Editorial

Top 5 cele mai bune filme văzute pe Netflix în noiembrie 2018

După cum v-am spus data trecută, atunci când se apropie iarna, e mai mult timp pentru vizionarea filmelor preferate pe Netflix. De altfel, anul trecut, pe vremea asta, m-am abonat pentru prima oară la Netflix și rezultatul a fost că în luna decembrie, am reușit să văd un film la două zile, profitând de zilele libere și de entuziasmul noii rețele de văzut filme în condiții legale și de excepția. Probabil la fel va fi și luna asta, dar și în noiembrie am văzut ceva filme faine, din care vă prezint doar câteva, cele mai bune văzute de mine:

1. The Discovery (2017)

Într-un viitor apropiat, un cercetător (Robert Redford) a descoperit că, după moarte, există toate semnele că ar fi ceva. Nedefinit inițial, dar există viață după moarte, fapt ce a determinat, după anunțul oficial, numeroase sinucideri ale nefericiților sau depresivilor.  Filmul îl urmărește pe fiul acestuia (un foarte bun Jason Segel), reîntors la casa familiei, care încearcă să determine dacă cercetările tatălui sunt cu adevărat plauzibile. Pe drum, o întâlnește pe Isla (Rooney Mara), și ea dornică de… sinucidere. Interpretări foarte bune, un film închegat și cu alură de indie (lansat la Sundance), The Discovery pune întrebări cu privire la viață și moarte, cu privire la felul în care omenirea va reacționa la evoluția științei, în principal la existența vieții de după moarte și cum va arăta aceasta. Nota: 8,5/10

2. The Sinner (2018, sezon 2, serial, 8 episoade)

Un băiat de 10 ani ucide două persoane ce par părinții săi, într-un hotel din apropierea Niagarei, punându-le o plantă otrăvitoare în ceai. Acesta este punctul de plecare al sezonului 2, care nu mai are în centru o păcătoasă, ci un băiat aparent nevinovat, un păcătos, totuși. Treptat, detectivul chemat să elucideze motivele, același Ambrose (excelent Bill Pullman) descoperă o rețea ciudată de legături și vinovății, multe conducând spre o comunitate hippie, de unde provine micuțul Julian. Un thriller foarte bun, în care se schimbă la fiecare episod sau aproape la fiecare scenă vinovatul, motivele, suspiciunile. Suspans, personaje atrăgătoare și complexe, o anchetă polițistă care merge mai mult pe psihilogic decât pe criminalistică. De văzut! Nota: 8/10

3. Fracture (2007)

Un încornorat își împușcă soția, ce îl înșela, dar o face în așa fel încât își acoperă orice urmă, deși crima este evidentă, iar poliția ajunge imediat la fața locului, prinzându-l cu arma în mână. Urmează o confruntare de zile mari între presupusul criminal și un tânăr procuror dornic de succes. Este o court drama, dar mai mult este un film psihologic, cu mult mister și discuții în contradictoriu între două personaje complet diferite.  Un thriller psihologic pe gustul meu, cu un personaj extrem de interesant, complex și calculat, jucat impecabil de Anthony Hopkins. Nota: 8/10

4. Vertigo (1958)

Alfred Hitchcock este unul dintre regizorii mei preferați, i-am văzut și revăzut mare parte din filme, așa că m-am grăbit să revăd și Vertigo, după ce a apărut zilele astea pe Netflix (cred că l-am văzut prima dată acum peste 20 de ani). La revedere, nu mi s-a mai părut așa de puternic (sau poate nu aveam eu dispoziția necesară), cel puțin nu la fel ca unele din preferatele mele precum The Birds, Rear Window sau Psycho. Sunt suficiente puncte slabe în acest film ca să nu îl văd printre capodoperele sale: Scottie Ferguson mi se pare un personaj necredibil (deși James Stewart este foarte bun), Hitchcock și-a explicat prea devreme toate misterele și lipsește astfel suspansul în mare parte din film, Stewart nu este susținut de o actriță de aceeași valoare. Desigur, e doar o părere (îl voi revedea cândva în liniște), filmul este considerat de critici drept capodopera lui Hitchcock… Nota: 6,5/10

5. In Good Company (2004)

O dramedie romantică de weekend, a cărei parte romantică este destul de clișeistică, dar care poate naște câteva întrebări în privința mesajului dramatic, cu privire la conflictul dintre generații și felul în care își construiesc cariera unii dintre tinerii corporatiști, călcând pe cadavre și fără să vadă calitatea umană a subalternilor. Un tânăr preia marketingul Sports America, singurul său țel, trasat de un om de afaceri controversat, fiind acela de a maximiza profitul (și pentru asta, trebuie să mărească numărul reclamelor și să dea afara ceva personal). Inamicul său este subalternul acum, Dan, bătrânelul de 51 de ani, posesor a 2 ipoteci, 2 fete adolescente și un copil pe vine. Acesta îi va oferi tânărului șef Carter ceva lecții și de viață, și profesionale. Plus că o avem aici și pe simpatica Scarlett Johansson.  Ceva învățăminte despre corporații, despre felul în care trebuie să rămânem umani în orice împrejurare. Altfel, vom sfârși singuri. Nota: 6/10

Pentru alte recomandări, puteți căuta cu încredere și pe grupul de recomandări Netflix România.

Articole similare

Tarantino fără Tarantino – Săptămâna Quentin Tarantino

Dan Romascanu

”Mă fascinează decorul istoric în literatură, el pune în scenă personajele ca nimic altceva” (interviu cu Oana David)

Jovi Ene

Focus Enescu 2019: Despre artă şi popularitate

Tudor-Costin Sicomas

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult