vă transpuneţi în pielea unui personaj (din cartea dumneavoastră sau cartea preferată). Aţi fi vrut să deveniţi un altul? Să vă schimbaţi eul? Aţi simţit vreodată că ”persoana cu care împărţiţi acelaşi creier”( Gabriel Liiceanu) nu vă reprezintă??
    P.S. Mă scuzaţi dacă v-am pus prea ulte întrebări, dar ele au rolul de a reflecta curiozităţile mele!
    Succes în continuare…MULŢUMIM filme-cărţi pentru concurs 🙂

    Răspunde
    • Roxana Gavrilut

      Ma scuzati..am vrut sa zic ”zoom” e din cauza tastaturii

      Răspunde
      • george geacar

        cartea nu e scrisă la modul acela paseist, este o succesiune de fotograme realizate în perioade de timp diferite, care împreună realizează un film foarte subiectiv, in ciuda „obiectivitatii” observaţiei.
        bovarismele, eh, ce să zic, nu mă prea caracterizează, iar sentimentele d-lui liiceanu sunt numai ale dumnealui, nu?

        Răspunde
  • Roxana Gavrilut

    Dragă domnule, Ion Buzu! Din descrierea cărţii am văzut că aţi scris despre un viitor-trecut-îndepărtat. Spun viitor pentru că aşa apare în carte, trecut pentru că există o astfel de maşinărie. Tractoru care plantează cartofi…se spune undeva că e asemănător cu Frankenstein. Eu însă, după vasta mea lectură, pe care am dobândit-o în timp, aş putea să vă compar maşinăria cu Golemul, creat de MaHaRal (”Cabalistul din Praga, de Harek Halter), dar după o perioadă de timp stăpânul acestuia pierde controlul asupra sa şi monstrul distruge tot ce făcuse până atunci(era o creatură din lut)
    Ce a stat la baza creării ”3 ml de Konfidor”? Aţi vrut să vă demonstraţi capacităţile creatoare sau inteigenţa cu care mânuiţi cuvintele? Aţi avut vreo muză?? Dacă da care a fot aceasta? Vă mulţumiţi cu rezutatul?
    P.S. Mi-aş dori să vă citesc cartea!! Poate o câştig…sau poate nu!! 🙂

    Răspunde
    • ion buzu

      In 3ml de Konfidor am lucrat cu cotidianul; povestile amare, scenariicle decupate dintr-un film cu buget restrins, o scena socanta sau timpita pe care o vezi intr-o incapere cu usa intredeschisa in timp ce parcurgi coridorul unei cladiri cu 10 etaje. Faza cu tractorul, este una din obsesiile mele; este acea interventie brutala a realului real, cum il numeste Lacaun, o prezenta nemediata de limbajul nostru simbolic, nefiltrata de mecanismele artificiale ale perceptiei; cind brusc te confrunti cu realitatea goala, care ar fi putea fi orice – un tractor de plantat cartofi, un gind, un om care spune ceva neobisnuit, o stare fiziologica; e un real radical strain, e acel „alien”. Mai sunt si alte texte despre „alien”. Alte obsesii ar fi situatiile absurde, un flirt cu teologia negativa, munca.

      Răspunde
  • .Andreea.

    Catre Mihai Vieru:Ce v-a inspirat sa scrieti o astfel de carte?

    Răspunde
  • Oblivian

    D-lui George Geacar: Care este gândul care te ajută să mergi mai departe în momentele dificile, ce te inspiră să luptaţi în continuare pentru literatură?

    Răspunde
    • george geacar

      acesta este gândul că dacă nu scrii n-ai niciun rost pe lume. îl au au mulţi scriitori. când gândul acesta nu mai are forţă, nu mai e nimic de făcut.

      Răspunde
  • Roxana Gavrilut

    Dragă domnule, Andrei Vornicu! De ce tocmai acest titlu? Ce v-a determinat să scrieţi despre un subiect, care pentru mulţi e un subiect înfricoşător. Pentru majoritatea oamenilor moartea survine în mmentele grele, şi aici ma refer la acei oameni pentru care viaţa nu înseamnă nimic, la cei care se sinucid. Credeţi că acei sinucigaşi au dreptate? Dacă aţi citit ”Mă sinucid altă dată” kerstin Gier, de altfel, o carte minunată, se vorbeşte despre o femeie de 30 de ani, pentru care viaţa a fost un eşec total, fiind necăsătorită, fără copii, cu o familie ciudată. Cartea e de un umor extraordinar…în cele din urmă protagonista, din neatenţie, a rămas fără somniferele de care a avut foarte mare grijă…

    Credeţi că dacă am fi nemuritori am trăi la fel de intens?
    Am citit într-o altă carte (Magazinul de sinucideri) despre un magazin de sinucideri. Credeţi totuşi că ar fi corect să existe aşa ceva?

    Răspunde
    • Andrei Vornicu

      Am ales titlul după o dezbatere personală destul de lungă. Nu m-a determinat nimic să scriu despre acest subiect, fiindcă Moartea nu e subiectul cărții, care e o antologie de trei piese de teatru. Am construit prin titlu o supra-temă (legată în special de piesa mea Fugind pe gheață). Moartea nu survine doar în momente grele, ci e și imprevizibilă uneori. Cei care se sinucid fetișizează moartea, chiar dacă îi sperie, fiindcă e ultima lor speranță. Moartea devine atunci o sursă de optimism. Nu pot da verdicte în legătură cu sinucigașii. E un subiect asupra căruia am meditat mult, dar nu îl pot încuraja. Ține de liberul arbitru și de motivația fiecăruia de a trăi încă o zi sau un an sau decenii. Uneori, pe sistemul Cioran, o idee suicidară, bine plantată în subconștient, te poate ajuta să depășești multe probleme, tocmai fiindcă e o soluție extremă și de rezervă. Dar nu o recomand nimănui. Dacă am fi nemuritori cred că am manifesta mai multe tendințe sinucigașe la un moment dat decât muritorii. Plictiseala e cea mai cumplită plagă existențială, alături de boală. În raport cu infinitul, intensitatea dispare și totul se reduce la durată. Asta e din perspectiva unui muritor care speră să apuce 70 de ani în condiții bune. În legătură cu magazinul de sinucideri, nu sunt la curent cu conținutul cărții. Nu știu la ce se referă. Din moment ce sinuciderea e gratuită, e corect să poți alege. Și se poate. Dar nu e bine să existe magazine și sinucideri și sinucigași. Când îți vine să îți pui capăt zilelor, mai bine citește o carte. Cartea mea, de ce nu? 🙂

      Răspunde
  • Camelia Nita

    Domnului Mihai Vieru: Ca artist, v-ati schimba vreodata in mod radical stilul de a scrie sau credeti ca ar putea interveni ceva atat de puternic incat sa va schimbe perceptia dumneavoastra de a SIMTI lucrurile, sentimentele, viata?

    Răspunde
  • Daniel

    D-lui Ion Buzu: Dacă te-ai putea întâlni cu un personaj literar, care ar fi acesta şi de ce?

    Răspunde
    • ion buzu

      Cred ca as vrea sa dau din intimplare de Henry Chinaski, personajul din Posta lui Bukowski; sa-l prind in una din zilele alea nebunesti in care administratorul Stone i-a dat din nou sa parcurga o ruta lunga, dificila, plina de capcane & oameni dusi cu pluta. As vrea sa-l observ cum trece prin tot balamucul ala, de fiecare data, punind scrisorile in cutie si unul din locatari sa-i urle la ureche „Salutare Unchiul Sam”, iar Chinaski sa se enerveze, sa trinteasca in pamint geanta cu scrisori si reviste si sa-l cheme pe tip afara, in secunda asta, sa iasa! Poate ca m-as apropia sa-i propun lui Chinaski sa bea ceva intr-un bar, dar cred ca m-ar injura, ceea ce-i ok. O intilnire in asa circumstante ar fi cea mai ok.

      Răspunde
  • Oblivian

    D-lui Mihai Vieru: Daca ai prinde un mandat la presendintia tarii, care ar fi schimbarile majore in sistem pe care le-ai face?

    Răspunde
  • Dana

    D-lui Mihai Vieru: Si totusi, de ce nu ati schimbat titlul?:)…”imposibilitatea de a desăvîrși o iubire”, marele sentiment al frustrarii v-a inspirat?:)

    Răspunde
  • Puiu Silvia

    Pt Andrei Vornicu: Este moartea o metafora de care ar trebui sau nu sa ne temem? Cum ati descrie moartea? Curajos si superb titlul.

    Răspunde
    • Andrei Vornicu

      Vă mulțumesc pentru aprecierea titlului meu. E incomod și nevandabil, dar momentan îmi permit să merg mai mult pe criterii artistice decât mercantile. De metafore nu trebuie să ne temem, și nici măcar de fenomene naturale precum moartea, care e inevitabilă. Trebuie mai degrabă să evităm morțile zilnice, în care ne dizolvăm în temeri, anxietăți, blocaje și limite. Bineînțeles, învățăm mereu câte ceva din asta și ne reconfigurăm, dar e recomandabil să ne regenerăm și nu să lăsăm ceva din noi să piară. Voi putea descrie moartea abia după ce o voi proba. Până atunci, consider că suntem morți când devenim prea adulți, prea serioși, și când nu mai visăm. În condițiile astea ne reificăm, adică devenim obiecte. Iar ele n-au viață. Elanul vital trebuie să ne stimuleze fiecare dimineață în parte, până seara, până când aceasta se dizolvă în noapte și în începutul următoarei zile.

      Răspunde
      • Puiu Silvia

        Mi-a placut raspunsul dvs, pareti genul de scriitor pe care l-as citi cu placere :).Ati spus bine ca moartea inseamna seriozitate exagerata, tristete, stres, teama, lipsa de vise si visuri, de copilarie. Frumos! Imi place! Succes cu cartea! Si pana la urma conteaza visul si calea catre atingerea lui!

        Răspunde
  • Miron Raluca

    Intrebarea va fi pentru Mihai Vieru : De ce acest titlu?

    Răspunde
  • Alexandra

    Pentru Mihai Mateiu:

    Oameni?

    Răspunde
    • Mihai Mateiu

      Nuu! Doar oameni. 🙂

      Răspunde
  • alex

    Buna seara, eu as vrea sa lansez sa zicem o provocare fiecarui dintre cei cinci autori: Mihai Mateiu, Ion Buzu, Andrei Vornicu, George Geacar, Mihai Vieru. As vrea sa imi spuneti in cateva randuri de ce sa cumpar cartea dumneavoastra(ma refer la cele puse la concurs nu la alte volume scrise de dumneavoastra si aparute)si de ce sa o citesc, sa ii faceti o mica reclama sau promovare.

    Răspunde
    • Mihai Mateiu

      Pe-a mea n-o lua, pentru că o să te deprime, o să te înfurie și o să-ți dea dureri de cap! Ce zici, merge? 🙂

      Răspunde
    • ion buzu

      „Atelier de scriere creativă”

      la atelierul de scriere creativă
      dumitru crudu ne spune să construim tensiune în texte,
      să fie un bulgăre de zăpadă
      ce se rostogolește
      făcîndu‑se tot mai mare
      ca în final să izbească cu putere.
      tensiunea apare atunci cînd brusc,
      o mînă te apucă strîns de boașe
      și nu‑ți dă drumul.
      am decis să fac un atelier de ăsta cu un prieten
      și i‑am spus să scrie un poem,
      mi‑a zis că nu are inspirație și eu l‑am apucat de boașe,
      tîrîndu‑l în fața unui carnet :
      „scrie sau ți le strivesc !“
      mi‑a ars un pumn la tîmplă, tensiunea s‑a dezumflat.
      o mînă îmi strînge boașele, nu pot respira,
      dau cu pumnii, dar în jur nimeni,
      mîna refuză să dea drumul,
      picioarele mi se înmoaie și mă izbesc de podea abia răsuflînd.

      E un poem din volum

      Răspunde
  • Curieru I.

    Pentru Mihai Mateiu: De ce trebuie citita cartea dumneavoastra?

    Răspunde
    • Mihai Mateiu

      Cu siguranță nu TREBUIE citită! E doar o opțiune, în caz că te interesează literatura română contemporană, proza scurtă și oamenii. 🙂

      Răspunde
  • Curieru I.

    Pentru Mihai Vieru: Care a fost cel mai gingas lucru care a adus un pic de plus in viata dumneavoastra?

    Răspunde
  • Curieru I.

    Pentru Andrei Vornicu: Cu ce personaj v-ati identificat vreodata si de ce?

    Răspunde
  • Curieru I.

    Pentru Ion Buzu: Ati avut sentimentul vreodata ca nu contati si cand?

    Răspunde
    • ion buzu

      Sigur, am avut sentimentul asta in cele mai bune momente. Sentimentul inutilitatii finale al oricarui gest – e ceea ce ma face sa continui; sa fac tot felul de lucruri, mai mult sau mai putin nebunatice, si sa scap cu asta, nu atit din motiv ca gesturile mele sunt neimportante si pot fi trecute cu vederea (desi e si asta un motiv); dar si ca contra-gesturile, cenzura, pedeapsa, contrarevolutia, acel politist din cap care imi tot toarna povestea cu „nu e bine deloc ceea ce faci”, el nu conteaza deloc!

      Răspunde

LASĂ UN COMENTARIU

Your email address will not be published. Required fields are marked *