Recomandat Stiri

Concurs: Puteți câștiga cinci cărți, oferite de Editura Casa de Pariuri Literare! – ÎNCHEIAT!

OameniEditura Casa de Pariuri Literare (CDPL) vă oferă, alături de Filme-carti.ro, în această săptămână un nou concurs inedit, în care puteți câștiga cinci cărți puse la dispoziție de editură: 1. Mihai Mateiu – Oameni, 2. Ion Buzu – 3ml de Konfidor, 3. Andrei Vornicu – La final, Moartea strigă: „Bis!“. Trei piese de prelungit viața 4. George Geacar –  zoom. gaura de vierme, 5. Mihai Vieru – Aer în iarbă.

Despre cărți:

Mihai Mateiu – Oameni – ”O colecție de portrete puternice, luminate în mare măsură de aura unei izolări atent construite, o mână de oameni ajunși cu toții la câte-o experiență limită, acesta e în câteva cuvinte nucleul volumului de debut al lui Mihai Mateiu. Un jurnalist de succes își descoperă nemulțumirea față de propria viață în urma unui interviu luat unui excentric. Un adolescent învață să vâneze cu arcul, dar e pus în fața unui brutal atac surpriză. Un tip între două vârste e tulburat inexplicabil de o vizită la grădina zoologică. Un bărbat vorbește despre propria rutină de fier care a devenit cel mai important lucru din viața sa. Doi bătrânei au un secret și își petrec viața uitându-se la televizor. Dincolo de aparența calmă a „oamenilor“ imaginați de Mihai Mateiu se cască hăuri neliniștitoare, frici nerostite, frustrări chinuitoare, obsesii și dorințe de nemărturisit. E vorba de o carte curajoasă, nu doar pentru că îți trebuie curaj să debutezi cu un volum de povestiri de câteva zeci de pagini, ci mai ales pentru că Oameni propune o scriitură care sună altfel decât cea mai mare parte a prozei tinerilor scriitori în vogă. Limpezimea, concizia, precizia, acestea sunt principalele sale calități.” (Rareș Moldovan)

ZoomGeorge Geacar –  zoom. gaura de vierme ”ficțiune înseamnă poate că. poate că o gaură de vierme este și existența umană. măcar pentru că omul o resimte ca  parcurs, mai rapid decât ar fi de dorit, dintr-o zonă necunoscută în alta la fel de necunoscută. poate că într-o gaură de vierme prezentul e singurul timp posibil. ce este prezentul fără conștiință? nimic. conștiința? o amprentă de identificare pe care sinele o numește eu, iar ceilalți el. criminaliștii presară peste amprente un praf, o substanță destinată scoaterii lor în relief. poezia lucrează și ea cu asemenea prafuri, limbajul expresiv sau alte trucuri. trebuie să se poată și altfel. personajul volumului gaura de vierme transferă materialul livrat de conștiință printr-un loc îngust, o fantă. timpul prezent din gaura de vierme: oameni, lucruri și întâmplări la care, din motivele lui, eu nu a renunțat, care sunt vii, active.”

KonfidorIon Buzu – 3ml de Konfidor –”vine un tractor, un T 82.5 din Bielorusia,/nimeni din cei prezenți nu am mai văzut așa ceva –/un tractor care să planteze cartofi,/ne apropiem cu frică de el,/femeile se tem să urce în locurile de unde să pună cartofii într‑un tub,/le apucă panica, iau în mîini cîte o sapă/și zic că mai bine plantează cu propriile mîini,/e prea periculos acest tractor,/nu știe nimeni cum merge,/e dintr-un alt viitor,/tractorul ăsta e un fel de monstru Frankenstein,/îl atingem și apoi fugim de lîngă el speriați.”

Moartea striga bisAndrei Vornicu – La final, Moartea strigă: „Bis!“. Trei piese de prelungit viața – ”Teatrul prelungește viața fiindcă este o prelungire a vieții. Nu e atât parte a ei, cât o extensie, ca o pereche de aripi cu care plonjăm într-un bar supraaglomerat, într-un dormitor în care încap fix două persoane, într-un vis policrom cu iz de psihotrope, sau într-o scenă care ne va marca fiindcă urmează să se petreacă în acel interval de timp pe care niciodată nu suntem în stare să-l dibuim, dar știm atunci când se întâmplă că nu putea fi altcândva. Trei piese care ne zguduie, ne lasă simțurile bulversate, creierii bruscați, inima în aritmie, dar sufletul cumva ridicat. Trei piese de prelungit viața, chiar și a celor care cred că aceasta urmează abia după ce vor muri. Moartea strigă: „Bis!“ când se vede aplaudând de una singură, fiindcă nu are de ales decât să lase spectacolul să continue în momentul în care tocmai se dezintegrează.”

Aer in iarbaMihai Vieru – Aer în iarbă. ”Aer în iarbă este o poezie a ciclicității. Anotimpuri și anotimpuri ale inimii. Toposuri și locașuri ale refugiului în bucurii simple. Regenerarea prin elemente găsite în colțurile altor inimi. O poezie filmică. O dinamică cinematică a cuvintelor și a surprizelor prinse de suflet și redate în pixelii colorați ai fericirilor neașteptate. Aer în iarbă este și în „note de mare“ și în „primăvara la cheie“ un ciclu care mimează numai aparent dicteul automat. Aer în iarbă este momentul cînd treci pe stradă și scapi de lume, este spațiul gol dintre cuvintele care își rostesc viața ca să dea propulsie maximă.”

Pentru a câștiga una sau mai multe dintre cărțile oferite, va rugăm sa răspundeţi la următoarea întrebare:

Căruia dintre autorii cărților menționate mai sus i-ați adresa o întrebare și care ar fi aceasta?

Condiţii de participare :

  • folosiţi o adresă de e-mail validă;
  • lasati maximum un SINGUR comentariu pentru fiecare dintre cărțile/autorii menționați mai sus (de pe aceeași adresă de e-mail, de pe același IP, etc.);
  • cele mai pertinente/inspirate întrebări din comentarii vor fi desemnate câștigătoare direct de către autorii cărților (care vor răspunde, de asemenea, la întrebările formulate);
  • un comentator va putea câștiga una, două, trei, patru sau chiar cele cinci cărți puse în concurs, dacă întrebările sale vor fi considerate cele mai inspirate.

Asteptam comentariile dvs. pana vineri, 1 noiembrie 2013, inclusiv, iar câștigătorii vor fi anuntați pe aceasta pagina si pe adresa de e-mail pentru comunicarea datelor personale, respectiv nume si adresa postala, unde vor primi premiile: 1. Mihai Mateiu – Oameni, 2. Ion Buzu – 3ml de Konfidor, 3. Andrei Vornicu – La final, Moartea strigă: „Bis!“. Trei piese de prelungit viața 4. George Geacar –  zoom. gaura de vierme, 5. Mihai Vieru – Aer în iarbă.

Succes!

Concursuri Online

Later edit (10 noiembrie 2013): Trei dintre cei cinci autori ai cărților puse în concurs, Mihai Mateiu, Ion Buzu și George Geacar, au ales câștigătorii, personal pentru fiecare carte oferită ca premiu. Vom reveni cu ceilalți doi câștigători, după ce vom primi răspunsurile de la autori. Așadar, câștigătorii sunt:

-Mihai Mateiu – Oameni pentru Daniel – ”D-lui Mihai Mateiu: Ce anume te-ar determina sa parasesti Romania si sa-ti continui cariera de scriitor in alta tara? Daca nu, ce te-ar convinge sa ramai in Romania si sa scrii in continuare aici?”

-Ion Buzu – 3ml de Konfidor pentru Curieru I. – ”Pentru Ion Buzu: Ati avut sentimentul vreodata ca nu contati si cand?”

-George Geacar –  zoom. gaura de vierme pentru Oblivian – ”D-lui George Geacar: Care este gândul care te ajută să mergi mai departe în momentele dificile, ce te inspiră să luptaţi în continuare pentru literatură?”

Later edit (16 noiembrie 2013):

-Andrei Vornicu – La final, Moartea strigă: „Bis!“. Trei piese de prelungit viața  pentru Camelia Niță – ”D-lui Andrei Vornicu, titlul volumului dumneavoastra mi-a starnit cu siguranta interesul, indeosebi prin originalitatea acestuia.
Totusi intrebarea mea suna in felul urmator: Moartea survine intotdeauna fara a putea fi anticipata, spunandu-se insa ca aceasta poate fi “simtita”, totusi de ce ‘Moartea striga: “Bis” ‘, si nu Viata? Teatrul fiind o prelungire a vietii, Moartea se afla in “dezavantaj” fata de Viata, caci prima nu mai poate “fura” sufletul unui om, iar a doua se bucura de sansa de a “se prelungi” prin teatru. Asadar de ce titlul volumului dumneavoastra se intituleaza ‘La final, Moartea striga: “Bis”‘ si nu ‘La final, Viata striga: “Bis” ‘?”

Later edit (3 decembrie 2013):

Mihai Vieru – Aer în iarbăCristina – ”da, eu chiar ma gandeam, de ce nu ”Iarba in aer”? De ce ”Aer in iarba”? siiiiii….acum, ca ne-ai facut curiosi, cum poate un titlu sa-ti creeze necazuri?”

Articole similare

Câteva știri din lumea filmului românesc (25 – 31 iulie 2016)

Jovi Ene

Atelier de Jurnalism narativ la Fundația Calea Victoriei

Jovi Ene

Stagiunea UNATC in luna decembrie – spectacol Unchiul Vania

Jovi Ene

83 comments

Cristina 24 octombrie 2013 at 10:47

Dlui Mihai Mateiu: fiind carte de debut, nu v-am citit pana acum, dar Rares Moldovan mi-a starnit curiozitatea destul incat sa particip la acest concurs: ce intrebare v-ar impresiona, v-ar multumi ca scriitor?

Reply
Mihai Mateiu 24 octombrie 2013 at 11:24

Cristina, eu nu pot sugera întrebarea care m-ar face să-ți acord premiul, n-ar fi cinstit!

Reply
Cristina 27 octombrie 2013 at 20:22

Dle Mateiu, citind cartea, voi descoperi secretul celor doi batranei care-si petrec viata in fata televizorului? 🙂

Reply
Mihai Mateiu 28 octombrie 2013 at 17:16

Cu siguranță! 🙂

Reply
Camelia Nita 24 octombrie 2013 at 11:45

D-lui Andrei Vornicu, titlul volumului dumneavoastra mi-a starnit cu siguranta interesul, indeosebi prin originalitatea acestuia.
Totusi intrebarea mea suna in felul urmator: Moartea survine intotdeauna fara a putea fi anticipata, spunandu-se insa ca aceasta poate fi “simtita”, totusi de ce <>, si nu Viata? Teatrul fiind o prelungire a vietii, Moartea se afla in “dezavantaj” fata de Viata, caci prima nu mai poate “fura” sufletul unui om, iar a doua se bucura de sansa de a “se prelungi” prin teatru. Asadar de ce titlul volumului dumneavoastra se intituleaza <> si nu <> ?

Reply
Camelia Nita 24 octombrie 2013 at 20:44

Nu s-au afisat propozitiile dintre ghilimele.:
D-lui Andrei Vornicu, titlul volumului dumneavoastra mi-a starnit cu siguranta interesul, indeosebi prin originalitatea acestuia.
Totusi intrebarea mea suna in felul urmator: Moartea survine intotdeauna fara a putea fi anticipata, spunandu-se insa ca aceasta poate fi “simtita”, totusi de ce ‘Moartea striga: “Bis” ‘, si nu Viata? Teatrul fiind o prelungire a vietii, Moartea se afla in “dezavantaj” fata de Viata, caci prima nu mai poate “fura” sufletul unui om, iar a doua se bucura de sansa de a “se prelungi” prin teatru. Asadar de ce titlul volumului dumneavoastra se intituleaza ‘La final, Moartea striga: “Bis”‘ si nu ‘La final, Viata striga: “Bis” ‘?
P.S. Imi cer scuze pt rectificare dar am folosit niste caractere care din pacate nu erau vizibile cand a fost acceptat comentariul…

Reply
Andrei Vornicu 25 octombrie 2013 at 02:04

Mă bucur că titlul v-a stârnit interesul și că i-ați apreciat originalitatea. Se pare că stârnește și polemici, ceea ce presupun că e bine, fiindcă în genere un titlu se vrea edificator, dar în cazul de față are mai multe chei de interpretare. O să fac o explicitare de ansamblu, prin care sper să vă răspund la toate întrebările. Pentru mine, Moartea e un personaj. De aici și majuscula. Am învestit-o cu numeroase trăsături care o disting de fenomenul biologic, prin care sucombăm și trecem la cele sfinte. Moartea e un final existențial care se multiplică de-a lungul existenței noastre, culminând, firește, cu decesul. Dar mă refer în primul rând la punctele terminus în care ne repliem și o luăm de la zero. Cânt încercăm să atingem surogatul perfecțiunii (fiindcă perfecțiunea în sine aparține filosofiei și zeilor), ajungem la un punct în care până și un final își alipește puncte de suspensie. Acela e bis-ul. Dincolo de asta, titlul vizează și un sentiment de optimism și de regenerare. De resurecție. E, totodată, și o aluzie spectaculară (la teatru nu se strigă bis, e drept, ci se aplaudă, dar am extins puțin sfera). Viața e ceea ce trăim, dar Moartea e un punct de referință. Teatrul prelungește viața fiindcă ne face să visăm și să mergem mai departe, chiar dacă suntem aparent blocați. Spiritual, însă, facem primul pas. Iar în teatru totul e aici și acum, așa că ne vedem siliți să fim întru prezent. Moartea nu mai strigă bis când încetăm să mai visăm, să mai credem, să mai uităm de seriozitate. Detali găsiți în piesa mea Fugind pe gheață.

Reply
Oblivian 24 octombrie 2013 at 14:48

D-lui Andrei Vornicu: Daca ar fi sa scrii acea ”Mare Carte” cu care orice scriitor spera sa intoarca lumea la 180 de grade, care ar fi scriitorul cu care ai vrea sa colaborezi?

Reply
Andrei Vornicu 25 octombrie 2013 at 02:16

Frumoasă întrebare, dar orice scriitor care vrea să reevalueze universul real și cel ficțional vrea să scrie Marea Carte/Cartea Totală singur. La fel și eu. Chiar dacă acea carte va fi o trilogie. O voi scrie alături de foarte mulți scriitori care mi-au marcat literatura și lectura. Vor fi Henry Miller, Julio Cortazar, Witold Gombrowicz, Charles Bukowski, Swift, Rabelais, Shakespeare, Ionesco, William Burroughs, Sade, Boris Vian și alți câțiva care acum îmi scapă, dar zac la adăpost în biblioteca mea interioară.

Reply
Mihai T. 24 octombrie 2013 at 15:35

Pentru Mihai Vieru o intrebare: Daca ar fi sa schimbati ceva in cartea pe care ati scris-o prima data, ce ati schimba si de ce?

Reply
Mihai Vieru 24 octombrie 2013 at 19:51

poate că aș schimba titlul…mi-a creat necazuri..

Reply
Cristina 27 octombrie 2013 at 20:25

da, eu chiar ma gandeam, de ce nu ”Iarba in aer”? De ce ”Aer in iarba”? siiiiii….acum, ca ne-ai facut curiosi, cum poate un titlu sa-ti creeze necazuri?

Reply
sims 24 octombrie 2013 at 16:11

pt Domnul Mihai Mateiu – Ati avut dupa cum spun criticii literari ceea ce se numeste un debut riscant, ati ales o tema riscanta si o incadrare riscanta mergand spre proza scurta, pe viitor va vedeti riscand si cu un roman sau veti opta tot spre proza scurta?

Reply
Mihai Mateiu 24 octombrie 2013 at 20:48

Riscul de care vorbeau criticii e unul editorial, de a fi sau nu publicat. Când scrii percepi altfel de riscuri: să scapi tema, să nu prinzi forma, ritmul, ele să nu rezoneze. Acum, lucrând la un roman, simt „pericolul” de-a scăpa unele fire, de-a „greși” la proporții – dar e un risc care te face să simți că trăiești, literar vorbind! 🙂

Reply
sims 24 octombrie 2013 at 16:17

pt george geacar – Rasfoind cartea am fost surprinsa sa nu gasesc poezia de la are a pornit titlul si sunt curioasa de unde ideea lui si care este semnificatia lui?

Reply
george geacar 24 octombrie 2013 at 16:48

poezia “gaura de vierme” este la pagina 57 🙂
gaura de vierme are o frumoasa definitie pe wikipedia. este o posibilitate de calatorie rapida in timp, ceea ce incearca sa faca si cartea mea, o calatorie rapida prin timpul meu

Reply
sims 24 octombrie 2013 at 20:09

multumesc mult pentru raspuns, varianta online pe care o gasisem nu avea toate poeziile incluse

Reply
sims 24 octombrie 2013 at 16:20

pt ion buzu – am vazut ca esti originar din Chisinau, de ce ai ales sa debutezi in romania?

Reply
ion buzu 24 octombrie 2013 at 20:34

pai ar fi mai multe motive: ca sa obtin credibilitate in fata consulatului roman pentru a obtine viza, sa ma bat cu debutantii de la categoria grea, incercare de a sterge separarea dintre cele 2 scriituri, basarabeana si romana. pe linga asta, cu exceptia editurii cartier, cartile aparute la celelalte edituri din chisinau nu se prea gasesc prin romania. interese pur mercantile, nimic personal 🙂

Reply
sims 24 octombrie 2013 at 16:26

pt andrei vornicu – daca ti s-ar oferi posbilitatea de a-ti regiza una dintre piesele de teatru scrise de tine care ar fi aceea si de ce?

Reply
Andrei Vornicu 25 octombrie 2013 at 02:19

Asta și vreau să fac. Dar nu m-aș limita la una singură, le vizez pe toate. În primul rând, Dezdrăcire. Dar s-ar putea să o las chiar ultima (dintre cele scrise până acum) fiindcă ține morțiș să se îmbrace în roman. De ce: fiindcă le-am scris ca să ajungă pe scenă și cel care vrea cel mai mult acest lucru sunt eu. Și cel care e cel mai interesat de piesele astea sunt tot eu. Și fiindcă iubesc regia. Vă aștept când ies afișele 🙂

Reply
sims 24 octombrie 2013 at 16:30

pt mihai vieru – am vazut ca ati publicat un articol in Revista de suspans, va ganditi sa incercati sa scrieti si carti de suspnas pe viitor, poate chiar un roman in versuri?

Reply
Mihai Vieru 24 octombrie 2013 at 19:54

mă gîndesc mereu la literatura de sci-fi …încă mă gîndesc la realitate care rezumă teroarea imediatului. orice realitate devine teroare.

Reply
Nemo E. 24 octombrie 2013 at 16:33

Pentru Andrei Vornicu o intrebare: Credeti ca moartea este o granite prin care omului ii este destinat?

Reply
Andrei Vornicu 25 octombrie 2013 at 02:26

Îmi pare rău, dar nu înțeleg întrebarea. Moartea e o garanție sau o graniță? Și ce anume să fie destinat? Predestinat? Vă răspund cu plăcere de îndată ce îmi reformulați.

Reply
Nemo E. 24 octombrie 2013 at 16:35

Pentru Mihai Vieru o intrebare: Care a fost cel mai frumos lucru care v-a inspirit, atunci cand ati asternut pe hartie primele cuvinte?

Reply
Mihai Vieru 24 octombrie 2013 at 19:59

imposibilitatea de a desăvîrși o iubire mi s-a părut cel mai adînc sentiment. ratarea și sfîntul ei Cristophor!
sfîntul Cristofor este patronul cauzelor pierdute…

Reply
Nemo E. 24 octombrie 2013 at 16:37

Pentru Mihai Mateiu: Cum va descrieti atunci cand scrieti pe foaia de hartie primele cuvinte?

Reply
Mihai Mateiu 24 octombrie 2013 at 20:50

Pasionat, uneori chiar „febril”. Concentrat. Amuzant cred 🙂

Reply
Nemo E. 24 octombrie 2013 at 16:39

Pentru George Geacar: Literatura romana mai are destin?

Reply
george geacar 24 octombrie 2013 at 17:00

e foarte trist ca ma intrebi asta, dar inteleg, sper, macar unele dintre motive. pe scurt as zice ca daca aceasta comunitate – popor? – in care traim mai are destin, atunci si literatura acestei comunitati are. scriitorul roman inca invata sa fie scriitor adevarat si nu doar al unei etnii. cei tineri sunt mai bine pregatiti pt asta 🙂

Reply
billythekid 24 octombrie 2013 at 17:47

pt mikiv

Sugarman
Won’t ya hurry
Coz I’m tired of these scenes
For a blue coin
Won’t ya bring back
All those colours to my dreams
Silver magic ships, you carry
Jumpers, coke, sweet maryjane

Reply
Mihai Vieru 24 octombrie 2013 at 19:56

mereu mă gîndesc la versurile de la Megadeth cînd spuneți Marry Jane, care, desigur, nu are legătură directă cu planta

Reply
Bogdan 24 octombrie 2013 at 22:11

îmi este greu să adresez o singură întrebare unui singur autor. 🙁
Aș dori să îi adresez lui Mihai Mateiu câteva întrebări : cum ați descrie literatura actuală? De ce ați ales tema aceasta? Aveți un scriitor preferat?

Reply
Mihai Mateiu 25 octombrie 2013 at 12:15

Cred că literatura actuală e vie și într-un fel asta e tot ce contează – să compari valoric epocile e cam păgubos. Apoi nu știu sigur dacă te referi la literatura universală sau la cea română – cred că prima o duce bine, chiar grozav, a doua greu, la subzistență, în liga a doua. Chiar ieri discutam cu o prietenă despre diferența asta – poate prima ei cauză să fie legată de școală (CE și CUM studiezi), de literatura cu care crești.
Care temă? 🙂 Fiecare povestire e despre altceva. Dacă te referi la „oameni” răspunsul e simplu – ei contează cel mai mult, sunt subiectul predilect al observației mele.
Mi-e imposibil să aleg un singur autor preferat. Pun aici primele nume care-mi vin în minte: Salinger, Nabokov, Krauss, McEwan, Ishiguro, Roth.

Reply
Bogdan 25 octombrie 2013 at 16:32

Mulțumesc! 🙂
Mă refeream la literatura română. Dacă nu vă supărați aș vrea să vă mai adresez o întrebare. Care este mesajul Dumneavoastră pentru cititori? 😀

Reply
Mihai Mateiu 25 octombrie 2013 at 16:46

Citiți cât mai mult, cât mai bun și cât mai bine! Nu pentru a fugi din realitate ci pentru a o înțelege mai complex. 🙂

Reply
Roxana Gavrilut 25 octombrie 2013 at 14:15

Îi voi adresa mai întâi o întrebare domnului Mihai Matei, căruia îi port un deosebit respect. Din câte am citit despre opera Oameni, mi-am dat seama că vă place să scrieţi despre universul particulelor noastre, despre fiinţele ce conduc pământul, despre animalele vertebrate cu o gândire pur raţională.
Ce a stat la baza creării Oameni? Aţi vrut să dovediţi că omul e mult mai complex decât arată? sau aţi vrut ca prin prisma personajelor dumneavoastră să vă definiţi opiniile, conceptele, principiile proprii?

Reply
Roxana Gavrilut 25 octombrie 2013 at 14:18

Rareş Moldovan spune că ”limpezimea, concizia, precizia sunt principalele dumneavoastră calităţi.”
Credeţi însă că a fi precis e întodeauna o calitate?
P.S. Mi-aş dori foarte mult să vă citesc cartea. 🙂

Reply
Mihai Mateiu 25 octombrie 2013 at 18:27

Și nu cred că precizia e întotdeauna o calitate! De fapt nu cred despre nimic că e Întotdeauna într-un fel 🙂

Reply
Mihai Mateiu 25 octombrie 2013 at 18:23

Roxana, Oameni e o cărticică de 100 de pagini, în niciun caz o operă 🙂 Titlul a venit la sfârșit, ca o concluzie, pentru că toate povestirile erau cumva centrate în jurul unor personaje – nu mi-am impus asta, pur și simplu oamenii și întâmplările alea mi-au populat mintea la mometul respectiv. Și n-am vrut să dovedesc nimic în privința lor, doar să-i fac să trăiască timp de câteva minute. Cât despre ultima parte a întrebării tale, se prea poate ca scriind poveștile să-mi fi definit anumite lucruri – mi se-ntâmplă mereu!

Reply
Roxana Gavrilut 25 octombrie 2013 at 18:59

Multumesc mult pentru raspuns(uri) si succes in continuare 🙂

Reply
Daniel 25 octombrie 2013 at 15:08

D-lui Mihai Mateiu: Ce anume te-ar determina sa parasesti Romania si sa-ti continui cariera de scriitor in alta tara? Daca nu, ce te-ar convinge sa ramai in Romania si sa scrii in continuare aici?

Reply
Mihai Mateiu 28 octombrie 2013 at 17:13

Încetineala schimbării și blocajele ei. Direcțiile greșite în cere mergem ca țară. Micile sau marile disfuncționalități de care mă lovesc zi de zi. Prăpastia care simt că se cască între „ai mei” și restul societății. Și alte 1001 de aspecte. Până la urmă, probabil că or să mă determine.

Reply
Camelia Nita 26 octombrie 2013 at 09:27

Pentru domnul George Geacar: Cum credeti ca va evolua/ involua literatura in urmatorii 20-30 de ani? Ca cititor, consider ca literaturii ii e imposibil sa involueze, fiecare curent, directie literara caracterizandu-se prin particularitatile proprii, asadar, fiind imposibil sa nu starneasca interes. Totusi, aici nu ma raportez neaparat la cititor ( desi cititorul “definitiveaza” opera )

Reply
george geacar 27 octombrie 2013 at 10:21

in perioada proletcultista, literatura a involuat 🙂
realitatea isi poate permite sa se repete, literatura nu are cum, dacă nu vrea să piardă interesul cititorilor. cred ca nu ne vom indrepta spre ceea ce vor criticii şaizecişti, adică romane realiste, balzaciene, ci se va continua ce a început deja: explorarea spaţiilor mai puţin cercetate, autenticismul, limbajul direct, mai mult sau mai putin minimalist, etc. probabil misterul, exotismul, experienta-limita, in fine, ceea ce cititorii caută. nu ştiu dacă toate astea vor purta un nume de curent literar, poate numele va fi găsit mult mai târziu.

Reply
Camelia Nita 27 octombrie 2013 at 10:36

Aveti dreptate, e greseala mea ca am omis perioada proletcultista. Va multumesc ca mi-ati raspuns!!

Reply
Roxana Gavrilut 26 octombrie 2013 at 10:06

Îi voi adresa nişte întrebări domnului George Geacar…
Aş vrea, dragă dragă domnule, să vă întreb ce a stat la baza creării cărţi ”yoom. gaură de vierme”? E cumva acea nostalgie după timpul trecut? Simţiţi că lumea poate fi aşa cum trebuie metamorfozând-o prin scris? Aveţi senzaţia că acest univers în care trăim vă provoacă durere? ( şi când spun durere nu mă refer la durerea pe care o simţiţi atunci când vă loviţi a un deget sau când vă doare capul; ci la durerea pe care o simţiţi când vedeţi că lumea în care v-aţi născut şi pe care aţi iubit-o se destramă.)
Aţi spus într-un comentariu anterior că ”gaura de vierme” semnifică o călătorie, o călătorie în timp; călătoria aceasta pe care mulţi o văd ca fiind imposibilă. Aţi avut vreodată sentimentul, desigur, atunci când scrieţi, că vreţi să vă transpuneţi în pielea unui personaj (din cartea dumneavoastră sau cartea preferată). Aţi fi vrut să deveniţi un altul? Să vă schimbaţi eul? Aţi simţit vreodată că ”persoana cu care împărţiţi acelaşi creier”( Gabriel Liiceanu) nu vă reprezintă??
P.S. Mă scuzaţi dacă v-am pus prea ulte întrebări, dar ele au rolul de a reflecta curiozităţile mele!
Succes în continuare…MULŢUMIM filme-cărţi pentru concurs 🙂

Reply
Roxana Gavrilut 26 octombrie 2013 at 20:03

Ma scuzati..am vrut sa zic ”zoom” e din cauza tastaturii

Reply
george geacar 27 octombrie 2013 at 10:32

cartea nu e scrisă la modul acela paseist, este o succesiune de fotograme realizate în perioade de timp diferite, care împreună realizează un film foarte subiectiv, in ciuda “obiectivitatii” observaţiei.
bovarismele, eh, ce să zic, nu mă prea caracterizează, iar sentimentele d-lui liiceanu sunt numai ale dumnealui, nu?

Reply
Roxana Gavrilut 27 octombrie 2013 at 12:10

Oh..multumesc pentru raspuns 🙂

Reply
Roxana Gavrilut 26 octombrie 2013 at 10:36

Dragă domnule, Ion Buzu! Din descrierea cărţii am văzut că aţi scris despre un viitor-trecut-îndepărtat. Spun viitor pentru că aşa apare în carte, trecut pentru că există o astfel de maşinărie. Tractoru care plantează cartofi…se spune undeva că e asemănător cu Frankenstein. Eu însă, după vasta mea lectură, pe care am dobândit-o în timp, aş putea să vă compar maşinăria cu Golemul, creat de MaHaRal (”Cabalistul din Praga, de Harek Halter), dar după o perioadă de timp stăpânul acestuia pierde controlul asupra sa şi monstrul distruge tot ce făcuse până atunci(era o creatură din lut)
Ce a stat la baza creării ”3 ml de Konfidor”? Aţi vrut să vă demonstraţi capacităţile creatoare sau inteigenţa cu care mânuiţi cuvintele? Aţi avut vreo muză?? Dacă da care a fot aceasta? Vă mulţumiţi cu rezutatul?
P.S. Mi-aş dori să vă citesc cartea!! Poate o câştig…sau poate nu!! 🙂

Reply
ion buzu 27 octombrie 2013 at 12:30

In 3ml de Konfidor am lucrat cu cotidianul; povestile amare, scenariicle decupate dintr-un film cu buget restrins, o scena socanta sau timpita pe care o vezi intr-o incapere cu usa intredeschisa in timp ce parcurgi coridorul unei cladiri cu 10 etaje. Faza cu tractorul, este una din obsesiile mele; este acea interventie brutala a realului real, cum il numeste Lacaun, o prezenta nemediata de limbajul nostru simbolic, nefiltrata de mecanismele artificiale ale perceptiei; cind brusc te confrunti cu realitatea goala, care ar fi putea fi orice – un tractor de plantat cartofi, un gind, un om care spune ceva neobisnuit, o stare fiziologica; e un real radical strain, e acel “alien”. Mai sunt si alte texte despre “alien”. Alte obsesii ar fi situatiile absurde, un flirt cu teologia negativa, munca.

Reply
.Andreea. 26 octombrie 2013 at 10:56

Catre Mihai Vieru:Ce v-a inspirat sa scrieti o astfel de carte?

Reply
Oblivian 26 octombrie 2013 at 11:30

D-lui George Geacar: Care este gândul care te ajută să mergi mai departe în momentele dificile, ce te inspiră să luptaţi în continuare pentru literatură?

Reply
george geacar 27 octombrie 2013 at 10:07

acesta este gândul că dacă nu scrii n-ai niciun rost pe lume. îl au au mulţi scriitori. când gândul acesta nu mai are forţă, nu mai e nimic de făcut.

Reply
Roxana Gavrilut 26 octombrie 2013 at 21:20

Dragă domnule, Andrei Vornicu! De ce tocmai acest titlu? Ce v-a determinat să scrieţi despre un subiect, care pentru mulţi e un subiect înfricoşător. Pentru majoritatea oamenilor moartea survine în mmentele grele, şi aici ma refer la acei oameni pentru care viaţa nu înseamnă nimic, la cei care se sinucid. Credeţi că acei sinucigaşi au dreptate? Dacă aţi citit ”Mă sinucid altă dată” kerstin Gier, de altfel, o carte minunată, se vorbeşte despre o femeie de 30 de ani, pentru care viaţa a fost un eşec total, fiind necăsătorită, fără copii, cu o familie ciudată. Cartea e de un umor extraordinar…în cele din urmă protagonista, din neatenţie, a rămas fără somniferele de care a avut foarte mare grijă…

Credeţi că dacă am fi nemuritori am trăi la fel de intens?
Am citit într-o altă carte (Magazinul de sinucideri) despre un magazin de sinucideri. Credeţi totuşi că ar fi corect să existe aşa ceva?

Reply
Andrei Vornicu 29 octombrie 2013 at 02:56

Am ales titlul după o dezbatere personală destul de lungă. Nu m-a determinat nimic să scriu despre acest subiect, fiindcă Moartea nu e subiectul cărții, care e o antologie de trei piese de teatru. Am construit prin titlu o supra-temă (legată în special de piesa mea Fugind pe gheață). Moartea nu survine doar în momente grele, ci e și imprevizibilă uneori. Cei care se sinucid fetișizează moartea, chiar dacă îi sperie, fiindcă e ultima lor speranță. Moartea devine atunci o sursă de optimism. Nu pot da verdicte în legătură cu sinucigașii. E un subiect asupra căruia am meditat mult, dar nu îl pot încuraja. Ține de liberul arbitru și de motivația fiecăruia de a trăi încă o zi sau un an sau decenii. Uneori, pe sistemul Cioran, o idee suicidară, bine plantată în subconștient, te poate ajuta să depășești multe probleme, tocmai fiindcă e o soluție extremă și de rezervă. Dar nu o recomand nimănui. Dacă am fi nemuritori cred că am manifesta mai multe tendințe sinucigașe la un moment dat decât muritorii. Plictiseala e cea mai cumplită plagă existențială, alături de boală. În raport cu infinitul, intensitatea dispare și totul se reduce la durată. Asta e din perspectiva unui muritor care speră să apuce 70 de ani în condiții bune. În legătură cu magazinul de sinucideri, nu sunt la curent cu conținutul cărții. Nu știu la ce se referă. Din moment ce sinuciderea e gratuită, e corect să poți alege. Și se poate. Dar nu e bine să existe magazine și sinucideri și sinucigași. Când îți vine să îți pui capăt zilelor, mai bine citește o carte. Cartea mea, de ce nu? 🙂

Reply
Roxana Gavrilut 29 octombrie 2013 at 15:26

Promit ca o sa va citesc cartea cat de repede pot! Multumesc pentru raspuns 🙂

Reply
Camelia Nita 27 octombrie 2013 at 10:47

Domnului Mihai Vieru: Ca artist, v-ati schimba vreodata in mod radical stilul de a scrie sau credeti ca ar putea interveni ceva atat de puternic incat sa va schimbe perceptia dumneavoastra de a SIMTI lucrurile, sentimentele, viata?

Reply
Daniel 27 octombrie 2013 at 16:35

D-lui Ion Buzu: Dacă te-ai putea întâlni cu un personaj literar, care ar fi acesta şi de ce?

Reply
ion buzu 27 octombrie 2013 at 19:33

Cred ca as vrea sa dau din intimplare de Henry Chinaski, personajul din Posta lui Bukowski; sa-l prind in una din zilele alea nebunesti in care administratorul Stone i-a dat din nou sa parcurga o ruta lunga, dificila, plina de capcane & oameni dusi cu pluta. As vrea sa-l observ cum trece prin tot balamucul ala, de fiecare data, punind scrisorile in cutie si unul din locatari sa-i urle la ureche “Salutare Unchiul Sam”, iar Chinaski sa se enerveze, sa trinteasca in pamint geanta cu scrisori si reviste si sa-l cheme pe tip afara, in secunda asta, sa iasa! Poate ca m-as apropia sa-i propun lui Chinaski sa bea ceva intr-un bar, dar cred ca m-ar injura, ceea ce-i ok. O intilnire in asa circumstante ar fi cea mai ok.

Reply
Oblivian 27 octombrie 2013 at 16:40

D-lui Mihai Vieru: Daca ai prinde un mandat la presendintia tarii, care ar fi schimbarile majore in sistem pe care le-ai face?

Reply
Dana 27 octombrie 2013 at 20:01

D-lui Mihai Vieru: Si totusi, de ce nu ati schimbat titlul?:)…”imposibilitatea de a desăvîrși o iubire”, marele sentiment al frustrarii v-a inspirat?:)

Reply
Puiu Silvia 27 octombrie 2013 at 20:37

Pt Andrei Vornicu: Este moartea o metafora de care ar trebui sau nu sa ne temem? Cum ati descrie moartea? Curajos si superb titlul.

Reply
Andrei Vornicu 29 octombrie 2013 at 03:04

Vă mulțumesc pentru aprecierea titlului meu. E incomod și nevandabil, dar momentan îmi permit să merg mai mult pe criterii artistice decât mercantile. De metafore nu trebuie să ne temem, și nici măcar de fenomene naturale precum moartea, care e inevitabilă. Trebuie mai degrabă să evităm morțile zilnice, în care ne dizolvăm în temeri, anxietăți, blocaje și limite. Bineînțeles, învățăm mereu câte ceva din asta și ne reconfigurăm, dar e recomandabil să ne regenerăm și nu să lăsăm ceva din noi să piară. Voi putea descrie moartea abia după ce o voi proba. Până atunci, consider că suntem morți când devenim prea adulți, prea serioși, și când nu mai visăm. În condițiile astea ne reificăm, adică devenim obiecte. Iar ele n-au viață. Elanul vital trebuie să ne stimuleze fiecare dimineață în parte, până seara, până când aceasta se dizolvă în noapte și în începutul următoarei zile.

Reply
Puiu Silvia 29 octombrie 2013 at 19:47

Mi-a placut raspunsul dvs, pareti genul de scriitor pe care l-as citi cu placere :).Ati spus bine ca moartea inseamna seriozitate exagerata, tristete, stres, teama, lipsa de vise si visuri, de copilarie. Frumos! Imi place! Succes cu cartea! Si pana la urma conteaza visul si calea catre atingerea lui!

Reply
Miron Raluca 28 octombrie 2013 at 19:31

Intrebarea va fi pentru Mihai Vieru : De ce acest titlu?

Reply
Alexandra 28 octombrie 2013 at 19:37

Pentru Mihai Mateiu:

Oameni?

Reply
Mihai Mateiu 29 octombrie 2013 at 15:52

Nuu! Doar oameni. 🙂

Reply
alex 28 octombrie 2013 at 23:14

Buna seara, eu as vrea sa lansez sa zicem o provocare fiecarui dintre cei cinci autori: Mihai Mateiu, Ion Buzu, Andrei Vornicu, George Geacar, Mihai Vieru. As vrea sa imi spuneti in cateva randuri de ce sa cumpar cartea dumneavoastra(ma refer la cele puse la concurs nu la alte volume scrise de dumneavoastra si aparute)si de ce sa o citesc, sa ii faceti o mica reclama sau promovare.

Reply
Mihai Mateiu 29 octombrie 2013 at 15:58

Pe-a mea n-o lua, pentru că o să te deprime, o să te înfurie și o să-ți dea dureri de cap! Ce zici, merge? 🙂

Reply
ion buzu 1 noiembrie 2013 at 10:41

“Atelier de scriere creativă”

la atelierul de scriere creativă
dumitru crudu ne spune să construim tensiune în texte,
să fie un bulgăre de zăpadă
ce se rostogolește
făcîndu‑se tot mai mare
ca în final să izbească cu putere.
tensiunea apare atunci cînd brusc,
o mînă te apucă strîns de boașe
și nu‑ți dă drumul.
am decis să fac un atelier de ăsta cu un prieten
și i‑am spus să scrie un poem,
mi‑a zis că nu are inspirație și eu l‑am apucat de boașe,
tîrîndu‑l în fața unui carnet :
„scrie sau ți le strivesc !“
mi‑a ars un pumn la tîmplă, tensiunea s‑a dezumflat.
o mînă îmi strînge boașele, nu pot respira,
dau cu pumnii, dar în jur nimeni,
mîna refuză să dea drumul,
picioarele mi se înmoaie și mă izbesc de podea abia răsuflînd.

E un poem din volum

Reply
Curieru I. 31 octombrie 2013 at 18:37

Pentru Mihai Mateiu: De ce trebuie citita cartea dumneavoastra?

Reply
Mihai Mateiu 1 noiembrie 2013 at 09:48

Cu siguranță nu TREBUIE citită! E doar o opțiune, în caz că te interesează literatura română contemporană, proza scurtă și oamenii. 🙂

Reply
Curieru I. 31 octombrie 2013 at 18:39

Pentru Mihai Vieru: Care a fost cel mai gingas lucru care a adus un pic de plus in viata dumneavoastra?

Reply
Curieru I. 31 octombrie 2013 at 18:41

Pentru Andrei Vornicu: Cu ce personaj v-ati identificat vreodata si de ce?

Reply
Curieru I. 31 octombrie 2013 at 18:43

Pentru Ion Buzu: Ati avut sentimentul vreodata ca nu contati si cand?

Reply
ion buzu 2 noiembrie 2013 at 00:04

Sigur, am avut sentimentul asta in cele mai bune momente. Sentimentul inutilitatii finale al oricarui gest – e ceea ce ma face sa continui; sa fac tot felul de lucruri, mai mult sau mai putin nebunatice, si sa scap cu asta, nu atit din motiv ca gesturile mele sunt neimportante si pot fi trecute cu vederea (desi e si asta un motiv); dar si ca contra-gesturile, cenzura, pedeapsa, contrarevolutia, acel politist din cap care imi tot toarna povestea cu “nu e bine deloc ceea ce faci”, el nu conteaza deloc!

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult