Recenzii filme si carti

Recenzii despre filme si carti

Prin blogosfera cinefilă (25 – 31 ianuarie 2016)

Articol publicat de Jovi pe 3 Februarie 2016
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)

prin-blogosfera-cinefila-Despre filmul ”Room”, scrie Dan Becerescu pe blogul său: ”Simetria lui Room e coplesitoare: prima jumatate a filmului – 52 de minute ca sa fiu exact – inseamna un thriller de cea mai buna calitate la finalul caruia eliberarea fizica produsa pe ecran e acompaniata de lacrimile cathartice ale privitorului. Credeti-ma, l-am vazut intr-o hala de oameni care-si vedeau de-ale lor, Room nu da gres. A doua jumatate, daca e sa fac o comparatie cu fizica de liceu, are loc in conditiile in care energia cinetica s-a disipat, dar cea potentiala, de pe dedesubt, iese din ce in ce mai explicit la suprafata. Filmul vireaza spre hard drama, serpuieste printre intrebari spuse si nespuse, incurajari si reprosuri si tinde, spre finalul altor 52 de minute la fel de bune din punct de vedere cinematografic si psihologic, sa marcheze o a doua eliberare a personajelor sale.”

Suntem în plin sezon al Oscarurilor, iar distribuitorii se întrec în aducerea filmelor înainte de decernarea premiilor. Unul dintre filmele de urmărit, care este un pretendent serios (și despre care am scris și noi), este The Big Short, despre care scrie Emil pe Cinemil.ro: ”The Big Short – Brokerii apocalipsei este un film greu de inteles pentru publicul larg, promovat in mod gresit. Cinematografic e aproape perfect, dar putini vor putea trece peste faptul ca nu inteleg mai nimic din ce fac acele personaje p-acolo. Morala nu prea are si nici macar nu e sigur ca lucrurile au stat asa. Nici macar ce gen e acest film nu stim sigur, dar poate-s eu prea pretentios. Are ceva premii si ceva nominalizari, daca chiar conteaza acest lucru pentru voi.”

revenant-leo-Între timp, The Revenant continuă să stârnească discuții, controverse și să adune articolele pro și contra. Mie mi-a plăcut mult, dar iată ce scrie Hagakure: ”Problema e ca atunci cand omagiezi niste lucruri, si mai ales niste lucruri asa serioase ca Tarkovsky, ideea e ca trebuie sa le si simti pe lucrurile alea. Omagiul reusit se intampla atunci cand doi oameni sunt deja pe aceeasi lungime de unda si doar isi imprumuta unul altuia niste simboluri din jurul aceleiasi expresii. Cand tu insa ce simti, chestia de care esti plin, e mizerie telenovelistica ieftina, melodrama de mexican prost in padure, si tu ai pretentia sa bati cu ochiul la Tarkovsky, atunci e pur si simplu 1) jenant 2) insultator 3) ineficient ca toti mortii. Mai mult, te joci de-a Tarkovsky in zapada si singurul moment care ti-ar fi putut conferi o oaresicare legitimitate proprie il ratezi in absoluta ignoranta. Asta este totusi spectaculos la Inarritu, consistenta impresionanta cu care-si tot confirma statutul de profan profund. Daca e sa iesi cu ceva de la filmul asta e tocmai standardul asta de mediocritate palpabila pe care Inarritu il executa cu atata zel. Putini oameni reusesc sa le tot invarta pe lucruri doar ca sa ajunga intotdeauna la aceeasi mediocritate brutala. Este cu atat mai frapant aici din moment ce si-a dat 2 ore jumate sa-si demonstreze neajunsurile. Este intr-adevar magnum opus-ul lui Inarritu in termeni de mediocritate.”

(Jovi)

-Roxana Pavnotescu a vazut la New York si scrie la liternet.ro despre ‘Un etaj mai jos’ – filmul recent al lui Radu Muntean: ‘O crimă într-un bloc, ce urmează unor altercaţii repetate dintre victimă (Laura) şi un colocatar (Vali), rămâne neelucidată pentru că singurul martor al faptelor premergătoare ei suferă de patima tăcerii. Pătraşcu, vecinul care locuieşte cu un etaj mai sus, îl surprinde pe Vali părăsind apartamentul victimei; acesta îl apostrofează că ascultă pe la uşi… Suspansul, tensiunea între protagonişti, mişcările insidioase ale camerei pe casa scării, sunt aparent prerogativele unui thriller. În fapt, Un etaj mai jos ne trimite la Aurora lui Cristi Puiu. Pe lângă lentoarea şi desfăşurarea în timp real a nesfârşitelor cadre, lungmetrajele se aseamănă mai ales prin demersul lor fals poliţist, sau anti-poliţist. Poliţia devine o instanţă în absenţă, care nu se străduieşte să dea de urma criminalilor. Analiza se mută subtil de la mobilul crimei în conştiinţa sau psihologia criminalului (Aurora) sau martorului (Un etaj mai jos). Nimic nu se concretizează până la sfârşit, dincolo de încercarea de-a defini o filozofie sau o atitudine de viaţă. În Aurora, ucigaşul de serie se predă şi spune organelor de poliţie că raţiunile actelor lui sunt mult prea personale pentru a putea fi explicate sau de interes instanţelor legii. Crima se concretizează cadru după cadru, ca un fapt strict personal, o rezoluţie între victimă şi făptuitor. Nu e treaba nimănui să intervină. Aceeaşi filozofie pare a fi împărtăşită cu seninătate de un paranoic (Aurora) şi de un om aparent normal, un profesionist de ţinută (Un etaj mai jos). În ambele situaţii, instanţa legii este subminată, minimalizată sau ignorată.’

fifty_shades_of_black_ver2_xlg-Angela a vazut ‘Fifty Shades of Black’ al lui Michael Tiddes si a scris la CineAmator: ‘Un lucru este cert. Se rade mult. In pofida unei aglomerari de gaguri dintre cele mai neinspirate, dar care sunt teribil de nostime in contrast cu filmul sursa, „50 Shades of Black” nu se chinuie sa placa si aluneca usor spre o catastrofa. Nu poti sa ii atribui calitati pe care nu le are, cand interpretarea pare mai degraba o repetitie, cand scenariul este subtire si cand sexualitatea nu mai are nimic senzual. Ii poti aprecia cel mult indrazneala si interesul de a distra. Macar atat. Si nu sunt ipocrita sa nu recunosc ca am ras in hohote si ca nu regret vizionarea. Pentru ca m-am dus cu mintea deschisa, la fel cum am facut si cand am vazut intalnirea dintre Grey si Anna, fara sa neg printr-un boicot idila dintre Hanna si Black.’

-Emil Calinescu de la cinemil.ro dezvolta subiectul acestui film si scrie mai general despre parodiile cinematografice: ‘Exista anumite filme care parca iti cer sa le parodiezi. Daca ar fi sa dau un exemplu in acest sens, acesta ar fi Fifty Shades of Grey. Sa ne intelegem: un film nu atat de rau precum l-au prezentat unii, insa un film care cu siguranta merita parodiat. Nu d-alta, dar daca despre Hunger Games am avut 2 parodii (Starving Games si Hungover Games), de ce n-am avea una si despre Fifty Shades?’

-Dan de Dmovieblog a vazut si a scris despre ‘The Big Short’: ‘Cel mai important e ca Big Short functioneaza. Intelegi cat de cat mecanismele mumbo-jumbo (vezi pariurile pe pariuri facute pe alte pariuri), intelegi fundamentul lacom si prost, intelegi dimensiunile la care se intampla lucrurile si motivele rezistentei sistemului care nu are voie sa cada. E un moment genial si infiorator cand personajul lui Steve Carell realizeaza ca a short-uit fix ceea ce banca sub umbrela careia lucra avea in portofoliu. Echivalentul romanesc al lui “a-ti fura singur caciula”.’

(Dan)

Contributori: Jovi, Dan.

Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această perioadă:

-”Fifty Shades of Black(2016)

The Big Short(2015)


« »

Parerea voastra

Ultimul vostru articol






De cumpărat neapărat!



FOTOVIVA - Fotografie de nunta si portret

Fotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premium
Fotografie de nunta premium